Personal

Ganduri, idei si sentimente

  • Pandemia
    Personal

    Pandemia

    Se aude noaptea în tăcerea ei, O noapte de Martie târzie, Un cer pustiu devine obicei, Un întuneric ca de poezie. * Orașul văduvit de zgomotul nocturn Își lasă sacrificiul la porțile Naturii Iar noi închiși ermetic ca-ntr-un turn Ne lăsăm pradă aventurii! * Căci până-n  ziua în care a apărut Coroana, Dar nu coroana soarelui iubit, Uitasem-n care loc ne e icoana Și cât de mult avem acum de suferit! * Dar timpul își urmează calea, Natura în sfârșit a renăscut, Suntem doar noi care ne plângem jalea De teama noului necunoscut! * Povestea va dura o perioadă O perioadă sumbră-n calendar O sângeroasă, de neuitat dovadă Dar totuși……

  • A doua șansă la viață!
    Personal

    A doua șansă la viață!

    Părea o noapte banală de octombrie, o noapte de toamnă cu ploi lungi și molcome. Picăturile se prelingeau pe pervazul ferestrei precum lacrimile și ca și cum încercau să transmită ceva! Să anticipeze ceea ce urma… dar nimeni nu le dădea atenție și nu le asculta! Poate dacă s-ar fi oprit o clipă din privitul cutiei acele colorate și s-ar fi apropiat de ele, ar fi putut să le asculte prevestirea și atenționarea… poate! Această ipoteză a rămas suspendată de acel pervaz din noaptea de octombrie. Și totul își urma ritmul și calea, iar întunericul punea stăpânire nestingherit pe acel București al anului 2007! Ea privea în continuare hipnotizată cutia…

  • In lupta cu singuratatea
    Personal

    În luptă cu singurătatea!

    Și ghearele singurătății mă împresoară Și-i simt suflarea rece de mormânt Se apropie de mine, mă măsoară Mă prinde și m-aruncă la pământ! * Cu răsuflarea întretăiată Înfig privirea chiar în ochii ei Dar ea clipește încântată Zâmbește și dispare pe alei! * O strig atunci cât pot de tare O strig și-o caut îndelung Durerea mea e-ngrozitoare Și nu știu cum s-o mai alung! * Și-atunci, într-un târziu de noapte, O noapte neagră de coșmar Las sutele de mii de șoapte Să se înece în amar!

  • photo cefdcaa
    Personal

    Ultimul zbor spre libertate!

    Frumoasa pasăre privea albastrul cerului printre gratiile aurite! Nu-și amintea prea bine cum ajunsese acolo, însă sunetul alicei îi răsuna încă în urechi însoțit de o amorțeală copleșitoare. Răsărit după răsărit zăcuse pe o mică pernă de puf în lupta sa pentru redobândirea vieții! În tot acest timp simțise căldura unor palme iubitoare, a unui glas blând ce o îndemna să mănânce sau să-și înmoaie ciocul în farfurioara cu apă. Anotimp după anotimp, până când trupușorul ei mic reușise să câștige bătălia! Dimineața unei primăveri superbe îi dăruise din nou putere, iar în acea zi își amintea cum umpluse spațiul camerei cu triluri de mulțumire. Acceptase totul cu bucurie și…

  • Pe marginea drumului... Povestea unei Vestale contemporane!
    Personal

    Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!

    Atunci când în minte ți se întipărește cu încăpățânare gândul că trebuie să scrii o carte, ai două variante: ori cedezi tentației aruncându-te la propriu în haosul creației… ori smulgi cu furie orice gând, fiind sigur că încă nu ai atins acel grad de maturitate/pregătire pentru o astfel de decizie. În urmă cu un an, eu m-am aflat între aceste două dileme, dar de “amorul artei”, am lăsat mintea să contureze o idee. O idee despre o lume despre care se vorbește prea puțin. Iar, atunci când acest subiect este abordat, este făcut într-o manieră ce mie mi s-a părut de cele mai multe ori… superficială. PROSTITUȚIA – cea mai…

  • Amintiri: Fragment preluat din jurnalul "Conversații tantrice"
    Personal

    Amintiri: Fragment preluat din jurnalul “Conversații tantrice”

    Cuvintele de mai jos nu-mi aparțin! Sunt cuvinte izvorâte din inima unei persoane dragi mie… Dacă aș publica vreodată o carte, prefața acesteia mi-aș dori să fie scrisă de ea. Stilul ei, fluent, fără accente de romantism și, pe alocuri haios, reușește să redea stări și emoții cu o lejeritate remarcabilă. Textul pe care l-am ales, vorbește despre prietenie, despre NOI, despre metodele găsite de a combate distanța ce ne desparte… Vorbește despre mine, despre dorința mea de a scrie și despre un text început și nefinalizat! Este modalitatea prin care Ea a ales să mă încurajeze în acest demers! Acum, privind în urmă, realizez că reprezintă unul dintre acele…

  • Ani de pribegie...
    Personal

    Ani de pribegie…

    Dorul de țară, de casă, de cei dragi este unul dintre cele mai puternice sentimente. Într-un astfel de moment, mai precis la final de noiembrie 2017, am simțit nevoia să aștern aceste sentimente pe hârtie. Dedic aceste versuri tuturor celor ce se află pribegi prin lume în căutarea unui viitor mai bun! Ani de pribegie În anii ce-au trecut am pribegit Prin locuri ce în vis doar le-am visat, Cu inima și sufletul deschis Pictând tablouri ce rămân de neuitat. Dar a venit și ziua în care Ceva mă strigă și mă cheamă înapoi, O simt în suflet atât de tare Încât, acum, mă întorc cu drag la voi! Lăsând…

  • O Vară dragă, unde pleci?
    Personal

    O Vară dragă, unde pleci?

    Scrisul: o pasiune, o terapie, un moft, o încercare! Dar mereu finalul este același: SCRIU! Scriu despre orice și nu mă opresc decât în momentul în care mă simt goală! În momentul în care inspirația se evaporă și-n jurul meu crează VIDUL! Scriu pentru că am înțeles că nu pot altfel! Și totuși… îmi este foarte greu să scriu versuri! Îmi place însă să mă provoc uneori, iar în această noapte de vară târzie, mi-am dat voie să mă joc cu rimele și metrii. În privința rezultatului… vă las pe voi să evaluați! O Vară dragă, unde pleci?   Te aștept de la-nceput de an, Și-număr zilele la geam. Te…

  • Copilul și marea!
    Personal

    Copilul și marea!

    De mică îmi plăcea să visez cu ochii deschiși, să-mi provoc imaginația să depășească limitele copilului de atunci. O lăsam să zboare în voie pe meleaguri aflate doar din cărți sau poate dintr-o fărâmă de memorie ancestrală rămasă ascunsă undeva în suflet! Visam orice, oricât, oricum, iar acolo, în acele lumi nu existau bariere, nu existau legi sau constrângeri. Îmi construiam scenariile cu minuțiozitate, personajele apăreau de nicăieri, dar se potriveau perfect acelor locuri! Născute din ape de albastru-smarald sau din nisipuri fierbinți, erau pline de viață și de culoare… Și atunci, printre zeci de dorințe nerostite, una căpăta contur din ce în ce mai pregnant: să trăiesc la malul…

  • ACD AD CFF
    Personal

    Prima poveste: Șiretenia Lunii

    Demult, tare demult, primii oameni venerau Luna! Atunci când astrul nopții se arăta pe cer în întreaga splendoare, aceștia coborau în câmpii sau se urcau pe cele mai înalte culmi pentru a-i aduce ofrande. Luna se plimba mândră în caleașca ei, purtată de cele mai mărețe stele. Privea către mulțimile adunate în toate colțurile lumii și le asculta dorințele. Le nota pe toate într-un ceaslov îmbrăcat în argint și împodobit cu cele mai ciudate semne ce se văzuseră vreodată și le îndeplinea atunci când credea de cuviință! Zilele treceau urmate de nopțile în care Luna își lua cele mai splendide înfățișări. Ba mare, rotundă și albă, ba subțire precum linia…