Etapele suferintei unei persoane oarecare
Personal

Etapele suferinței din viața unei persoane oarecare

5
(2)

Despre suferință s-au scris milioane de cărți de-a lungul evoluției societății noastre.

Fiecare dintre autori a abordat această temă fie in urma experiențelor trăite, fie ca cercetători al acestui sentiment. Pentru că, în definitiv, suferința este tot un sentiment. O trăire ce te roade pe dinăuntru precum cariile ce rod lemnul. Acum, depinde de fiecare cum reușește să-i facă față sau să o combată.
Din cauza acestei maladii s-au inventat milioane de remedii care mai de care mai revoluționare și mai profitabile pentru inventatorii lor. Dar nu despre acest lucru doresc să scriu astăzi!

Suferința, ca orice altă boală, se poate manifesta pe mai multe paliere.

Unii suferă din dragoste, alții din cauza unei boli ce le macină corpul, alții din cauza sărăciei, a unei vieți considerate nedrepte, în urma unor traume etc. Cauzele acesteia sunt multiple, dar nu sunt psiholog pentru a avea competența de a le analiza și de a oferi răspunsuri!

Probabil, ca mulți alții, scriu și eu despre suferință, strict din punctul meu de vedere, așa cum am trăit-o și o trăiesc eu!

Etapele prin care aceasta s-a infiltrat în mintea mea, în corpul meu pe zi ce trece, transformându-se într-un handicap și preluând controlul.
Nu îmi este ușor să vorbesc despre acest lucru și m-am gândit mult înainte de a începe să scriu despre acest subiect.
Întotdeauna am preferat să folosesc personaje fictive pentru a le lăsa să se manifeste și să vorbească liber. Însă, se pare că nu îmi mai sunt de ajuns aceste “tertipuri”.
În plus, simt nevoia să fiu chiar eu protagonista, este doar viața mea, nu a personajelor mele.

Când anume a început cu adevărat suferința mea, nu aș ști să vă spun!

În trecut, mă consideram o persoană destul de puternică, cu toate că nu aveam prea multe motive să mă gratific. Dar moștenesc orgoliul strămoșilor mei și al zodiei.
– Cum ar putea fi doborât un scorpion? se întreabă retoric jurnaliștii/astrologii de carton care se ocupă de acest domeniu.
Ei bine, se poate și încă cum! Pentru că nu contează doar zodia în care ești născut! Sunt o mulțime de alte elemente, tranzite și aspecte care pot debilita zodia natală.
În sfârșit, și aici ar fi foarte multe de adăugat, dar nici analiza zodiei mele nu face scopul acestui articol!

După cum mărturiseam mai sus, din care adâncuri a ieșit la suprafață acest sentiment distrugător, ce anume l-a declanșat… nu sunt convinsă de a avea niște răspunsuri concrete!

Cert este că a ajuns să dețină controlul și să mă facă prizonieră!
Etapele suferinței la mine s-au manifestat treptat, determinându-mă să mă cunosc până-n adâncuri!
Pur și simplu, această trăire a deschis cutia Pandorei, lăsând să iasă tot felul de sentimente și demoni proprii cu care nu aveam de gând vreodată să mă confrunt.
O afecțiune care nici până azi nu a fost descoperită mi-a provocat această stare. Dar nu voi renunța până nu voi găsi și rezolva problema, indiferent la ce tratamente/intervenții va trebui să mă supun!

A început ușor, prin nașterea unor mici fobii a căror nume nu-l cunoșteam până atunci. Mai apoi, acestea au fost urmate de atacuri de panică! Veneau din senin și fără un real motiv, cel puțin în aparență. Iar de la acestea și până la  formarea unei boli nu a mai trecut mult timp!

Ok, inițial o boală normală, să o numesc așa, cu care se confruntă majoritatea populației feminine a globului. Am încercat s-o tratez medical, de peste 4 ani… dar fără rezultat!
Am decis să schimb țara, gândindu-mă că un mediu nou, o climă diferită și sufletul drag mă vor ajuta să remediez situația.
A mers pentru un timp, ca mai apoi  să recidiveze cu și mai multă forță și încăpățânare!
Este inutil să enumăr nopțile petrecute pe la urgențe, sutele de analize, tratamente, spitalizări, dureri etc., toate acestea fac parte din decor.

Importantă a fost însă schimbarea comportamentului meu! Conștientizările de care am avut parte și pe care continui să le descopăr!

În principiu, nu mă consideram a fi o persoană care se lasă ușor doborâtă, dar am descoperit că nu este deloc așa!
Da, admit, dintotdeauna am spus ce mă doare pentru că așa sunt eu, dar când îmi reveneam, uitam sau povesteam cu patos prin ce stări am trecut!
Da, admit din nou că, de când mă știu, am avut o puternică conexiune cu medicamentele!
Încă din adolescență știam ce să iau pentru anumite afecțiuni minore și nu mi-a fost teamă niciodată de ele.
În schimb, mi-a fost și-mi este teamă de durere. Orice fel de durere, mai ales cea fizică. Nici măcar nu încerc s-o suport pentru un timp mai îndelungat!

Pot afirma deschis că sunt o adevărată sclavă a industriei farmaceutice!

Totuși, când lucrurile au început să se înrăutățească, deoarece cu fiecare an afecțiunea s-a cronicizat, mi-am dat seama că sunt total diferită față de cum mă consideram!
Și cu cât eram mai contrazisă, mă încăpățânam să le dovedesc tuturor apropiaților că sufeream într-adevăr!
Aveam senzația că nimeni nu mă crede sau că, cel puțin eram catalogată drept ipohondră. Sau că  poate foloseam toate acestea ca pe un pretext pentru a nu înfrunta situațiile care mă deranjau, că totul era în mintea mea, că somatizam etc.
Am auzit atât de multe variante, iar acestea nu făceau decât să mă înrăiască și mai tare pe zi ce trece!
Dar și cei din jurul meu aveau dreptate: atâta timp cât mi se spunea mereu de către doctori că n-am nimic, contrar valorilor depășite ale analizelor, cei din jur ce puteau crede?! Depresie, cădere psihică, oboseală mentală, nefericire, nemulțumire?! Aceasta era, de fapt, boala mea din punctul lor de vedere!

Atunci am realizat că sunt singură în această luptă!

Că sunt puțini cei cărora le pasă cu adevărat, care te cred și nu te judecă, prea puțini, din păcate!!!
După terminarea conversațiilor, oamenii revin la viețile lor, la problemele lor și poate își mai amintesc cine știe când de tine!
Urmează apropiații care tot încearcă să te încurajeze și să te convingă că nu ai nimic, că trebuie să fii puternic etc., când doar tu știi prin ce treci. Lor le este greu să accepte aceste lucruri! Este ca și cum văd problema, dar refuză să se confrunte cu ea!
Când te trezești în fiecare dimineață cu dureri și când tratamentele normale nu își mai fac efectul, când nu-ți poți planifica nimic pentru că nu știi cum vei fi a doua zi! Când realizezi că bătălia asta este doar a ta și nu poți pretinde nimănui să te înțeleagă pentru că suntem atât de diferiți, de egoiști, de axați pe propriile noastre interese și probleme și când trăim în bulele noastre de cristal, având grijă să nu lăsăm pe nimeni să pătrundă acolo!
Etapele suferintei unei persoane oarecare
https://pixabay.com/ro/photos/figura-din-lemn-pietre-980784/

Am decis „să mă arunc” în scris, însă mereu cu rezervă, dar încercând să transmit ceea ce simțeam și din dorința obsesivă de a demonstra că pot!

Dintotdeauna am simțit nevoia de validare din exterior.
Fiind un copil introvertit, ce trăia în propriile imaginații, un copil ce nu s-a ridicat la așteptările familiei din niciun punct de vedere, a fost un ca un fel de răzbunare! De demonstrație că reușesc să scriu un text, transmițând un mesaj.

Nu afirm că am talent,  pentru că eu însămi sunt foarte critică cu mine, dar durerile te determină să dai ce ai mai bun din tine!

Te transformă, te fac să vibrezi la un alt nivel, depășind normalitatea. Este precum o călătorie într-o pădure cu spini, dar cu fiecare rană, ajungi să oferi mai mult foii de hârtie. Fiecare picătură de sânge devine o lacrimă de cuvinte!

Dar culmea, totul era interpretat din cu totul alt punct de vedere! Iar acest lucru m-a scos din minți!

Mi s-a părut incredibil că cei care pretind că mă cunosc cu adevărat să nu întrevadă prin ceea ce trec și să caute mai departe explicații aberante pentru stările mele!

Am scris ce am scris, dar aveam nevoie de răspunsuri! Și am decis să le caut în astrologie!

O știință minunată dacă reușești să o înțelegi, dacă nu ai prejudecăți, dacă înțelegi că planetele predispun, dar noi dispunem!
Am dobândit câteva clarificări cu ajutorul acesteia și am înțeles că este un must have să trec prin această transformare – Saturn știe el de ce!

În paralel cu astrologia, am încercat să abordez, tot în mod autodidact, domeniul dezvoltării personale… dar rareori m-am regăsit printre acele povești!

Este exact ce afirmam mai sus: nu poți înțelege durerea și zbuciumul altcuiva până când tu nu treci prin așa ceva!
Este exact același lucru pe care-l simțeam când eram tânără și eram înconjurată de colege – mămici.
Discuțiile acelea mă lăsau rece, una pentru că eram prea tânără și doi pentru că nu puteam să empatizez cu sentimentele lor. Deseori preferam să ascult muzică la căști decât să ascult laude interminabile despre fiecare faptă a celor mici. Oricum, nici azi nu sunt prea departe de ceea ce simțeam în trecut! La mine, simțul matern este 0 și nu mă văd devenind mamă!

La final, am decis să las la o parte sutele de cărți de dezvoltare personală și m-am îndreptat spre terapie psihologică!

Am zis să încerc și acest lucru, dar oricât de buni au fost psihologii aleși, nimeni n-a reușit să-mi dărâme zidul. Și este foarte ciudat, pentru că eu, în principiu, vorbesc mult despre mine și cu sinceritate și totuși…. Am renunțat și la această aventură care mă ajuta mai mult să mă descarc.

La final, am realizat că am nevoie de socializare, de prieteni adevărați, în fața cărora să nu mă simt judecată, doar ascultată! NU neapărat sfătuită pentru că nu mereu caut un sfat. Sufăr de prea multă singurătate, iar pandemia a tăiat, aproape orice urmă de socializare!

În toată această perioadă am renunțat de bună voie la oameni, la așa zise prietene sau poate erau, dar nu cu mine, nu pentru mine!
Este drept că și eu am avut comportamente de care nu sunt tocmai mândră. Am înțepat cu acul scorpionului în toate părțile pentru a mă apăra, pentru a mă descărca de toate nemulțumirile, frustrările și durerile mele!

Este incredibil procesul prin care te determină o suferință să treci!

Cât de multă răutate poate scoate dintr-o persoană, câtă ranchiună, invidie și mai ales pe un fond al societății ce te îndeamnă să te comporți așa! Ce te scoate din minți pentru că te forțează să te compari cu cei din jur și nu toată lumea are înțelepciunea de a nu băga de seamă că nu tot ce strălucește este aur!

În ultima perioadă, după multe alte încercări inutile, am ajuns în genunchi în fața Domnului!

Cum se întâmplă de cele mai multe ori indiferent că recunoaștem sau nu acest lucru!
Pe tot parcursul străbătut până acum, am realizat că nivelul meu de spiritualitate este extrem de scăzut, că am de lucrat cu cele mai întunecate părți ale mele, că nu mai trebuie să mă las influențată de ceea ce zic sau cred ceilalți, de dorințele altora pentru că eu am propriile mele vise și dorințe și nu pot trăi alte vieți.

Îmi este îndeajuns viața mea! Și această afirmație nu este una egoistă, ci una prin care îmi reclam dreptul de a-mi urma propriul drum, indiferent cum este el.

Se spune că înainte de a ne naște ne alegem viața pe care urmează s-o avem, ne alegem părinții, rudele tocmai pentru a putea evolua și/sau a ne îndeplini misiunile.
Înainte de a pleca spre Pământ, un înger cu o pană subțire ne atinge fața pentru a uita tot ceea ce am decis, tot ceea ce am fost până atunci! Ne oferă, în schimb, liber arbitru și depinde doar de noi dacă alegem să-l folosim sau cum anume îl vom folosi!

Așadar, prin tot ceea ce trec eu în aceste momente, ele au fost deja alese de mine pentru ca spiritul meu să-și atingă obiectivele și să-și urmeze traseul prestabilit!

Nu întâmplător ne naștem în anumite semne zodiacale, în anumite familii, locații etc.
Totul are un rost, iar scopul meu este de a renaște, într-un fel sau altul, deoarece Casa 8 a astrogramei este plină, iar Pluton conduce tot șirul de planete al hărții mele natale!

Simbolul păsării Phoenix este și el acolo! Iar Saturn în următoare perioadă, cât timp îmi va ocupa Casa 12, va avea grijă să mă învețe lecțiile Universului, neținând cont de metodele folosite.

El, Procurorul Zodiacului sau Marele Malefic va ști să ofere și răsplată celor care îl înțeleg și-l asimilează, studiindu-i materiile!

P.S.: Acest text a fost scris pentru a-mi face singură o favoare! Uneori, de-a lungul existenței, este indicat să-ți faci o analiză amănunțită. Nu se știe niciodată ce piese de puzzle mai descoperi! 

Faptul că am ales să-l public este alegerea mea! Sunt convinsă că nu sunt singura care trece prin momente dificile, căreia i se pare că este de una singură și care uneori nu reușește să înțeleagă acest drum inițiatic!
Admir profund oamenii ce se luptă cu boli fatale și au încă puterea să zâmbească, să se bucure de fiecare clipă! Ei sunt cei care au atins Nirvana, adevărata înțelepciune a existenței pământene!
Iar celor ca mine, ce se simt obosiți, epave în viețile celor din jur, îi asigur că totul are un scop și că nimic nu este veșnic!  Soarele, într-un fel sau altul se va arăta și pe bolta existențelor noastre! Trebuie doar să nu ne pierdem încrederea sau poate chiar atunci când va părea că nu mai există nicio speranță, miracolul se va produce! 

Când ne vom redobândi sănătatea, nu trebuie să uităm să nu ne mai apropiem atât de mult de Soare. Riscăm să rescriem mitul lui Icar și cu siguranță nu ne mai dorim acest lucru!

Surse foto:

https://pixabay.com/ro/images/search/suffering/

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor 5 / 5. Număr voturi: 2

Nu există voturi! Votează primul.