-
Sarausa – orașul apelor de smarald
2014 București: privesc harta Italiei, reconturându-i forma și încercând să ghicesc dacă această cizmă mi se va potrivi. Sicilia – antica „insulă a Soarelui”, locul escapadei noastre. Ziua plecării. Tremur deoarece este prima dată când intru în aeroportul din București. Tremur pentru că este “prima mea vacanță” cu el, prima mea vacanță în Italia, primul zbor cu avionul… În plus, sunt fericită pentru că ne-am câștigat, în sfârșit, „dreptul la vacanță”. După luni întregi cu ore peste program, weekend-uri și sărbători lipsă, am spus STOP! Este timpul să facem ceva și pentru noi. Vom fi stăpânii a 72 de ore de neuitat. Îmbarcarea s-a terminat. Privesc și ascult cu atenție indicațiile stewardeselor. Nodul din gât…
-
Una città chiamata Call Center
P.S: QUESTA STORIA È FRUTTO DELLA MIA IMMAGINAZIONE , QUINDI, OGNI RIFERIMENTO A FATTI , COSE E PERSONE E’ PURAMENTE CASUALE!
S-ar putea să-ți placă și
Un oraș numit Call Center
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
Cărțile, profesori nemuritori
-
Un oraș numit Call Center
Clădirile gri încercau să-și regăsească culoarea în lumina unui soare primăvăratic, apărut timid, după o ploaie măruntă și deasă. Prin ochiurile mari și zăbrelite ale ferestrelor, priveau cu invidie, peste marea ce le despărțea de alte orașe. Acolo, în depărtare, clădirile roz, străluceau de bunăstare, lăfăindu-se în razele aurii. La asemenea priveliște, clădirile gri își aminteau cu nostalgie de trecut, de zumzetul plăcut ce străbătea străzile cu mult timp în urmă. Cu strângeri de inimă și lacrimi de praf cenușii, revedeau oamenii veseli ieșind din casă și împrăștiindu-se ori spre câmpurile verzi ale măslinilor, ori spre bărcile de pescuit, ce pluteau alene pe valurile moi sau spre zona industrială a…
S-ar putea să-ți placă și
Timișoara – „mica Vienă”a României
Who am I? Cine sunt eu?
Una città chiamata Call Center
-
Metamorfoza inversă a Bucureștiului: de la fluture la larvă
București - "Le Petit Paris" a perioadei interbelice, locul în care poveștile de amor se nășteau în grădinile de vară sau în cârciumile de odinioară. Dragostea se împletea firesc cu firea oamenilor de atunci, iar fiecare pas era însoțit de glasul Zarazei și de către muzica patefonului.
-
Georgiana Mihăilă – O poveste de succes
„SuperBlog este, în primul rând, o luptă între tine și... tine! E drept, e greu să găsești un mix bun.”
-
Interviu cu Mona R. – blogger și scriitor
Ne-am dorit copii din prima clipă. De fapt, soțul meu nu m-a cerut de soție, el m-a întrebat: Vrei să fii mama copiilor mei?, iar eu am zis "Da!". După șapte ani de așteptare a venit vestea că voi aduce pe lume pe minunea noastră mare, Damian. Iar după încă un an s-a cuibărit în trupul meu și minunea mică, Filip. Îmi place să cred că a fost un neașteptat planificat de viață. Copiii mei, întâmplările mele perfecte.
-
Naufragiul – frânturi de imaginație
Întunericul se lasă ușor peste ceața lăptoasă a Mării Adriatice. Valurile se îngrămădesc grăbit spre țărm purtând cu ele speranțele celor care cu câteva clipe în urmă au privit acea bucată de pământ… A fost îndeajuns un curent apărut din imensitatea mării pentru ca viețile și visele lor să fie spulberate și îngropate în adâncul unor ape neprielnice. * Un deal și ochii unui copil au fost singurii martori ai acestei dispariții. Era prea departe să audă strigătele disperate de ajutor, dar îndeajuns de aproape pentru a vedea mâini și brațe ce încercau să se ridice și să lupte cu materia ce li s-a strecurat încet încet în plămâni… A…
-
„Nu îmi pot imagina viața fără copiii mei…”,Cristina N.
Copiii sunt puri și nu au prejudecăți. Cred că fără să vrem noi le insuflăm și lucruri rele. Cu ei am învățat să am răbdare. Să privesc dincolo de aparențe și să mă bucur de lucruri mici.
-
La ceas de seară, de vorbă cu psihologul Ruxandra Iancu
Îmi place să cred că am integrat capacitatea de a oferi oamenilor curajul de a folosi cheile pe care le dețin în rezolvarea problemelor personale și, de asemenea, asigurarea unui mediu securizant în tot acest proces de transformare!
-
Cărțile, profesori nemuritori
În pagini de cărți m-am ascuns de când mă știu, căci ele-mi zugrăveau lumea-n alte culori. Le adulmecam parfumul proaspăt al cernelii de tipar, le mângâiam coperțile și înainte de a le deschide încercam sa ghicesc poveștile ce se ascundeau dincolo de ele. Erau precum porțile Atlantidei ce țineau ferecat tărâmul cunoașterii primordiale. Cărțile m-au fascinat dintotdeauna, dar îmi dăruiau doar aripi de Icar. La final, trebuia sa revin la realitate, iar realitatea imi ardea acele aripi de ceară precum soarele din mitul acestuia. Însă, mă încăpățânam precum Sisif și alegeam o alta și o alta fără a obosi. Rândurile lor mă chemau precum cântecul sirenelor lui Ulise și cedam……
S-ar putea să-ți placă și
Timișoara – „mica Vienă”a României
Naufragiul – frânturi de imaginație
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
-
O pizza delicioasă este o sărbătoare în sine!
Iunie 1889 Proprietarul tavernei “Pizzeria di Pietro e basta così” din Napoli, pe nume Raffaele Esposito este într-o continuă agitație. Cu două zile în urmă a fost chemat de însăși regina Italiei, Margherita de Savoia. Aceasta i-a solicitat să îi prepare pâinea aceea plată și delicioasă pe care a gustat-o în piețele napoletane. Cererea este una extrem de importantă, iar acum este înnebunit deoarece dorește să se ridice la înălțimea așteptărilor. Își analizează ingredientele, ordonate frumos, pe masa din bucătărie. Are în minte prepararea a trei feluri. Dorește să-i arate reginei multitudinea combinațiilor ce se pot pregăti cu o bucățică de pâine plată. […] – Ce ciudat cum acest produs a devenit…
-
Locuitorii de pe Terra își mai acordă o șansă – „Casa viitorului”
Începutul poveștii – Ax, Ely și mitul Universului – Ax, ești gata? – Da, Ely! a răspuns mica navă spațială. – Care ne este destinația? a vrut să știe Ax. Ely s-a uitat pe harta Universului ascunsă în ceasul de mână. Locurile unde ar fi putut merge trebuiau să fie marcate cu verde. Trebuiau să se ferească, în schimb, de cele de culoarea roșului rubiniu. În zonele înroșite viața nu mai exista. Vechile legende spuneau că acea culoare era, de fapt, sângele planetelor. Planetele au fost secate de energie și de resurse de către locuitorii lor. Harta îi arăta fetiței doar astfel de suprafețe. – Ax, te rog, uită-te puțin!…
-
“Recunoştinţa îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulţumire şi un dar întors.” (proverb arab)
Din nou călătoresc în timp, dar de această dată, nu într-un viitor al imaginației, ci în trecutul vieții mele. Aș putea începe chiar cu „A fost odată…” pentru că au trecut atât de multe anotimpuri de atunci, atâția ani s-au scurs în clepsidra existenței … Cu toate acestea, îmi amintesc acea zi de octombrie a anului 2007 ca și cum ar fi fost ieri. O zi de octombrie, în care, chiar dacă frunzele erau căzute la pământ, în fața mea se contura un luminos orizont. Îmbrăcată în singurul costum office pe care îl aveam pe atunci, cu cea mai bună poșetă și cei mai eleganți pantofi, mă îndreptam spre locul…
-
Utopie sau Distopie? O istorie imaginară a Umanității
Regresul considerat Evoluție Mai marii națiunilor au decis, la un moment dat, să reconstruiască, din temelii, societatea. Motivele? Tehnologia mult prea avansată, accesul, fără filtru, la informații, libertatea canalelor prin care aceste știri parveneau mulțimii… Toate acestea, din punctul lor de vedere, reprezentau factorii responsabili în degenerarea umanității. Populația a uitat cum să funcționeze într-un mod arhaic, a uitat cum să își exercite liberul arbitru conform intuiției și a experienței de viață, a uitat să gândească singură, au declarat șefii statelor. Este o măsură justă și firească, și-au continuat, aceștia, pledoaria. Iar primul pas spre îndreptarea situației este verificarea canalelor prin care pătrund informațiile. Se vor cerceta sursele acestora, modul în…
-
Imaginația dă formă Viitorului, îmbunătățind Prezentul… E-mobility
Îmbrăcată într-un elegant costum office, a ieșit pe terasa vastului său apartament. A contemplat capitala, în tihna dimineții de iunie. O vară plăcută se înfățișa ochilor ei și o liniște, pe care, în urmă cu 25 de ani, nu o regăsea în marele oraș. A inspirat aerul curat, încercând să se concentreze pe discursul ce urma să-l susțină. Totuși, umbrele trecutului o năpădeau, cu încăpățânare. În urmă cu 40 de ani… Revedea din nou șoseaua ce șerpuia printre dealuri. Era doar o copilă care se bucura de excursia în care plecase cu părinții. Punea mereu întrebări, încercând să înțeleagă unde merg, când vor ajunge, ce vor vedea. Părinții îi răspundeau,…
-
La Grande musica italiana – melodii actuale Italia 2019
După cum afirma Platon, „muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viața și veselie tuturor lucrurilor. Ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept și frumos.” Iar mie îmi place muzica! Nu am fost înzestrată cu o voce melodioasă pentru a o cânta eu însămi, însă, o ascult cu plăcere. Faptul că acum trăiesc în Italia, am oportunitatea de a asculta și alte melodii, în afară de cele internaționale. Și da, am descoperit melodii foarte frumoase în tot acest timp, de aceea, m-am gândit să le împărtășesc și cu voi. Începem astăzi cu una dintre melodiile participante la…
-
Curriculum Vitae Blog „Atlantidei.eu”
INFORMAȚII PERSONALE Data nașterii: 26/02/2019 – Atlantidei.eu Tipologie blog și locație: Bloguri Generaliste; Internațional Contact: + 40 766254969 Adresă email: atlantidei.eu@gmail.com Adresă site web: www.atlantidei.eu Obiectiv profesional: Blogging, Editare articole cu un conținut de calitate și bine documentate, Dezvoltare profesională în acest domeniu EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ 23.10.2018 – 10.12.2018: Participant competiția Superblog Ediția a 10-a Superblog – cea mai longevivă competiție din blogosfera românească, datând din 2008. În cifre, SuperBlog înseamnă: – 16 ediții încheiate; – peste 2600 de participanți; – peste 31.000 de articole; – 358 probe; – aproximativ 100 de sponsori; – premii în valoare totală de peste 100.000 euro Înscrisă la mijlocul competiției, mai precis în data de 25/10/2018, pe poziția cu numărul 175, am terminat competiția participând…
-
Who am I? Cine sunt eu?
Sunt Furtună atunci când norii se adună pe cerul vieții mele. Sunt Soare blând sau dogoritor atunci când inima se deschide. Sunt Nisipul moale și cald al plajelor oamenilor dragi.. Sunt Vulcan ce erupe atunci când se depășește limita… Sunt clipe în care sunt Alb și Negru, ca mai apoi să evoluez în Culoare, în Curcubeu al Speranței… Sunt Pădure atunci când sufletu-mi obosit caută un loc în care să se retragă… Dar sunt, deopotrivă, și Câmpie, atunci când când îmi chem, în gând, Copilăria… Mai sunt și Pasiune învăluită în mrejele plăcerilor… Iar alteori sunt Ambiție și Determinare atunci când motivația se strecoară în viață oferindu-mi provocare… Dar sunt…
-
Să ne împrietenim cu F5-ul – Spring Superblog 2019
Spring Superblog 2019 – momentul mult așteptat! După încheierea ediției din iarnă, am avut nevoie de câteva săptămâni pentru a mă dezobișnui să intru pe pagina de Facebook sau pe site-ul Superblog, dar reflexul a persistat cu încăpățânare, un timp. Adrenalina, suspansul, emoția, ambiția mi-au pătruns, adânc, în suflet, cu și prin fiecare probă la care am participat. Și este un sentiment ce are un farmec aparte!!! Fiorii dăruiți de Superblog, m-au reîntors în timp! M-au reîntors în anii de facultate și de master, atunci când așteptam afișarea notelor. Aceleași bătăi de inimă, aceeași nerăbdare, bucurie sau dezamăgire, în funcție de rezultat. Dar iată-l, Superblog își deschide, din nou, porțile!…
