-
Sarausa – orașul apelor de smarald
2014 București: privesc harta Italiei, reconturându-i forma și încercând să ghicesc dacă această cizmă mi se va potrivi. Sicilia – antica „insulă a Soarelui”, locul escapadei noastre. Ziua plecării. Tremur deoarece este prima dată când intru în aeroportul din București. Tremur pentru că este “prima mea vacanță” cu el, prima mea vacanță în Italia, primul zbor cu avionul… În plus, sunt fericită pentru că ne-am câștigat, în sfârșit, „dreptul la vacanță”. După luni întregi cu ore peste program, weekend-uri și sărbători lipsă, am spus STOP! Este timpul să facem ceva și pentru noi. Vom fi stăpânii a 72 de ore de neuitat. Îmbarcarea s-a terminat. Privesc și ascult cu atenție indicațiile stewardeselor. Nodul din gât…
-
Una città chiamata Call Center
P.S: QUESTA STORIA È FRUTTO DELLA MIA IMMAGINAZIONE , QUINDI, OGNI RIFERIMENTO A FATTI , COSE E PERSONE E’ PURAMENTE CASUALE!
S-ar putea să-ți placă și
Revelație
Timișoara – „mica Vienă”a României
Te uiți în calendar cum timpul trece…
-
Metamorfoza inversă a Bucureștiului: de la fluture la larvă
București - "Le Petit Paris" a perioadei interbelice, locul în care poveștile de amor se nășteau în grădinile de vară sau în cârciumile de odinioară. Dragostea se împletea firesc cu firea oamenilor de atunci, iar fiecare pas era însoțit de glasul Zarazei și de către muzica patefonului.
-
Georgiana Mihăilă – O poveste de succes
„SuperBlog este, în primul rând, o luptă între tine și... tine! E drept, e greu să găsești un mix bun.”
-
Interviu cu Mona R. – blogger și scriitor
Ne-am dorit copii din prima clipă. De fapt, soțul meu nu m-a cerut de soție, el m-a întrebat: Vrei să fii mama copiilor mei?, iar eu am zis "Da!". După șapte ani de așteptare a venit vestea că voi aduce pe lume pe minunea noastră mare, Damian. Iar după încă un an s-a cuibărit în trupul meu și minunea mică, Filip. Îmi place să cred că a fost un neașteptat planificat de viață. Copiii mei, întâmplările mele perfecte.
-
Naufragiul – frânturi de imaginație
Întunericul se lasă ușor peste ceața lăptoasă a Mării Adriatice. Valurile se îngrămădesc grăbit spre țărm purtând cu ele speranțele celor care cu câteva clipe în urmă au privit acea bucată de pământ… A fost îndeajuns un curent apărut din imensitatea mării pentru ca viețile și visele lor să fie spulberate și îngropate în adâncul unor ape neprielnice. * Un deal și ochii unui copil au fost singurii martori ai acestei dispariții. Era prea departe să audă strigătele disperate de ajutor, dar îndeajuns de aproape pentru a vedea mâini și brațe ce încercau să se ridice și să lupte cu materia ce li s-a strecurat încet încet în plămâni… A…
S-ar putea să-ți placă și
Și plouă! Plouă neîncetat și dintotdeauna!
Copilul și marea!
Ultimul zbor spre libertate!
-
„Nu îmi pot imagina viața fără copiii mei…”,Cristina N.
Copiii sunt puri și nu au prejudecăți. Cred că fără să vrem noi le insuflăm și lucruri rele. Cu ei am învățat să am răbdare. Să privesc dincolo de aparențe și să mă bucur de lucruri mici.
-
La ceas de seară, de vorbă cu psihologul Ruxandra Iancu
Îmi place să cred că am integrat capacitatea de a oferi oamenilor curajul de a folosi cheile pe care le dețin în rezolvarea problemelor personale și, de asemenea, asigurarea unui mediu securizant în tot acest proces de transformare!
-
Cărțile, profesori nemuritori
În pagini de cărți m-am ascuns de când mă știu, căci ele-mi zugrăveau lumea-n alte culori. Le adulmecam parfumul proaspăt al cernelii de tipar, le mângâiam coperțile și înainte de a le deschide încercam sa ghicesc poveștile ce se ascundeau dincolo de ele. Erau precum porțile Atlantidei ce țineau ferecat tărâmul cunoașterii primordiale. Cărțile m-au fascinat dintotdeauna, dar îmi dăruiau doar aripi de Icar. La final, trebuia sa revin la realitate, iar realitatea imi ardea acele aripi de ceară precum soarele din mitul acestuia. Însă, mă încăpățânam precum Sisif și alegeam o alta și o alta fără a obosi. Rândurile lor mă chemau precum cântecul sirenelor lui Ulise și cedam……
-
Pânză de păianjen – Cella Serghi
Romanul Pânză de păianjen mi-l amintesc în biblioteca copilăriei mele. Până în urmă cu două zile am fost convinsă că l-am citit, dar acum nu mai sunt așa sigură de acest lucru. Memoria mi-l prezintă așezat undeva pe raft, între titlurile Hortensiei Papadat-Bengescu (Concert din muzică de Bach și Rădăcini) și fascinantele Iluzii pierdute ale lui Honoré de Balzac. Eram destul de mică pe vremea când citeam cu nesaț aceste capodopere ale literaturii românești și ale celei universale. Îmi era imposibil la 10-12 ani să înțeleg contextele sociale, trăirile umane ale acestor personaje, dar le urmăream întâmplările cu nesaț și curiozitatea vârstei. Și da, îmi pare încă straniu cum de…
-
Acatistul Sf Ierarh TEODOSIE al CERNIGOVULUI
… pentru toti cei carora MANUSILE de la Sf Ierarh Teodosie al Cernigovului au adus alinare si tamaduire (si nu numai!) Acatistul Sf Ierarh TEODOSIE al CERNIGOVULUI
-
Eternul insucces
El este omul fără țară, El este sufletul rătăcitor Ce nevăzut prin noapte zboară, El, omul fără viitor! * Nu are rădăcini niciunde, Nu a găsit pământ fertil, Lăsându-se purtat oriunde, El este omul inutil! * Mereu a auzit doar asta, Că este leneș, mincinos, perfid, Și uite cum l-a năpădit năpasta Și cum s-a scufundat în vid! * Este ușor să emiți critici, Să-ți dai părerea ta supremă, Toți suntem analitici Și gata oricând cu-o anatemă! * Suntem orbiți de comparații Pe care le îngurgităm complet, Primim tot felul de vibrații Cu rolul de suprem decret! * Dar omul nostru fără țară Nu s-a lăsat manipulat, Ci a fugit…
-
Balada Scorpionului
Să nu vă fie frică de mica arachnidă, De-al ei aspect înșelător de răcușor, De felul ei de a fi acidă Sau uneori un drăcușor! * Ea este Scorpionul “cel temut” În jurul lui țesându-se legende, E imposibil să nu-l fi cunoscut Sau să nu-l fi întâlnit oriunde! * Noi oamenii l-am pus la zid, Catalogându-l drept un monstru, El, cel cu caracter perfid Și marele coșmar al vostru! * Dar cum e oare el cu adevărat? Ați încercat vreodată sa înțelegeți Cât este el de împovărat? De atâtea teorii și neînțelegeri! * Nu zodia este de vină Și cine crede asta – e un ignorant! Nu îl priviți ca…
-
Cruella (2021) – Răi ne naștem sau devenim?
Cruella – unul dintre cele mai vizionate filme pe marile ecrane la momentul actual, care se potrivește perfect actualei generații de adolescenți! The Walt Disney Company prin această peliculă a reușit să se autodepășească, punând în scenă, într-o manieră cu totul inedită, cunoscutul desen animat 101 Dalmațieni. Răi ne naștem sau devenim? – aceasta este întrebarea principală în jurul căruia se desfășoară subiectului noii producții Disney Întrebarea este, de asemenea, încadrată în Londra anilor 1970! Revoluția punk și ascensiunea industriei modei, toate acestea ducând la reconstruirea genezei uneia dintre cele mai fascinante icoane malefice din istoria animată! La acest rezultat remarcabil, din punctul meu de vedere, a contribuit foarte mult…
-
Seducția nopții
Când noaptea își întinde voalul, Un voal de pulbere ușoară, Un felinar ne dă semnalul Pe ritmuri stranii de vioară. * O felinar al nemuririi, Mereu prezent pe aceeași stradă! O felinar al amintirii, Cum îți cădem noi din nou pradă! * Lumina ta plăpândă și gălbuie Se-ntinde lin pe drumul creponat, Și urcă-ncet spre antica statuie A unuia ce-a fost demult uitat! * O felinar al nemuririi, Mereu prezent pe aceeași stradă! O felinar al amintirii, Rămâi aprins ca o dovadă! * Dovada unor pași în noapte, A căror umbră se adâncește-n caldarâm, Din care se ridică mii de șoapte, Sosite parca de pe-un alt tărâm! * O curtezană…
-
Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu)
Am privit spre Cer de nenumărate ori Și te-am strigat în clipele de deznădejde, Am adormit cuprinsă de lacrimi și fiori, În suflet însă cu-o mică și ultimă nădejde! * Iar mai apoi, d-atâta așteptat Și oarbă în citirea semnelor, O Doamne, eu te-am renegat, Lăsându-mă pe mâna Ielelor! * Dar am uitat, o Dumnezeul meu, Când viața mi-ai scăpat de atâtea ori Și m-ai adus din nou pe drumul meu, Umplându-mi zilele cu ale tale flori! * Însă în bunătatea Ta imensă Pentru o simplă muritoare, Mi-ai dat o nouă “recompensă” Să nu rămân cumva datoare! * Datoare acestei existențe, Ce uneori-mi pare o enigmă, Dar ce e plină…
-
Reîncarnări
Ne reîncarnăm la nesfârșit de mii de ani, Suntem aceiași și totuși mereu alții, Trecem grăbiți, prin epoci suverani, Crezând că vom scăpa de Ziua Judecății! * Dar timpul are timp să ne privească, Ne-aruncă în ale lui puternice furtuni, Căci scopul e să ne desăvârșească, Nu să rămânem veșnic doar nebuni! * Nebuni de nebunia vieților trăite, De a plăcerilor ispite în care ne scăldăm, De -a vieților ce devin înrăite, Și-n care preferăm să ne-afundăm! * Iar când târziul prezentei existențe Se apropie tiptil de noi, Opunem sute și mii de rezistențe Uitând că am venit și vom pleca tot goi! * Acesta este însă cursul vieții, Aceleia…
S-ar putea să-ți placă și
Seducția nopții
Abwun dvashmaya – Tatăl nostru care eşti în ceruri
Educația sexuală în rândul adolescenților
-
“Astăzi am trecut, poate, grăbiți unul pe lângă celălalt și niciunul n-a observat.(…)”
“Astăzi am trecut, poate, grăbiți unul pe lângă celălalt și niciunul n-a observat. Fibrele hainelor noastre s-au încurcat și s-au descurcat preț de-o clipă, apoi ne-am îndepărtat. Nu știu cine ești.(…)” Am învățat dintr-o experiență și dintr-o carte mai mult decât am învățat sau am înțeles în ultimii ani… sau poate că nu înțelesesem nimic din ceea ce am trăit! O lecție despre oameni, despre viață, iar acum totul pare că are un sens. Un sens, pe care mulți dintre noi nu l-am regăsit vreme îndelungată, pentru că, uneori, în viață te pierzi. Te pierzi precum bucăți ale unui joc de puzzle ce sunt împrăștiate de un copil prin toată…
S-ar putea să-ți placă și
Copilul și marea!
Cărțile, profesori nemuritori
Una città chiamata Call Center
-
Glia strămoșească: Când calc pământul gliei…
Am fost provocată să ies din zona de confort și să scriu o poezie patriotică. Mărturisesc că nu mi-a fost ușor să ies din registrul meu, iar subiectul ales mi-a dat ceva bătăi de cap. Aveam în minte doar câteva cuvinte, precum glie, limbă strămoșească, patrie, neam, ciocârlie și câteva imagini cu munții Carpați, cu Marea Neagră și Dunărea. În jurul acestora am încercat să conturez versurile, respectând cerințele provocării. În plus, am descoperit, cu dezamăgire, că România pentru mine este reprezentată decât de cei dragi și am ajuns un om fără țară. Un hoinar ai cărui pași îl poartă prin lume și atât! “Și-mi las în urmă pașii de…
S-ar putea să-ți placă și
Who am I? Cine sunt eu?
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
Te uiți în calendar cum timpul trece…
