-
Sarausa – orașul apelor de smarald
2014 București: privesc harta Italiei, reconturându-i forma și încercând să ghicesc dacă această cizmă mi se va potrivi. Sicilia – antica „insulă a Soarelui”, locul escapadei noastre. Ziua plecării. Tremur deoarece este prima dată când intru în aeroportul din București. Tremur pentru că este “prima mea vacanță” cu el, prima mea vacanță în Italia, primul zbor cu avionul… În plus, sunt fericită pentru că ne-am câștigat, în sfârșit, „dreptul la vacanță”. După luni întregi cu ore peste program, weekend-uri și sărbători lipsă, am spus STOP! Este timpul să facem ceva și pentru noi. Vom fi stăpânii a 72 de ore de neuitat. Îmbarcarea s-a terminat. Privesc și ascult cu atenție indicațiile stewardeselor. Nodul din gât…
-
Una città chiamata Call Center
P.S: QUESTA STORIA È FRUTTO DELLA MIA IMMAGINAZIONE , QUINDI, OGNI RIFERIMENTO A FATTI , COSE E PERSONE E’ PURAMENTE CASUALE!
S-ar putea să-ți placă și
A doua șansă la viață!
Copilul și marea!
Timișoara – „mica Vienă”a României
-
Metamorfoza inversă a Bucureștiului: de la fluture la larvă
București - "Le Petit Paris" a perioadei interbelice, locul în care poveștile de amor se nășteau în grădinile de vară sau în cârciumile de odinioară. Dragostea se împletea firesc cu firea oamenilor de atunci, iar fiecare pas era însoțit de glasul Zarazei și de către muzica patefonului.
-
Georgiana Mihăilă – O poveste de succes
„SuperBlog este, în primul rând, o luptă între tine și... tine! E drept, e greu să găsești un mix bun.”
-
Interviu cu Mona R. – blogger și scriitor
Ne-am dorit copii din prima clipă. De fapt, soțul meu nu m-a cerut de soție, el m-a întrebat: Vrei să fii mama copiilor mei?, iar eu am zis "Da!". După șapte ani de așteptare a venit vestea că voi aduce pe lume pe minunea noastră mare, Damian. Iar după încă un an s-a cuibărit în trupul meu și minunea mică, Filip. Îmi place să cred că a fost un neașteptat planificat de viață. Copiii mei, întâmplările mele perfecte.
-
Naufragiul – frânturi de imaginație
Întunericul se lasă ușor peste ceața lăptoasă a Mării Adriatice. Valurile se îngrămădesc grăbit spre țărm purtând cu ele speranțele celor care cu câteva clipe în urmă au privit acea bucată de pământ… A fost îndeajuns un curent apărut din imensitatea mării pentru ca viețile și visele lor să fie spulberate și îngropate în adâncul unor ape neprielnice. * Un deal și ochii unui copil au fost singurii martori ai acestei dispariții. Era prea departe să audă strigătele disperate de ajutor, dar îndeajuns de aproape pentru a vedea mâini și brațe ce încercau să se ridice și să lupte cu materia ce li s-a strecurat încet încet în plămâni… A…
-
„Nu îmi pot imagina viața fără copiii mei…”,Cristina N.
Copiii sunt puri și nu au prejudecăți. Cred că fără să vrem noi le insuflăm și lucruri rele. Cu ei am învățat să am răbdare. Să privesc dincolo de aparențe și să mă bucur de lucruri mici.
-
La ceas de seară, de vorbă cu psihologul Ruxandra Iancu
Îmi place să cred că am integrat capacitatea de a oferi oamenilor curajul de a folosi cheile pe care le dețin în rezolvarea problemelor personale și, de asemenea, asigurarea unui mediu securizant în tot acest proces de transformare!
-
Cărțile, profesori nemuritori
În pagini de cărți m-am ascuns de când mă știu, căci ele-mi zugrăveau lumea-n alte culori. Le adulmecam parfumul proaspăt al cernelii de tipar, le mângâiam coperțile și înainte de a le deschide încercam sa ghicesc poveștile ce se ascundeau dincolo de ele. Erau precum porțile Atlantidei ce țineau ferecat tărâmul cunoașterii primordiale. Cărțile m-au fascinat dintotdeauna, dar îmi dăruiau doar aripi de Icar. La final, trebuia sa revin la realitate, iar realitatea imi ardea acele aripi de ceară precum soarele din mitul acestuia. Însă, mă încăpățânam precum Sisif și alegeam o alta și o alta fără a obosi. Rândurile lor mă chemau precum cântecul sirenelor lui Ulise și cedam……
-
Cu un antrenor personal vei uita mărimea XL/XLL!
De câte ori nu ți s-a întâmplat să intri într-o sală de sport și în următoarele secunde ți-ai dorit să nu fi pus niciodată piciorul acolo? Aveai senzația că toate privirile sunt îndreptate spre tine și parcă puteai auzi ceea ce gândesc cei din sală legat de aspectul tău fizic. Să nu mai vorbim despre oglinzile ce te încercuiau și parcă scoteau și mai mult în evidență imperfecțiunile trupului tău. Sau când, în sfârșit, ai decis că a sosit momentul să faci ceva pentru corpul și sănătatea ta, nu ai știut de unde să începi și cum să procedezi! În minte îți răsuna mereu Mens sana in corpore sano*, dar…
-
Ziua în care a părăsit Pământul – #Roman în curs
Atunci când aleg să citesc o carte de beletristică, mă las ghidată de trăirile pe care aceasta mi le provoacă. Barometrul propriilor emoții le măsoară îndelung, evitând orice eroare, ca mai apoi să-mi permită să devin una cu povestea. Cum mi s-a întâmplat atunci când am citit “Hoțul de cărți”! M-am oprit doar atunci când am întâlnit cuvântul Sfârșit! Sau ca atunci când am citit și recitit La răscruce de vânturi! Dacă nu există acel sentiment de devorare, de devorare reciprocă a mea și a cărții, o voi închide dezamăgită. De câteva zile asta caut cu înverșunare! Povestea mea să transmită, să transpună cititorii în acel timp și spațiu ales…
-
El și Ea- Roman în curs- Maleia
Azi a plouat mult în orașul în care locuiesc. O ploaie lungă, cu fulgere și tunete și întuneric încă de la primele ore ale dimineții. Așadar, m-am reîntors la romanul meu, lăsându-mi fantezia să-mi fie stăpână. Eu am fost și sunt doar un instrument, deoarece povestea are propria-i personalitate și vrea să se scrie singură. Aștept cu nerăbdare să văd care-i sunt limitele, acum că am eliberat-o! Dar oare are limite? El și Ea – Roman în curs – Maleia După câteva aventuri de o noapte, care îi oferiseră satisfacție doar pe moment, tânăra simțea că a venit timpul să caute o nouă colivie. Era liberă acum, liberă ca orice…
-
#Roman în curs – #Maleia
În rândurile de mai jos o veți cunoaște pe #Maleia, protagonista noului roman pe care m-am decis să-l scriu. Ca de obicei, nu știu dacă acesta va fi finalizat sau dacă va avea ocazia și privilegiul de a simți cerneala de tipar cum îi redă povestea. Însă, de aceasta dată, am decis că îl voi scrie neținând cont de nicio regulă de marketing, lăsând cenzura deoparte. Acum, îmi voi permite luxul de a-mi lăsa imaginația să plăsmuiască ceea ce dorește. Îi voi permite să se scufunde în cele mai întunecate abisuri și să culeagă de acolo nestematele pe care rațiunea și logica le-au refuzat mereu. #Roman în curs – #Maleia…
S-ar putea să-ți placă și
El și Ea- Roman în curs- Maleia
Și plouă! Plouă neîncetat și dintotdeauna!
Revelație
-
Întoarcerea la credință!
Învață-mă Doamne să fac voia Ta! se auzea în liniștea nopții rugămintea unui om. Îndrumă-mă Doamne pe drumul pe care l-am ocolit de fiecare dată! murmura acesta cu lacrimi ce-i brăzdau obrajii. Învață-mă Doamne să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mi-ai oferit! Cu mâinile împreunate, privea pereții albi și reci în căutarea chipului Lui! Până în acea zi, nu se gândise niciodată că el, păcătosul, se erijase în rolul de stăpân lansând mereu comenzi Domnului. Dimpotrivă, se simțise mereu îndreptățit s-o facă…Și nici măcar în clipele în care Dumnezeu îi făcea pe plac, nu se oprise niciodată să mulțumească! Iar acum … acum se simțea singur, cu durerea în…
-
Frânturi de imaginație – 16 iulie 2020
Sus pe acoperișul pământului m-au dus pașii. Adierea vântului mi-a creat încălțări înaripate și am străbătut înălțimile cu ușurința zglobiului Hermes. Doar respirația mi-a fost întretăiată de frumusețile ce mi s-au desfășurat în cale. Cei doi ochi păreau a nu-mi fi îndeajuns pentru a le cuprinde și a le închide în suflet pentru totdeauna. Zeci de culori mi s-au dezvăluit însoțite de trilurile păsărilor. Soarele stătea să apună, dar parcă-și amâna plecarea pentru a-mi mai lăsa încă timp. Timp să admir, timp pe care să-l pot opri odată ajunsă acolo. Îmi imaginam cum ar fi să fur măcar un pumn de firicele aurii din clepsidra universului și să le țin…
-
Prăjitura de weekend: Millefoglie con la Crema Pasticcera e la Chantilly
Weekend-ul este un moment pe care îl putem fructifica la maximum în beneficiul nostru. În plus, încă suntem nevoiți să stăm în casă, acesta fiind un alt motiv pentru a ne relaxa cu cele mai diverse activități ce pot fi desfășurate în interiorul căminului. Eu, în toate aceste săptămâni, am ales să mă reinventez și să dau imaginației frâu liber. Iar aseară m-am reîntors printre esențe de vanilie, rom și lămâie, creând un nou desert :). Inițial, aveam în plan să pregătesc prăjitura cea mai iubită a copilăriei mele, Albă-ca-Zăpada, care-mi amintește de fiecare dată de chipul bunicii și de toate bucatele pe care ea le pregătea. Tot ceea ce…
-
Primul articol culinar: La Zuppa Inglese
A trecut mai bine de o lună de când nu am mai scris pe blog. Nu a fost din lipsă de timp… pur și simplu, în ultima perioadă, am început să îmi îndrept atenția spre alte activități. Iar una dintre acestea este cea culinară. Cine mă cunoaște, știe că relația mea cu bucătăria, în general, se rezumă la a mă așeza și a mă ridica de la masă :), spălatul vaselor, de fapt așezatul lor în mașina de spălat vase :)) și locul unde îmi savurez țigara. Când mă decid să gătesc ceva, înseamnă ori că sunt într-o dispoziție foarte bună sau pur și simplu îmi este atât de poftă…
-
6 Motive pentru a nu te înscrie la Superblog – PAMFLET!
P.S.: ATENȚIE! ACESTA ESTE UN PAMFLET ȘI ROG A FI TRATAT CA ATARE! Ideea acestui articol mi-a venit în urmă cu câteva minute, când, răsfoind Facebook-ul, am găsit articolul Dianei Elena Neață – 5 MOTIVE PENTRU A TE ÎNSCRIE LA SPRING SUPERBLOG. Din greșeală, inițial am citit “5 motive pentru a nu te înscrie la Superblog” :)) și cum îmi place să scriu, chiar dacă tot mai rar în ultimul timp, am decis să dau naștere unui contra-articol de tip pamflet pe acest subiect! N.B.: PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale,…
-
A doua șansă la viață!
Părea o noapte banală de octombrie, o noapte de toamnă cu ploi lungi și molcome. Picăturile se prelingeau pe pervazul ferestrei precum lacrimile și ca și cum încercau să transmită ceva! Să anticipeze ceea ce urma… dar nimeni nu le dădea atenție și nu le asculta! Poate dacă s-ar fi oprit o clipă din privitul cutiei acele colorate și s-ar fi apropiat de ele, ar fi putut să le asculte prevestirea și atenționarea… poate! Această ipoteză a rămas suspendată de acel pervaz din noaptea de octombrie. Și totul își urma ritmul și calea, iar întunericul punea stăpânire nestingherit pe acel București al anului 2007! Ea privea în continuare hipnotizată cutia…
S-ar putea să-ți placă și
Copilul și marea!
Tu cunoști proveniența și ceea ce conțin produsele pe care le consumi?
#Roman în curs – #Maleia
