Personal
Ganduri, idei si sentimente
-
Prima poveste: Șiretenia Lunii
Demult, tare demult, primii oameni venerau Luna! Atunci când astrul nopții se arăta pe cer în întreaga splendoare, aceștia coborau în câmpii sau se urcau pe cele mai înalte culmi pentru a-i aduce ofrande. Luna se plimba mândră în caleașca ei, purtată de cele mai mărețe stele. Privea către mulțimile adunate în toate colțurile lumii și le asculta dorințele. Le nota pe toate într-un ceaslov îmbrăcat în argint și împodobit cu cele mai ciudate semne ce se văzuseră vreodată și le îndeplinea atunci când credea de cuviință! Zilele treceau urmate de nopțile în care Luna își lua cele mai splendide înfățișări. Ba mare, rotundă și albă, ba subțire precum linia…
-
„Scrisul”: Un drum spre Nicăieri!
Scrisul, precum lectura, muzica, desenul și alte activități conexe, ar trebui să aducă bucurie celui ce îl alege. Ar trebui să permită descătușarea de sentimente refulate și ascunse cu grijă și încăpățânare în cele mai tainice unghere ale sufletului. Ar trebui să fie magie creată de cuvinte ce apar din haosul creației pentru a se transforma în idei, în povești, pentru a transmite zeci și sute de mesaje dincolo de rânduri. Dar ce se întâmplă atunci când apare un blocaj, iar TU, cel care mai înainte lăsai cuvintele să zboare în jurul tău, ai devenit acum sterp?! Sterp și mut ca și când nu ai mai avea nimic de spus!…
-
Și plouă! Plouă neîncetat și dintotdeauna!
Plouă! Plouă neîncetat, iar oamenii nu mai știu de când picăturile de ploaie s-au abătut asupra lor! Nori cenușii se perindă zi și noapte, aducând cu ei o ceață pâcloasă ce parcă nu te lasă să respiri! Luna lui Florar mai există doar în Calendar! Chiar și Natura parcă o sfidează, încăpățânându-se să rămână într-o amorțeală eternă. Iar scriitorul nostru stă rezemat de pervazul ferestrei… în așteptare! Aburul pământului se ridică până la el, dorind parcă să facă concurență fumului de țigară ce plutește în rotocoale imperfecte! Și el așteaptă și așteaptă în veșnicia peisajului înnegurat! Penița ruginită precum gândurile lui, îl privește obosită! Odată, demult, atunci când Soarele stăpânea…
S-ar putea să-ți placă și
Un oraș numit Call Center
Who am I? Cine sunt eu?
Prima poveste: Șiretenia Lunii
-
Revelație
Învață-mă Doamne să fac voia Ta! se auzea in liniștea nopții rugămintea unui om. Îndrumă-mă Doamne pe drumul pe care l-am ocolit de fiecare data! murmura acesta cu lacrimi ce-i brăzdau obrajii. Învață-mă Doamne să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mi-ai oferit! Cu mâinile împreunate, privea pereții albi și reci în căutarea chipului Lui! Până în acea zi, nu se gândise niciodată că el, păcătosul, se erijase în rolul de stăpân lansând mereu comenzi Domnului. Dimpotrivă, se simțise mereu îndreptățit s-o facă… Și nici măcar în clipele în care Dumnezeu îi făcea pe plac, nu se oprise niciodată să mulțumească! Iar acum … acum se simțea singur, cu durerea…
-
Who am I? Cine sunt eu?
Sunt Furtună atunci când norii se adună pe cerul vieții mele. Sunt Soare blând sau dogoritor atunci când inima se deschide. Sunt Nisipul moale și cald al plajelor oamenilor dragi.. Sunt Vulcan ce erupe atunci când se depășește limita… Sunt clipe în care sunt Alb și Negru, ca mai apoi să evoluez în Culoare, în Curcubeu al Speranței… Sunt Pădure atunci când sufletu-mi obosit caută un loc în care să se retragă… Dar sunt, deopotrivă, și Câmpie, atunci când când îmi chem, în gând, Copilăria… Mai sunt și Pasiune învăluită în mrejele plăcerilor… Iar alteori sunt Ambiție și Determinare atunci când motivația se strecoară în viață oferindu-mi provocare… Dar sunt…
S-ar putea să-ți placă și
Un oraș numit Call Center
Timișoara – „mica Vienă”a României
Cărțile, profesori nemuritori
-
Una città chiamata Call Center
P.S: QUESTA STORIA È FRUTTO DELLA MIA IMMAGINAZIONE , QUINDI, OGNI RIFERIMENTO A FATTI , COSE E PERSONE E’ PURAMENTE CASUALE!
-
Un oraș numit Call Center
Clădirile gri încercau să-și regăsească culoarea în lumina unui soare primăvăratic, apărut timid, după o ploaie măruntă și deasă. Prin ochiurile mari și zăbrelite ale ferestrelor, priveau cu invidie, peste marea ce le despărțea de alte orașe. Acolo, în depărtare, clădirile roz, străluceau de bunăstare, lăfăindu-se în razele aurii. La asemenea priveliște, clădirile gri își aminteau cu nostalgie de trecut, de zumzetul plăcut ce străbătea străzile cu mult timp în urmă. Cu strângeri de inimă și lacrimi de praf cenușii, revedeau oamenii veseli ieșind din casă și împrăștiindu-se ori spre câmpurile verzi ale măslinilor, ori spre bărcile de pescuit, ce pluteau alene pe valurile moi sau spre zona industrială a…
S-ar putea să-ți placă și
Who am I? Cine sunt eu?
Una città chiamata Call Center
Timișoara – „mica Vienă”a României
-
Naufragiul – frânturi de imaginație
Întunericul se lasă ușor peste ceața lăptoasă a Mării Adriatice. Valurile se îngrămădesc grăbit spre țărm purtând cu ele speranțele celor care cu câteva clipe în urmă au privit acea bucată de pământ… A fost îndeajuns un curent apărut din imensitatea mării pentru ca viețile și visele lor să fie spulberate și îngropate în adâncul unor ape neprielnice. * Un deal și ochii unui copil au fost singurii martori ai acestei dispariții. Era prea departe să audă strigătele disperate de ajutor, dar îndeajuns de aproape pentru a vedea mâini și brațe ce încercau să se ridice și să lupte cu materia ce li s-a strecurat încet încet în plămâni… A…
-
Tu cunoști proveniența și ceea ce conțin produsele pe care le consumi?
Campanii ale societăților din domeniul medical și ale nutriției, încep să tragă semnale de alarmă, încearcă să schimbe mentalitatea modului de a ne hrăni și atrag atenția și în privința calității produselor alimentare. Calitatea acestora începe a fi privită și din punct de vedere al autenticității și al modului tradițional de preparare.
S-ar putea să-ți placă și
Cărțile, profesori nemuritori
Revelație
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
-
„Hoțul de cărți” – „Când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculți.”
„Hoțul de cărți” - „Când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculți.” Fascinată de cuvinte și de curiozitatea de a descoperi ceea ce se afla dincolo de coperțile frumos editate, de a descifra misterul paginilor, iar mai târziu de a așterne pe hârtie propria poveste... toate acestea au fost salvarea copilei.
S-ar putea să-ți placă și
Naufragiul – frânturi de imaginație
Cărțile, profesori nemuritori
Who am I? Cine sunt eu?
