-
Concluzii la final de Spring Superblog 2019
Oficial, competiția Spring Superblog 2019 s-a încheiat! Părerile, impresiile, concluziile diferă de la persoană la persoană! În definitiv, așa este și normal, totul depinzând de evoluția fiecăruia, de obiectivele stabilite și dacă acestea au fost atinse sau nu! Ce a reprezentat pentru mine, de această dată, Superblog?! Mi-am atins obiectivul? Sunt mulțumită de evoluția mea? Am avut sau nu stabilită o strategie? Dacă da, oare am respectat-o? Mi-am păstrat stilul și demnitatea în ceea ce privește conținutul articolelor înscrise în concurs? Am înțeles oare ce și-a dorit fiecare sponsor? Am rezonat cu cerințele? Am vânat like-uri, comentarii sau vizibilitate încercând să fiu cât mai activă în această comunitate? Sau poate am avut o…
-
Un blog neobișnuit schimbă viziuni!
Prima Conferință a companiei Dodo Pizza – pizzeria neobișnuită – De ce atunci când ne lovim de un obstacol vedem în acesta o PROBLEMĂ în loc de a vedea o PROVOCARE? – De ce nu încercăm să înțelegem motivul pentru care ni s-a oferit acest PRIVILEGIU? – Da, da! Nu glumesc deloc! – A avea o PROBLEMĂ înseamnă că tocmai am fost onorați de către Destin! – Acesta ne-a considerat demni și înțelepți în a o depăși! – Dar tocmai în acest moment se petrece magia! – PROBLEMA reprezentintă, de fapt, PROVOCAREA de care avem nevoie pentru a ne regăsi. Momentul în care suntem forțați să săpăm adânc în ființa…
-
Un show TV de excepție: Zakynthos și Lefkada – o dezbatere în direct!
Emoțiile organizatorilor sunt mari, dar direct proporționale cu entuziasmul spectatorilor. Urmează emisiunea „Vacanță cu Christian Tour”! Inițiativa organizării unui astfel de eveniment TV, în premieră, aparține celui mai mare tour operator de vacanțe charter din România, Christian Tour. În cei 22 de ani de experiență, acesta a devenit lider în domeniu, datorită efortului depus constant, dar și al înțelegerii dorințelor clienților, în materie de destinații turistice. Sub sloganul “Câte un drum spre fiecare vis”, peste un milion și jumătate de turiști au descoperit experiențe și aventuri unice. Acum, prin acest show, doresc să prezinte publicului „cea mai frumoasă destinație pentru vacanța de vară!” Formatul l-au gândit sub formă de dezbatere a…
-
Chemarea munților, amintiri din copilărie și pregătirea unei călătorii
Picăturile de ploaie alunecau leneș pe geamul aburit. Mâinile ei țineau strâns ceașca fierbinte de cafea. Aroma îi pătrundea în trup, chemând melancolia unui timp apus. Își amintea cum alerga pe coamele munților și cum se întindea pe iarba de un verde ireal, respirând aerul curat. Cum ochii de copilă rătăceau prin albastrul cerului, iar privirea se lua la întrecere cu norii jucăuși. Au trecut ani de atunci, dar sentimentul de libertate îi crea aceleași emoții. Îi stârnea aceeași dorință de a fi printre pădurile de pin, de a explora rămășițele cetăților de pe culmi, de a se ascunde în jumătăți de turnuri, așteptând să fie salvată de un cavaler…
S-ar putea să-ți placă și
Sarausa – orașul apelor de smarald
Viitorul într-o ceașcă de cafea
O radiografie a conștiinței feminine
-
Viitorul într-o ceașcă de cafea
Magia sărbătorii Sânzienelor plutea nestingherită în ziua caldă de iunie. Eu cu prietenele mele alergam neobosite, de la o distracție la cealaltă. Ne simțeam, din nou, copii. Retrăiam fericirea începutului de vacanță, ce era întotdeauna dat, de deschiderea Drăgăicii. ** La un moment dat, am simțit o voce care mi-a pătruns în inimă, străbătând toată acea gălăgie. – Șeherezado, ia vino până la baba! Nu, nu mă cheamă Șeherezada, dar am simțit instinctiv că acea chemare mi-a fost adresată. M-am oprit pentru a identifica locul de unde provenea vocea răgușită, încărcată de tutun. La câteva tarabe mai încolo, un cort micuț și colorat, se odihnea pe petecul de iarbă rezervat.…
-
Joc și joacă, întoarcerea la copilărie!
Angajații companiei de PR au primit pe email o notificare prin care li se aducea la cunoștință o ședință urgentă. Era o perioadă extrem de aglomerată. Toți erau stresați de termenele-limită, inspirația le cam dispăruse și priveau nedumeriți notificarea. Ședința era singurul lucru ce lipsea după lista lor. […] Echipa aștepta nerăbdătoare intrarea în sala de protocol. Membrii acesteia nu puteau înțelege de ce secretara nu le dădea voie înăutru. Dimpotrivă, au fost rugați să aștepte în liniște. […] În sfârșit, ușile sălii de protocol s-au deschis! – Vă rog să intrați doi câte doi! le ceru secretara. S-au supus, iar acum nedumerirea luase locul nerăbdării și agitației. Ca la un semn…
-
O radiografie a conștiinței feminine
FEMEIA… Misterul unui mit care continuă să intrige. Pe rând, întruparea unui vis sau al unui coșmar. Însăși agonia și extazul! Înger sau demon ce a tulburat de-a lungul secolelor numeroase existențe. Femeia, considerată „schimbătoare și nestatornică” (Vergiliu) sau „începutul tuturor păcatelor” (Liviu Rebreanu), este creația cea mai complexă a lui Dumnezeu. Și tot EA a fost, este și va fi mamă, iubită, soție, prietenă, amantă. Pentru că femeia este un întreg univers, o ființă cameleonică, dar care aduce mereu cu sine acel farmec irezistibil. – Și cine poate înțelege mai bine o femeie? – Cu siguranță, o altă femeie! O femeie care a atins o anumită maturitate, a cărei…
-
O pizza delicioasă este o sărbătoare în sine!
Iunie 1889 Proprietarul tavernei “Pizzeria di Pietro e basta così” din Napoli, pe nume Raffaele Esposito este într-o continuă agitație. Cu două zile în urmă a fost chemat de însăși regina Italiei, Margherita de Savoia. Aceasta i-a solicitat să îi prepare pâinea aceea plată și delicioasă pe care a gustat-o în piețele napoletane. Cererea este una extrem de importantă, iar acum este înnebunit deoarece dorește să se ridice la înălțimea așteptărilor. Își analizează ingredientele, ordonate frumos, pe masa din bucătărie. Are în minte prepararea a trei feluri. Dorește să-i arate reginei multitudinea combinațiilor ce se pot pregăti cu o bucățică de pâine plată. […] – Ce ciudat cum acest produs a devenit…
-
Locuitorii de pe Terra își mai acordă o șansă – „Casa viitorului”
Începutul poveștii – Ax, Ely și mitul Universului – Ax, ești gata? – Da, Ely! a răspuns mica navă spațială. – Care ne este destinația? a vrut să știe Ax. Ely s-a uitat pe harta Universului ascunsă în ceasul de mână. Locurile unde ar fi putut merge trebuiau să fie marcate cu verde. Trebuiau să se ferească, în schimb, de cele de culoarea roșului rubiniu. În zonele înroșite viața nu mai exista. Vechile legende spuneau că acea culoare era, de fapt, sângele planetelor. Planetele au fost secate de energie și de resurse de către locuitorii lor. Harta îi arăta fetiței doar astfel de suprafețe. – Ax, te rog, uită-te puțin!…
-
“Recunoştinţa îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulţumire şi un dar întors.” (proverb arab)
Din nou călătoresc în timp, dar de această dată, nu într-un viitor al imaginației, ci în trecutul vieții mele. Aș putea începe chiar cu „A fost odată…” pentru că au trecut atât de multe anotimpuri de atunci, atâția ani s-au scurs în clepsidra existenței … Cu toate acestea, îmi amintesc acea zi de octombrie a anului 2007 ca și cum ar fi fost ieri. O zi de octombrie, în care, chiar dacă frunzele erau căzute la pământ, în fața mea se contura un luminos orizont. Îmbrăcată în singurul costum office pe care îl aveam pe atunci, cu cea mai bună poșetă și cei mai eleganți pantofi, mă îndreptam spre locul…
