Naufragiul, Naufragiul – frânturi de imaginație
Personal

Naufragiul – frânturi de imaginație

Întunericul se lasă ușor peste ceața lăptoasă a Mării Adriatice.

Valurile se îngrămădesc grăbit spre țărm purtând cu ele speranțele celor care cu câteva clipe în urmă au privit acea bucată de pământ…

A fost îndeajuns un curent apărut din imensitatea mării pentru ca viețile și visele lor să fie spulberate și îngropate în adâncul unor ape neprielnice.

*

Un deal și ochii unui copil au fost singurii martori ai acestei dispariții.

Era prea departe să audă strigătele disperate de ajutor, dar îndeajuns de aproape pentru a vedea mâini și brațe ce încercau să se ridice și să lupte cu materia ce li s-a strecurat încet încet în plămâni…

A privit dar fără să înțeleagă ce se întâmplă… doar un glas dinlăuntrul trupului micuț i-a șoptit că acolo și-au dat întâlnire Marea și Moartea iar miza jocului lor, a fost acea barcă.

**

Noaptea se adâncește, dar copilul este încă pe deal privind finalul unui trist spectacol.

Din loja Naturii cuprinde cu ochii marea scenă a vieții și a morții, întunericul amestecat cu ceața zilelor unei primăveri târzii. Auzul îi este învăluit de sunetul mării, acum sătulă după cina ce tocmai a primit-o.

Căușul mâinilor prind aerul ce îi alunecă printre degete, dar înțepându-l cu răcoarea sa…

Stă nemișcat și cu fiecare minut ce trece, devine una cu dealul său în eternitatea unei nopți de primăvară târzie!

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor / 5. Număr voturi:

2 comentarii

Lasă un răspuns