Personal
Ganduri, idei si sentimente
-
Etapele suferinței din viața unei persoane oarecare
Despre suferință s-au scris milioane de cărți de-a lungul evoluției societății noastre. Fiecare dintre autori a abordat această temă fie in urma experiențelor trăite, fie ca cercetători al acestui sentiment. Pentru că, în definitiv, suferința este tot un sentiment. O trăire ce te roade pe dinăuntru precum cariile ce rod lemnul. Acum, depinde de fiecare cum reușește să-i facă față sau să o combată. Din cauza acestei maladii s-au inventat milioane de remedii care mai de care mai revoluționare și mai profitabile pentru inventatorii lor. Dar nu despre acest lucru doresc să scriu astăzi! Suferința, ca orice altă boală, se poate manifesta pe mai multe paliere. Unii suferă din dragoste,…
-
„Astăzi am trecut, poate, grăbiți unul pe lângă celălalt și niciunul n-a observat.(…)”
„Astăzi am trecut, poate, grăbiți unul pe lângă celălalt și niciunul n-a observat. Fibrele hainelor noastre s-au încurcat și s-au descurcat preț de-o clipă, apoi ne-am îndepărtat. Nu știu cine ești.(…)” Am învățat dintr-o experiență și dintr-o carte mai mult decât am învățat sau am înțeles în ultimii ani… sau poate că nu înțelesesem nimic din ceea ce am trăit! O lecție despre oameni, despre viață, iar acum totul pare că are un sens. Un sens, pe care mulți dintre noi nu l-am regăsit vreme îndelungată, pentru că, uneori, în viață te pierzi. Te pierzi precum bucăți ale unui joc de puzzle ce sunt împrăștiate de un copil prin toată…
S-ar putea să-ți placă și
Who am I? Cine sunt eu?
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
Un oraș numit Call Center
-
Glia strămoșească: Când calc pământul gliei…
Am fost provocată să ies din zona de confort și să scriu o poezie patriotică. Mărturisesc că nu mi-a fost ușor să ies din registrul meu, iar subiectul ales mi-a dat ceva bătăi de cap. Aveam în minte doar câteva cuvinte, precum glie, limbă strămoșească, patrie, neam, ciocârlie și câteva imagini cu munții Carpați, cu Marea Neagră și Dunărea. În jurul acestora am încercat să conturez versurile, respectând cerințele provocării. În plus, am descoperit, cu dezamăgire, că România pentru mine este reprezentată decât de cei dragi și am ajuns un om fără țară. Un hoinar ai cărui pași îl poartă prin lume și atât! „Și-mi las în urmă pașii de…
S-ar putea să-ți placă și
Who am I? Cine sunt eu?
Timișoara – „mica Vienă”a României
„Scrisul”: Un drum spre Nicăieri!
-
Te uiți în calendar cum timpul trece…
Te uiți în calendar cum timpul trece, Cu chipul aspru, nemuritor și rece, Te prinde-n umbra lui greoaie și adâncă Și mai apoi te lasă-n urmă ca pe o stâncă. * O stâncă ce privește-ndepărtări, De pe a ei semeață înălțime, Lovindu-se de zeci de provocări, Ce-i este foarte greu să le suprime. * Și te mai uiți o dată-n calendar, Să te asiguri că vremea nu te-nșeală, Ș-un gust puternic, iute și amar Te scaldă tot în praf și nădușeală. * Ieri a fost frig și ploaia a turnat, Iar azi e cald, uscat și-nseninat. Pe nori de vată stă Soarele atârnat, Scăldându-ți trupul mic și-ndurerat. * Și a…
S-ar putea să-ți placă și
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
Glia strămoșească: Când calc pământul gliei…
Ani de pribegie…
-
Ziua în care a părăsit Pământul – #Roman în curs
Atunci când aleg să citesc o carte de beletristică, mă las ghidată de trăirile pe care aceasta mi le provoacă. Barometrul propriilor emoții le măsoară îndelung, evitând orice eroare, ca mai apoi să-mi permită să devin una cu povestea. Cum mi s-a întâmplat atunci când am citit „Hoțul de cărți”! M-am oprit doar atunci când am întâlnit cuvântul Sfârșit! Sau ca atunci când am citit și recitit La răscruce de vânturi! Dacă nu există acel sentiment de devorare, de devorare reciprocă a mea și a cărții, o voi închide dezamăgită. De câteva zile asta caut cu înverșunare! Povestea mea să transmită, să transpună cititorii în acel timp și spațiu ales…
S-ar putea să-ți placă și
Primul articol culinar: La Zuppa Inglese
Who am I? Cine sunt eu?
Naufragiul – frânturi de imaginație
-
El și Ea- Roman în curs- Maleia
Azi a plouat mult în orașul în care locuiesc. O ploaie lungă, cu fulgere și tunete și întuneric încă de la primele ore ale dimineții. Așadar, m-am reîntors la romanul meu, lăsându-mi fantezia să-mi fie stăpână. Eu am fost și sunt doar un instrument, deoarece povestea are propria-i personalitate și vrea să se scrie singură. Aștept cu nerăbdare să văd care-i sunt limitele, acum că am eliberat-o! Dar oare are limite? El și Ea – Roman în curs – Maleia După câteva aventuri de o noapte, care îi oferiseră satisfacție doar pe moment, tânăra simțea că a venit timpul să caute o nouă colivie. Era liberă acum, liberă ca orice…
-
#Roman în curs – #Maleia
În rândurile de mai jos o veți cunoaște pe #Maleia, protagonista noului roman pe care m-am decis să-l scriu. Ca de obicei, nu știu dacă acesta va fi finalizat sau dacă va avea ocazia și privilegiul de a simți cerneala de tipar cum îi redă povestea. Însă, de aceasta dată, am decis că îl voi scrie neținând cont de nicio regulă de marketing, lăsând cenzura deoparte. Acum, îmi voi permite luxul de a-mi lăsa imaginația să plăsmuiască ceea ce dorește. Îi voi permite să se scufunde în cele mai întunecate abisuri și să culeagă de acolo nestematele pe care rațiunea și logica le-au refuzat mereu. #Roman în curs – #Maleia…
S-ar putea să-ți placă și
În luptă cu singurătatea!
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
Who am I? Cine sunt eu?
-
Prăjitura de weekend: Millefoglie con la Crema Pasticcera e la Chantilly
Weekend-ul este un moment pe care îl putem fructifica la maximum în beneficiul nostru. În plus, încă suntem nevoiți să stăm în casă, acesta fiind un alt motiv pentru a ne relaxa cu cele mai diverse activități ce pot fi desfășurate în interiorul căminului. Eu, în toate aceste săptămâni, am ales să mă reinventez și să dau imaginației frâu liber. Iar aseară m-am reîntors printre esențe de vanilie, rom și lămâie, creând un nou desert :). Inițial, aveam în plan să pregătesc prăjitura cea mai iubită a copilăriei mele, Albă-ca-Zăpada, care-mi amintește de fiecare dată de chipul bunicii și de toate bucatele pe care ea le pregătea. Tot ceea ce…
-
Primul articol culinar: La Zuppa Inglese
A trecut mai bine de o lună de când nu am mai scris pe blog. Nu a fost din lipsă de timp… pur și simplu, în ultima perioadă, am început să îmi îndrept atenția spre alte activități. Iar una dintre acestea este cea culinară. Cine mă cunoaște, știe că relația mea cu bucătăria, în general, se rezumă la a mă așeza și a mă ridica de la masă :), spălatul vaselor, de fapt așezatul lor în mașina de spălat vase :)) și locul unde îmi savurez țigara. Când mă decid să gătesc ceva, înseamnă ori că sunt într-o dispoziție foarte bună sau pur și simplu îmi este atât de poftă…
S-ar putea să-ți placă și
Ani de pribegie…
Ziua în care a părăsit Pământul – #Roman în curs
Glia strămoșească: Când calc pământul gliei…
-
Pandemia
Se aude noaptea în tăcerea ei, O noapte de Martie târzie, Un cer pustiu devine obicei, Un întuneric ca de poezie. * Orașul văduvit de zgomotul nocturn Își lasă sacrificiul la porțile Naturii Iar noi închiși ermetic ca-ntr-un turn Ne lăsăm pradă aventurii! * Căci până-n ziua în care a apărut Coroana, Dar nu coroana soarelui iubit, Uitasem-n care loc ne e icoana Și cât de mult avem acum de suferit! * Dar timpul își urmează calea, Natura în sfârșit a renăscut, Suntem doar noi care ne plângem jalea De teama noului necunoscut! * Povestea va dura o perioadă O perioadă sumbră-n calendar O sângeroasă, de neuitat dovadă Dar totuși……
