Personal
Ganduri, idei si sentimente
Pandemia
Se aude noaptea în tăcerea ei, O noapte de Martie târzie, Un cer pustiu devine obicei, Un întuneric ca de poezie. * Orașul văduvit de zgomotul nocturn Își lasă sacrificiul la porțile Naturii Iar noi închiși ermetic ca-ntr-un turn Ne lăsăm pradă aventurii! * Căci până-n ziua în care a apărut Coroana, Dar nu coroana soarelui iubit, Uitasem-n care loc ne e icoana Și cât de mult avem acum de suferit! * Dar timpul își urmează calea, Natura în sfârșit a renăscut, Suntem doar noi care ne plângem jalea De teama noului necunoscut! * Povestea va dura o perioadă O perioadă sumbră-n calendar O sângeroasă, de neuitat dovadă Dar totuși……
A doua șansă la viață!
Părea o noapte banală de octombrie, o noapte de toamnă cu ploi lungi și molcome. Picăturile se prelingeau pe pervazul ferestrei precum lacrimile și ca și cum încercau să transmită ceva! Să anticipeze ceea ce urma… dar nimeni nu le dădea atenție și nu le asculta! Poate dacă s-ar fi oprit o clipă din privitul cutiei acele colorate și s-ar fi apropiat de ele, ar fi putut să le asculte prevestirea și atenționarea… poate! Această ipoteză a rămas suspendată de acel pervaz din noaptea de octombrie. Și totul își urma ritmul și calea, iar întunericul punea stăpânire nestingherit pe acel București al anului 2007! Ea privea în continuare hipnotizată cutia…
În luptă cu singurătatea!
Și ghearele singurătății mă împresoară, Și-i simt suflarea rece de mormânt, Se apropie de mine, mă măsoară, Mă prinde și m-aruncă la pământ! * Cu răsuflarea întretăiată Înfig privirea chiar în ochii ei, Dar ea clipește încântată, Zâmbește și dispare pe alei! * O strig atunci cât pot de tare, O strig și-o caut îndelung, Durerea mea e-ngrozitoare Și nu știu cum s-o mai alung! * Și-atunci, într-un târziu de noapte, O noapte neagră de coșmar, Las sutele de mii de șoapte Să se înece în amar!
S-ar putea să-ți placă și
Copilul și marea!
A doua șansă la viață!
Naufragiul – frânturi de imaginație
Ultimul zbor spre libertate!
Frumoasa pasăre privea albastrul cerului printre gratiile aurite! Nu-și amintea prea bine cum ajunsese acolo, însă sunetul alicei îi răsuna încă în urechi însoțit de o amorțeală copleșitoare. Răsărit după răsărit zăcuse pe o mică pernă de puf în lupta sa pentru redobândirea vieții! În tot acest timp simțise căldura unor palme iubitoare, a unui glas blând ce o îndemna să mănânce sau să-și înmoaie ciocul în farfurioara cu apă. Anotimp după anotimp, până când trupușorul ei mic reușise să câștige bătălia! Dimineața unei primăveri superbe îi dăruise din nou putere, iar în acea zi își amintea cum umpluse spațiul camerei cu triluri de mulțumire. Acceptase totul cu bucurie și…
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
Atunci când în minte ți se întipărește cu încăpățânare gândul că trebuie să scrii o carte, ai două variante: ori cedezi tentației aruncându-te la propriu în haosul creației… ori smulgi cu furie orice gând, fiind sigur că încă nu ai atins acel grad de maturitate/pregătire pentru o astfel de decizie. În urmă cu un an, eu m-am aflat între aceste două dileme, dar de „amorul artei”, am lăsat mintea să contureze o idee. O idee despre o lume despre care se vorbește prea puțin. Iar, atunci când acest subiect este abordat, este făcut într-o manieră ce mie mi s-a părut de cele mai multe ori… superficială. PROSTITUȚIA – cea mai…
S-ar putea să-ți placă și
Glia strămoșească: Când calc pământul gliei…
În luptă cu singurătatea!
O Vară dragă, unde pleci?
