„Hoțul de cărți” - „Când moartea spune o poveste, „Hoțul de cărți” – „Când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculți.”
Personal

„Hoțul de cărți” – „Când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculți.”

În urmă cu un an mi-a fost recomandată această carte.

Am gasit pdf-ul în format online, am început să citesc primele pagini.

Rândurile nu m-au atras, însă, dimpotrivă, mi-au creat doar o stare de anxietate, de angoasă și de negru. Am renunțat la ea după 30 de minute, încă nu venise momentul s-o parcurg, nu rezonam cu povestea ei.

*

Final de ianuarie 2019 – mi-a fost poftă, poftă de lectura unei cărți bune, a unei cărți care să-mi răscolească sentimentele, care să transforme cuvintele în imagini, asta mi-am dorit!

Am răsfoit titluri online de tot felul timp de o oră, nimic!

Am aprins, obosită și cu ochii împăienjeniți, o țigară! Era momentul să renunț.

O mai fumez pe asta și mă duc la culcare, mi-am spus, în timp ce ceasul îmi indica, disperat, ora 3!

Dar la un moment dat, ceva mi-a schimbat planul, un titlu mi-a atras atenția… „Hoțul de cărți”.

În acele momente uitasem că existase deja o încercare eșuată de a-i descoperi povestea.

Am deschis pdf-ul și savurând ultimele fumuri din trupul țigării ce se preda, înfrântă, inspirației mele, am început să citesc.

O pagină, două, zece, cuvintele au alergat rapid prin fața ochilor, precum trenul ce o ducea pe Liesel, „hoața de cărți”, spre ceea ce avea să-i schimbe viața, înfingându-mi curiozitatea și dorința de a continua.

Un capitol, două, șase… am început să înțeleg cine era naratorul acestei povești… Moartea.

Revelația pe care am avut-o mi-a făcut trupul să se cutremure și spiritul să se lase mai departe prins de ceea ce am descoperit!

Abordarea autorului mi s-a părut fantastică și inedită!

Moartea nu mai era ceea ce știu eu, ceea ce știm cu toții. Ea a fost personificată și nu numai în poziția de narator, ci și în a unui slujbaș al Universului.

Până la urmă trebuie ca cineva să facă și asta, nu?

Noi, oamenii, să ne oferim tributul cel mai important pentru existența ce ni s-a dăruit, tribut reprezentat de sufletele noastre.

Moartea se disculpă, pare mai degrabă un personaj cu suflet. Ea chiar își motivează aparițiile, dar și ridicarea sufletului fiecărui personaj. Moartea este obosită fiind nevoită să alerge în lung și-n lat prin lume, din cauza noastră.

De asemenea, nu uită să ne amintească că ea nu este precum o știm noi, înfășurată într-o pelerină neagră și cu o coasă omniprezentă.

„Chiar și eu am inimă!” afirmă aceasta.

Și da, putem simți acest lucru pe tot parcursul cărții, deoarece Moartea descrie sufletele ce le ridică: unele grele, altele ușoare precum ale unor copii, altele pline de speranță că ea va veni să le ofere eliberarea din această lume plină de suferințe.

**

Ochii au devorat pasajele. Cuvintele au început să creeze imaginile, deschizând cortina unei povești ce avea să mă marcheze profund! Puterea și magia acestora au reconstituit un trecut dureros al istoriei universale, au creat o lume și personaje, ce totuși, indiferent de contextul istoric în care se aflau, nu au uitat să iubească, să dăruiască, să ajute.

Anul 1939 în Germania nazistă, Germania lui Hitler!

***

573 de pagini al pdf-ului și 10 ore, împărțite pe parcursul a trei zile, de fapt nopți, deoarece ele au fost transformate în zile.

Atât mi-a luat să citesc acest roman! Trei nopți ce i-au fost dedicate, nopți ce m-au făcut să mă gândesc la istoria omenirii, la regimurile ce au lăsat o amprentă înroșită de sânge și strigăte de durere asupra a milione de familii, iar la final să-mi dăruiască lacrimi.

Nu o să-i fac o recenzie propiu-zisă!

Este mult prea profund și emoționant scrisă pentru a dezvălui eu, ceea ce autorul, din perspectiva si prin cuvintele Morții, a ilustrat!

De fapt acest articol îl scriu mai mult ca pe un omagiu, o mulțumire adusă lui Markus Zusak ce, prin această narațiune, a mai făcut, încă odată, cunoscut lumii, ororile regimului hitlerist!

Și ca pe o recomandare a unei cărți excepționale în aventura căreia trebuie să pătrunzi!

****

Personajul principal este Liesel Meminger, fetița de 9 ani ce va fi încredințată unei familii adoptive, pe fondul evenimentelor de la începutul celui de-al doilea război mondial.

Micuța va cunoaște durerea pierderii prin moartea fratelui ei în drum spre noul loc ce urma să devină acasă. Dar și prin pierderea mamei, nevoită să o părăsească pentru a-i oferi o șansă la viață și pe care nu o va mai revedea niciodată.

Paradoxul se regăsește pe tot parcursul romanului, începând chiar de la numele străzii, Himmel (cer, rai) 33 din Molching, acolo unde se afla noua casă. Acesta este urmat de discrepanța cartierelor, cea mai mare fiind dintre cea a Molchingului și locul unde se afla casa primarului. De pe scările acesteia, Liesel a privit de nenumărate ori orașul. Oraș ce, uneori, i se revela ca fiind închis într-un glob de cristal!

Copilăria acesteia a fost marcată pentru totdeauna de ceea ce s-a întâmplat în perioada 1939 – 1945.

Dar totuși ceva a salvat-o, Moartea doar s-a apropiat de ea, s-au privit în ochi, ca mai apoi doar să-i urmărească parcursul, curioasă. A însoțit-o, de la depărtare și a privit-o de fiecare dată atunci când a fost nevoită să ia cu ea sufletele celor iubiți de Liesel.

Dar viața avea pentru Liesel alte planuri.

Fascinată de cuvinte și de curiozitatea de a descoperi ceea ce se afla dincolo de coperțile frumos editate, de a descifra misterul paginilor… Iar mai târziu de a așterne pe hârtie propria poveste… Toate acestea au fost salvarea copilei.

La început le-a urât, a fost umilită pentru că la vârsta ei nu le cunoaștea, “am urât cuvintele și le-am iubit”, nu avea idee ce exprimau acestea. Dar prima carte pe care o va fura și a cărui poveste o va descoperi cu ajutorul lui Hans Hubermann, tatăl adoptiv, îi va trezi curiozitatea și ambiția de a le descifra. Vor urma și alte cărți, furate din foc sau de la soția primarului. Salvarea, din flăcările lacome, poate fi interpretată și ca o revoltă împotriva controlului hitlerist și dorința de recuperare a libertății, de dărâmare a cenzurii.

Cititul și scrisul reprezintă simboluri ale libertății de exprimare pentru că oferă personajelor eliberare, identitate, liniște în timpul bombardamentelor, dar în același timp diferențiază și clasele sociale.

Cu cât ne apropiem mai mult de final, descoperim o nouă Liesel, o adolescentă ce a deprins această artă, ce și-a făcut cuvintele prietene.

*****

Paragraf cu paragraf, aflăm și ceea ce se întâmplă în interiorul Germaniei naziste. Cum însăși populația acestei națiuni, atât de trufașă de originile pure, arianice, a suferit din cauza unui lider extremist! Descoperim și germani ce nu erau de acord cu aceste atrocități, germani cărora inima le era umană și care, cu riscul de a fi pedepsiți, au riscat să ajute evreii.

Autorul ne înfățișează acest unghi diferit de a percepe lucrurile, iar cu ajutorul povestitorului ales, al Morții, poate istorisi lucrurile din perspectiva oricărui cetățean, căci povestitorul este imparțial, pentru el nu există diferență, german sau evreu, sufletele erau luate deopotrivă.

Însă, unul dintre fragmentele ce m-a impresionat este cel în care Max, evreul ascuns de familia adoptivă a Lieselei, îi dăruiește acesteia o carte, în care, printre alte povestiri, este redat și felul în care el îl percerpea pe Führer și explica regimul acestuia. Poate fi găsită la pagina 473.

Toți cei care au înconjurat-o pe Liesel, au iubit-o, nu au făcut decât să-i netezească drumul, să-i întărească convingerile, să o ajute să meargă mai departe, chiar și în urma pierderii familiei adoptive, al celui mai bun prieten, Rudy Steiner, a întregii ei lumi de pe strada Raiului, a Cerului – Himmel 33… ei toți vor acolo când, în sfârșit Moartea, va primi acceptul Vieții, de a-i ridica sufletul.

******

„Hoțul de cărți” – o carte ce nu te poate lăsa indiferent, o carte „superbă şi deosebit de ambitioasă, este genul de carte care îţi poate schimba viaţa, e credibilă şi plină de speranţă“, conform New York Times.

Clasat ca roman istoric, a apărut în 2005, scris de australianul, cu origini germane, Markus Zusak, pentru ca în scurt timp să devină bestseller la nivel internațional.

Va primi și numeroase premii, precum:

  • 2006:

– Commonwealth Writers Prize for Best Book (South East Asia & South Pacific)

– Horn Book Fanfare 2006 Kirkus Reviews Editor Choice Award

– School Library Journal Best Book of the Year

– Publishers Weekly Best Children Book of the Year

– Booklist ChildrenEditors’ Choice

  • 2007:

– Book Sense Book of the Year

– Pacific Northwest Young Readers Choice Master List

  • 2013:

– realizarea filmului de lung metraj cu același nume, despre care vă voi povesti în curând

„Hoțul de cărți” - „Când moartea spune o poveste, „Hoțul de cărți” – „Când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculți.”
Liesel – When she came to write her story

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor / 5. Număr voturi:

4 comentarii

Lasă un răspuns