Personal
Ganduri, idei si sentimente
-
Revelație
Învață-mă Doamne să fac voia Ta! se auzea in liniștea nopții rugămintea unui om. Îndrumă-mă Doamne pe drumul pe care l-am ocolit de fiecare data! murmura acesta cu lacrimi ce-i brăzdau obrajii. Învață-mă Doamne să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mi-ai oferit! Cu mâinile împreunate, privea pereții albi și reci în căutarea chipului Lui! Până în acea zi, nu se gândise niciodată că el, păcătosul, se erijase în rolul de stăpân lansând mereu comenzi Domnului. Dimpotrivă, se simțise mereu îndreptățit s-o facă… Și nici măcar în clipele în care Dumnezeu îi făcea pe plac, nu se oprise niciodată să mulțumească! Iar acum … acum se simțea singur, cu durerea…
S-ar putea să-ți placă și
Un oraș numit Call Center
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
Copilul și marea!
-
Who am I? Cine sunt eu?
Sunt Furtună atunci când norii se adună pe cerul vieții mele. Sunt Soare blând sau dogoritor atunci când inima se deschide. Sunt Nisipul moale și cald al plajelor oamenilor dragi.. Sunt Vulcan ce erupe atunci când se depășește limita… Sunt clipe în care sunt Alb și Negru, ca mai apoi să evoluez în Culoare, în Curcubeu al Speranței… Sunt Pădure atunci când sufletu-mi obosit caută un loc în care să se retragă… Dar sunt, deopotrivă, și Câmpie, atunci când când îmi chem, în gând, Copilăria… Mai sunt și Pasiune învăluită în mrejele plăcerilor… Iar alteori sunt Ambiție și Determinare atunci când motivația se strecoară în viață oferindu-mi provocare… Dar sunt…
S-ar putea să-ți placă și
Un oraș numit Call Center
O Vară dragă, unde pleci?
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
-
Una città chiamata Call Center
P.S: QUESTA STORIA È FRUTTO DELLA MIA IMMAGINAZIONE , QUINDI, OGNI RIFERIMENTO A FATTI , COSE E PERSONE E’ PURAMENTE CASUALE!
-
Un oraș numit Call Center
Clădirile gri încercau să-și regăsească culoarea în lumina unui soare primăvăratic, apărut timid, după o ploaie măruntă și deasă. Prin ochiurile mari și zăbrelite ale ferestrelor, priveau cu invidie, peste marea ce le despărțea de alte orașe. Acolo, în depărtare, clădirile roz, străluceau de bunăstare, lăfăindu-se în razele aurii. La asemenea priveliște, clădirile gri își aminteau cu nostalgie de trecut, de zumzetul plăcut ce străbătea străzile cu mult timp în urmă. Cu strângeri de inimă și lacrimi de praf cenușii, revedeau oamenii veseli ieșind din casă și împrăștiindu-se ori spre câmpurile verzi ale măslinilor, ori spre bărcile de pescuit, ce pluteau alene pe valurile moi sau spre zona industrială a…
S-ar putea să-ți placă și
Și plouă! Plouă neîncetat și dintotdeauna!
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
Copilul și marea!
-
Naufragiul – frânturi de imaginație
Întunericul se lasă ușor peste ceața lăptoasă a Mării Adriatice. Valurile se îngrămădesc grăbit spre țărm purtând cu ele speranțele celor care cu câteva clipe în urmă au privit acea bucată de pământ… A fost îndeajuns un curent apărut din imensitatea mării pentru ca viețile și visele lor să fie spulberate și îngropate în adâncul unor ape neprielnice. * Un deal și ochii unui copil au fost singurii martori ai acestei dispariții. Era prea departe să audă strigătele disperate de ajutor, dar îndeajuns de aproape pentru a vedea mâini și brațe ce încercau să se ridice și să lupte cu materia ce li s-a strecurat încet încet în plămâni… A…
S-ar putea să-ți placă și
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
Una città chiamata Call Center
Who am I? Cine sunt eu?
-
Tu cunoști proveniența și ceea ce conțin produsele pe care le consumi?
Campanii ale societăților din domeniul medical și ale nutriției, încep să tragă semnale de alarmă, încearcă să schimbe mentalitatea modului de a ne hrăni și atrag atenția și în privința calității produselor alimentare. Calitatea acestora începe a fi privită și din punct de vedere al autenticității și al modului tradițional de preparare.
-
„Hoțul de cărți” – „Când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculți.”
„Hoțul de cărți” - „Când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculți.” Fascinată de cuvinte și de curiozitatea de a descoperi ceea ce se afla dincolo de coperțile frumos editate, de a descifra misterul paginilor, iar mai târziu de a așterne pe hârtie propria poveste... toate acestea au fost salvarea copilei.
-
Timișoara – „mica Vienă”a României
Timișoara - superbul oraș de pe Bega unde trecutul se contopește în prezent, îmbinându-se într-un mod feeric!
S-ar putea să-ți placă și
Prima poveste: Șiretenia Lunii
„Scrisul”: Un drum spre Nicăieri!
Who am I? Cine sunt eu?
-
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
Iar astăzi, pentru că melancolia a ales să mă poarte în timpuri demult apuse, timpuri cu miros de clementine, cu căldura moale a sobei din casa bunicilor și zăpadă din belșug, care nu mai speria pe nimeni, am decis să vă lansez o provocare.
-
Cărțile, profesori nemuritori
În pagini de cărți m-am ascuns de când mă știu, căci ele-mi zugrăveau lumea-n alte culori. Le adulmecam parfumul proaspăt al cernelii de tipar, le mângâiam coperțile și înainte de a le deschide încercam sa ghicesc poveștile ce se ascundeau dincolo de ele. Erau precum porțile Atlantidei ce țineau ferecat tărâmul cunoașterii primordiale. Cărțile m-au fascinat dintotdeauna, dar îmi dăruiau doar aripi de Icar. La final, trebuia sa revin la realitate, iar realitatea imi ardea acele aripi de ceară precum soarele din mitul acestuia. Însă, mă încăpățânam precum Sisif și alegeam o alta și o alta fără a obosi. Rândurile lor mă chemau precum cântecul sirenelor lui Ulise și cedam……
S-ar putea să-ți placă și
Naufragiul – frânturi de imaginație
Un oraș numit Call Center
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
