-
Sarausa – orașul apelor de smarald
2014 București: privesc harta Italiei, reconturându-i forma și încercând să ghicesc dacă această cizmă mi se va potrivi. Sicilia – antica „insulă a Soarelui”, locul escapadei noastre. Ziua plecării. Tremur deoarece este prima dată când intru în aeroportul din București. Tremur pentru că este “prima mea vacanță” cu el, prima mea vacanță în Italia, primul zbor cu avionul… În plus, sunt fericită pentru că ne-am câștigat, în sfârșit, „dreptul la vacanță”. După luni întregi cu ore peste program, weekend-uri și sărbători lipsă, am spus STOP! Este timpul să facem ceva și pentru noi. Vom fi stăpânii a 72 de ore de neuitat. Îmbarcarea s-a terminat. Privesc și ascult cu atenție indicațiile stewardeselor. Nodul din gât…
-
Una città chiamata Call Center
P.S: QUESTA STORIA È FRUTTO DELLA MIA IMMAGINAZIONE , QUINDI, OGNI RIFERIMENTO A FATTI , COSE E PERSONE E’ PURAMENTE CASUALE!
S-ar putea să-ți placă și
Cărțile, profesori nemuritori
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
O Vară dragă, unde pleci?
-
Un oraș numit Call Center
Clădirile gri încercau să-și regăsească culoarea în lumina unui soare primăvăratic, apărut timid, după o ploaie măruntă și deasă. Prin ochiurile mari și zăbrelite ale ferestrelor, priveau cu invidie, peste marea ce le despărțea de alte orașe. Acolo, în depărtare, clădirile roz, străluceau de bunăstare, lăfăindu-se în razele aurii. La asemenea priveliște, clădirile gri își aminteau cu nostalgie de trecut, de zumzetul plăcut ce străbătea străzile cu mult timp în urmă. Cu strângeri de inimă și lacrimi de praf cenușii, revedeau oamenii veseli ieșind din casă și împrăștiindu-se ori spre câmpurile verzi ale măslinilor, ori spre bărcile de pescuit, ce pluteau alene pe valurile moi sau spre zona industrială a…
-
Metamorfoza inversă a Bucureștiului: de la fluture la larvă
București - "Le Petit Paris" a perioadei interbelice, locul în care poveștile de amor se nășteau în grădinile de vară sau în cârciumile de odinioară. Dragostea se împletea firesc cu firea oamenilor de atunci, iar fiecare pas era însoțit de glasul Zarazei și de către muzica patefonului.
-
Georgiana Mihăilă – O poveste de succes
„SuperBlog este, în primul rând, o luptă între tine și... tine! E drept, e greu să găsești un mix bun.”
-
Interviu cu Mona R. – blogger și scriitor
Ne-am dorit copii din prima clipă. De fapt, soțul meu nu m-a cerut de soție, el m-a întrebat: Vrei să fii mama copiilor mei?, iar eu am zis "Da!". După șapte ani de așteptare a venit vestea că voi aduce pe lume pe minunea noastră mare, Damian. Iar după încă un an s-a cuibărit în trupul meu și minunea mică, Filip. Îmi place să cred că a fost un neașteptat planificat de viață. Copiii mei, întâmplările mele perfecte.
-
Naufragiul – frânturi de imaginație
Întunericul se lasă ușor peste ceața lăptoasă a Mării Adriatice. Valurile se îngrămădesc grăbit spre țărm purtând cu ele speranțele celor care cu câteva clipe în urmă au privit acea bucată de pământ… A fost îndeajuns un curent apărut din imensitatea mării pentru ca viețile și visele lor să fie spulberate și îngropate în adâncul unor ape neprielnice. * Un deal și ochii unui copil au fost singurii martori ai acestei dispariții. Era prea departe să audă strigătele disperate de ajutor, dar îndeajuns de aproape pentru a vedea mâini și brațe ce încercau să se ridice și să lupte cu materia ce li s-a strecurat încet încet în plămâni… A…
S-ar putea să-ți placă și
Una città chiamata Call Center
Copilul și marea!
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
-
„Nu îmi pot imagina viața fără copiii mei…”,Cristina N.
Copiii sunt puri și nu au prejudecăți. Cred că fără să vrem noi le insuflăm și lucruri rele. Cu ei am învățat să am răbdare. Să privesc dincolo de aparențe și să mă bucur de lucruri mici.
-
La ceas de seară, de vorbă cu psihologul Ruxandra Iancu
Îmi place să cred că am integrat capacitatea de a oferi oamenilor curajul de a folosi cheile pe care le dețin în rezolvarea problemelor personale și, de asemenea, asigurarea unui mediu securizant în tot acest proces de transformare!
-
Cărțile, profesori nemuritori
În pagini de cărți m-am ascuns de când mă știu, căci ele-mi zugrăveau lumea-n alte culori. Le adulmecam parfumul proaspăt al cernelii de tipar, le mângâiam coperțile și înainte de a le deschide încercam sa ghicesc poveștile ce se ascundeau dincolo de ele. Erau precum porțile Atlantidei ce țineau ferecat tărâmul cunoașterii primordiale. Cărțile m-au fascinat dintotdeauna, dar îmi dăruiau doar aripi de Icar. La final, trebuia sa revin la realitate, iar realitatea imi ardea acele aripi de ceară precum soarele din mitul acestuia. Însă, mă încăpățânam precum Sisif și alegeam o alta și o alta fără a obosi. Rândurile lor mă chemau precum cântecul sirenelor lui Ulise și cedam……
S-ar putea să-ți placă și
Copilul și marea!
Timișoara – „mica Vienă”a României
O Vară dragă, unde pleci?
-
Răbufnire…
Sunt un vulcan de atâta timp Ce-și controlează răbufnirea Am fost și sunt în contratimp Dar doar pentru c-așa mi-a fost menirea. * Am strâns în mine lavă și noroi Și flăcări ce mă ard neîntrerupt, Iar trupul meu a devenit puroi, Iar eu am obosit să lupt! * Sunt al meu propriu Prometeu Înlănțuit în propriul munte Dar din păcate nu sunt zeu Pedepsele fiindu-mi crunte! * Să-ngenunchez să pot aș vrea Și să ridic privirea către cer Iar din gâtlej să ‘liberez durerea Să se dizolve toată în eter. * Dar totu-i doar un vis de noapte Un vis ce nu l-aș vrea plecat, Ce se transformă-n mii…
-
În luptă cu singurătatea!
Și ghearele singurătății mă împresoară Și-i simt suflarea rece de mormânt Se apropie de mine, mă măsoară Mă prinde și m-aruncă la pământ! * Cu răsuflarea întretăiată Înfig privirea chiar în ochii ei Dar ea clipește încântată Zâmbește și dispare pe alei! * O strig atunci cât pot de tare O strig și-o caut îndelung Durerea mea e-ngrozitoare Și nu știu cum s-o mai alung! * Și-atunci, într-un târziu de noapte, O noapte neagră de coșmar Las sutele de mii de șoapte Să se înece în amar!
S-ar putea să-ți placă și
„Scrisul”: Un drum spre Nicăieri!
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
Copilul și marea!
-
Balada vântului
Și vântu-și urlă surd durerea, Își urlă neputința în văzduh, Trecut-au ani de când pierdu puterea El, al cerului grandios duh! * Își plimbă printre nori furia, Ca pe o trenă lungă o trage după el, Pierzându-și echilibrul Găsește nebunia În imensitatea vechiului castel! * El, prinț al cerului albastru, Un tânăr zbuciumat și neînfricat, O frumusețe aparte ca un astru Cândva iubit, slăvit și adulat. * Dar lumea-i schimbătoare și naivă, Își schimbă zeii fără remușcări, Credința-i pentru ei doar relativă, Un zeu cu altul după împrejurări. * Zephir privește către această lume Născută din voința zeilor, O lume mare, dar fără un renume, Oricând supusă transformărilor. * Și…
-
Sus, Tare și Drept!
Deviza aceasta s-a născut în cei mai frumoși ani ai copilăriei! A timpului care părea etern și-n care cea mai mare dorință era aceea de a crește! O deviză inventată în momentele în care încercam cu frenezie să învățăm să jucăm badminton! A timpului în care, orice locație se transforma într-o sală de antrenament și doar micii ursuleți de pluș erau cei care simțeau durerea acelor antrenamente! Uneori… poate și tablourile din cameră, atunci când mai erau lovite cu câte un fluturaș de cauciuc! Nu am realizat însă, pe atunci, că această deviză poate fi adaptată și vieții de adult pe care o trăim azi! Cu iz de inocență, aceasta…
-
Ultimul zbor spre libertate!
Frumoasa pasăre privea albastrul cerului printre gratiile aurite! Nu-și amintea prea bine cum ajunsese acolo, însă sunetul alicei îi răsuna încă în urechi însoțit de o amorțeală copleșitoare. Răsărit după răsărit zăcuse pe o mică pernă de puf în lupta sa pentru redobândirea vieții! În tot acest timp simțise căldura unor palme iubitoare, a unui glas blând ce o îndemna să mănânce sau să-și înmoaie ciocul în farfurioara cu apă. Anotimp după anotimp, până când trupușorul ei mic reușise să câștige bătălia! Dimineața unei primăveri superbe îi dăruise din nou putere, iar în acea zi își amintea cum umpluse spațiul camerei cu triluri de mulțumire. Acceptase totul cu bucurie și…
-
“Primul pas către schimbare este conştientizarea (…)” – Nathaniel Branden
Evoluția societății actuale, din punctul meu de vedere, la nivel individual, s-a transformat în involuție. Tehnologia, ce ne uimește pe zi ce trece și, în același timp ne acaparează, ne adâncește tot mai mult într-un somn profund. Ne afundă într-un spațiu creator de ființe ce și-au renegat independența și liberul arbitru de a fi stăpânii propriilor vieți. De a face alegeri conștiente și de a simți pulsul vieții. “Ești VIU, respiri, ești conștient; viața este mișcare, deci trebuie să existe un centru al roții vieții. Poate că nu ești conștient, dar el există. Fără el nu poți exista (…) Exiști. Trebuie doar să mergi să constați acest lucru. Este o…
-
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
Atunci când în minte ți se întipărește cu încăpățânare gândul că trebuie să scrii o carte, ai două variante: ori cedezi tentației aruncându-te la propriu în haosul creației… ori smulgi cu furie orice gând, fiind sigur că încă nu ai atins acel grad de maturitate/pregătire pentru o astfel de decizie. În urmă cu un an, eu m-am aflat între aceste două dileme, dar de “amorul artei”, am lăsat mintea să contureze o idee. O idee despre o lume despre care se vorbește prea puțin. Iar, atunci când acest subiect este abordat, este făcut într-o manieră ce mie mi s-a părut de cele mai multe ori… superficială. PROSTITUȚIA – cea mai…
-
Abwun dvashmaya – Tatăl nostru care eşti în ceruri
“Tatăl Nostru” – cea mai puternică și cu siguranță cea mai cunoscută și înălțată rugăciune din istoria omenirii. “Tatăl Nostru” – răspunsul lui Iisus, dăruit oamenilor în timpul Predicii de pe Munte, atunci când apostolii au cerut să fie învățați cum să se roage. Aceasta apare menționată de două ori în Biblie, în Noul Testament: într-un fragment din Matei 6:9-13 și într-o formă similară în Luca 11:2-4 În practica iudaică, rugăciunea “Tatăl Nostru” poartă numele de “AVINU”, dar o regăsim și în manuscrisul Noului Testament, scrisă însă, în Aramaică (limba semitică apropiată de limba ebraică și folosită și în perioada lui Iisus Hristos). Dar nu despre aceste lucruri vreau să…
-
INTENȚIA -“Eu nu sunt ceea ce mi se întâmplă, eu sunt ceea ce aleg să devin”.(Carl Jung)
Suntem oameni și suntem supuși… DORINȚELOR! Se spune uneori că “viața este o țesătură de dorințe” (Marius Dobrin) și că, “niciodată nu ni se oferă o dorință și fără puterea de a o face să devină realitate.” (Richard David Bach) Putem avea tot ce ne dorim, dacă ne dorim acest lucru suficient de mult astfel încât dorința noastră să se înalțe spre Univers și să se combine cu energia creatoare. Dar oare este îndeajuns DOAR să emitem dorințele și mai apoi să ne așezăm într-o eternă așteptare? NU, sigur că NU! “Dacă nu este dublată de INTENȚIE, dorința este slabă, deoarece la majoritatea oamenilor ea înseamnă atenție și atașament.” (Deepak…
-
Amintiri: Fragment preluat din jurnalul “Conversații tantrice”
Cuvintele de mai jos nu-mi aparțin! Sunt cuvinte izvorâte din inima unei persoane dragi mie… Dacă aș publica vreodată o carte, prefața acesteia mi-aș dori să fie scrisă de ea. Stilul ei, fluent, fără accente de romantism și, pe alocuri haios, reușește să redea stări și emoții cu o lejeritate remarcabilă. Textul pe care l-am ales, vorbește despre prietenie, despre NOI, despre metodele găsite de a combate distanța ce ne desparte… Vorbește despre mine, despre dorința mea de a scrie și despre un text început și nefinalizat! Este modalitatea prin care Ea a ales să mă încurajeze în acest demers! Acum, privind în urmă, realizez că reprezintă unul dintre acele…
