Personal
Ganduri, idei si sentimente
-
“Astăzi am trecut, poate, grăbiți unul pe lângă celălalt și niciunul n-a observat.(…)”
“Astăzi am trecut, poate, grăbiți unul pe lângă celălalt și niciunul n-a observat. Fibrele hainelor noastre s-au încurcat și s-au descurcat preț de-o clipă, apoi ne-am îndepărtat. Nu știu cine ești.(…)” Am învățat dintr-o experiență și dintr-o carte mai mult decât am învățat sau am înțeles în ultimii ani… sau poate că nu înțelesesem nimic din ceea ce am trăit! O lecție despre oameni, despre viață, iar acum totul pare că are un sens. Un sens, pe care mulți dintre noi nu l-am regăsit vreme îndelungată, pentru că, uneori, în viață te pierzi. Te pierzi precum bucăți ale unui joc de puzzle ce sunt împrăștiate de un copil prin toată…
S-ar putea să-ți placă și
Ziua în care a părăsit Pământul – #Roman în curs
Who am I? Cine sunt eu?
Ultimul zbor spre libertate!
-
Ziua în care a părăsit Pământul – #Roman în curs
Atunci când aleg să citesc o carte de beletristică, mă las ghidată de trăirile pe care aceasta mi le provoacă. Barometrul propriilor emoții le măsoară îndelung, evitând orice eroare, ca mai apoi să-mi permită să devin una cu povestea. Cum mi s-a întâmplat atunci când am citit “Hoțul de cărți”! M-am oprit doar atunci când am întâlnit cuvântul Sfârșit! Sau ca atunci când am citit și recitit La răscruce de vânturi! Dacă nu există acel sentiment de devorare, de devorare reciprocă a mea și a cărții, o voi închide dezamăgită. De câteva zile asta caut cu înverșunare! Povestea mea să transmită, să transpună cititorii în acel timp și spațiu ales…
-
El și Ea- Roman în curs- Maleia
Azi a plouat mult în orașul în care locuiesc. O ploaie lungă, cu fulgere și tunete și întuneric încă de la primele ore ale dimineții. Așadar, m-am reîntors la romanul meu, lăsându-mi fantezia să-mi fie stăpână. Eu am fost și sunt doar un instrument, deoarece povestea are propria-i personalitate și vrea să se scrie singură. Aștept cu nerăbdare să văd care-i sunt limitele, acum că am eliberat-o! Dar oare are limite? El și Ea – Roman în curs – Maleia După câteva aventuri de o noapte, care îi oferiseră satisfacție doar pe moment, tânăra simțea că a venit timpul să caute o nouă colivie. Era liberă acum, liberă ca orice…
S-ar putea să-ți placă și
Who am I? Cine sunt eu?
Ziua în care a părăsit Pământul – #Roman în curs
#Roman în curs – #Maleia
-
#Roman în curs – #Maleia
În rândurile de mai jos o veți cunoaște pe #Maleia, protagonista noului roman pe care m-am decis să-l scriu. Ca de obicei, nu știu dacă acesta va fi finalizat sau dacă va avea ocazia și privilegiul de a simți cerneala de tipar cum îi redă povestea. Însă, de aceasta dată, am decis că îl voi scrie neținând cont de nicio regulă de marketing, lăsând cenzura deoparte. Acum, îmi voi permite luxul de a-mi lăsa imaginația să plăsmuiască ceea ce dorește. Îi voi permite să se scufunde în cele mai întunecate abisuri și să culeagă de acolo nestematele pe care rațiunea și logica le-au refuzat mereu. #Roman în curs – #Maleia…
S-ar putea să-ți placă și
Naufragiul – frânturi de imaginație
A doua șansă la viață!
Cărțile, profesori nemuritori
-
Prăjitura de weekend: Millefoglie con la Crema Pasticcera e la Chantilly
Weekend-ul este un moment pe care îl putem fructifica la maximum în beneficiul nostru. În plus, încă suntem nevoiți să stăm în casă, acesta fiind un alt motiv pentru a ne relaxa cu cele mai diverse activități ce pot fi desfășurate în interiorul căminului. Eu, în toate aceste săptămâni, am ales să mă reinventez și să dau imaginației frâu liber. Iar aseară m-am reîntors printre esențe de vanilie, rom și lămâie, creând un nou desert :). Inițial, aveam în plan să pregătesc prăjitura cea mai iubită a copilăriei mele, Albă-ca-Zăpada, care-mi amintește de fiecare dată de chipul bunicii și de toate bucatele pe care ea le pregătea. Tot ceea ce…
-
Primul articol culinar: La Zuppa Inglese
A trecut mai bine de o lună de când nu am mai scris pe blog. Nu a fost din lipsă de timp… pur și simplu, în ultima perioadă, am început să îmi îndrept atenția spre alte activități. Iar una dintre acestea este cea culinară. Cine mă cunoaște, știe că relația mea cu bucătăria, în general, se rezumă la a mă așeza și a mă ridica de la masă :), spălatul vaselor, de fapt așezatul lor în mașina de spălat vase :)) și locul unde îmi savurez țigara. Când mă decid să gătesc ceva, înseamnă ori că sunt într-o dispoziție foarte bună sau pur și simplu îmi este atât de poftă…
-
A doua șansă la viață!
Părea o noapte banală de octombrie, o noapte de toamnă cu ploi lungi și molcome. Picăturile se prelingeau pe pervazul ferestrei precum lacrimile și ca și cum încercau să transmită ceva! Să anticipeze ceea ce urma… dar nimeni nu le dădea atenție și nu le asculta! Poate dacă s-ar fi oprit o clipă din privitul cutiei acele colorate și s-ar fi apropiat de ele, ar fi putut să le asculte prevestirea și atenționarea… poate! Această ipoteză a rămas suspendată de acel pervaz din noaptea de octombrie. Și totul își urma ritmul și calea, iar întunericul punea stăpânire nestingherit pe acel București al anului 2007! Ea privea în continuare hipnotizată cutia…
-
Ultimul zbor spre libertate!
Frumoasa pasăre privea albastrul cerului printre gratiile aurite! Nu-și amintea prea bine cum ajunsese acolo, însă sunetul alicei îi răsuna încă în urechi însoțit de o amorțeală copleșitoare. Răsărit după răsărit zăcuse pe o mică pernă de puf în lupta sa pentru redobândirea vieții! În tot acest timp simțise căldura unor palme iubitoare, a unui glas blând ce o îndemna să mănânce sau să-și înmoaie ciocul în farfurioara cu apă. Anotimp după anotimp, până când trupușorul ei mic reușise să câștige bătălia! Dimineața unei primăveri superbe îi dăruise din nou putere, iar în acea zi își amintea cum umpluse spațiul camerei cu triluri de mulțumire. Acceptase totul cu bucurie și…
-
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
Atunci când în minte ți se întipărește cu încăpățânare gândul că trebuie să scrii o carte, ai două variante: ori cedezi tentației aruncându-te la propriu în haosul creației… ori smulgi cu furie orice gând, fiind sigur că încă nu ai atins acel grad de maturitate/pregătire pentru o astfel de decizie. În urmă cu un an, eu m-am aflat între aceste două dileme, dar de “amorul artei”, am lăsat mintea să contureze o idee. O idee despre o lume despre care se vorbește prea puțin. Iar, atunci când acest subiect este abordat, este făcut într-o manieră ce mie mi s-a părut de cele mai multe ori… superficială. PROSTITUȚIA – cea mai…
-
Copilul și marea!
De mică îmi plăcea să visez cu ochii deschiși, să-mi provoc imaginația să depășească limitele copilului de atunci. O lăsam să zboare în voie pe meleaguri aflate doar din cărți sau poate dintr-o fărâmă de memorie ancestrală rămasă ascunsă undeva în suflet! Visam orice, oricât, oricum, iar acolo, în acele lumi nu existau bariere, nu existau legi sau constrângeri. Îmi construiam scenariile cu minuțiozitate, personajele apăreau de nicăieri, dar se potriveau perfect acelor locuri! Născute din ape de albastru-smarald sau din nisipuri fierbinți, erau pline de viață și de culoare… Și atunci, printre zeci de dorințe nerostite, una căpăta contur din ce în ce mai pregnant: să trăiesc la malul…
S-ar putea să-ți placă și
#Roman în curs – #Maleia
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
A doua șansă la viață!
