-
Ultimul zbor spre libertate!
Frumoasa pasăre privea albastrul cerului printre gratiile aurite! Nu-și amintea prea bine cum ajunsese acolo, însă sunetul alicei îi răsuna încă în urechi însoțit de o amorțeală copleșitoare. Răsărit după răsărit zăcuse pe o mică pernă de puf în lupta sa pentru redobândirea vieții! În tot acest timp simțise căldura unor palme iubitoare, a unui glas blând ce o îndemna să mănânce sau să-și înmoaie ciocul în farfurioara cu apă. Anotimp după anotimp, până când trupușorul ei mic reușise să câștige bătălia! Dimineața unei primăveri superbe îi dăruise din nou putere, iar în acea zi își amintea cum umpluse spațiul camerei cu triluri de mulțumire. Acceptase totul cu bucurie și…
S-ar putea să-ți placă și
Un oraș numit Call Center
Prima poveste: Șiretenia Lunii
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
-
“Primul pas către schimbare este conştientizarea (…)” – Nathaniel Branden
Evoluția societății actuale, din punctul meu de vedere, la nivel individual, s-a transformat în involuție. Tehnologia, ce ne uimește pe zi ce trece și, în același timp ne acaparează, ne adâncește tot mai mult într-un somn profund. Ne afundă într-un spațiu creator de ființe ce și-au renegat independența și liberul arbitru de a fi stăpânii propriilor vieți. De a face alegeri conștiente și de a simți pulsul vieții. “Ești VIU, respiri, ești conștient; viața este mișcare, deci trebuie să existe un centru al roții vieții. Poate că nu ești conștient, dar el există. Fără el nu poți exista (…) Exiști. Trebuie doar să mergi să constați acest lucru. Este o…
-
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
Atunci când în minte ți se întipărește cu încăpățânare gândul că trebuie să scrii o carte, ai două variante: ori cedezi tentației aruncându-te la propriu în haosul creației… ori smulgi cu furie orice gând, fiind sigur că încă nu ai atins acel grad de maturitate/pregătire pentru o astfel de decizie. În urmă cu un an, eu m-am aflat între aceste două dileme, dar de “amorul artei”, am lăsat mintea să contureze o idee. O idee despre o lume despre care se vorbește prea puțin. Iar, atunci când acest subiect este abordat, este făcut într-o manieră ce mie mi s-a părut de cele mai multe ori… superficială. PROSTITUȚIA – cea mai…
S-ar putea să-ți placă și
O Vară dragă, unde pleci?
Un oraș numit Call Center
Cărțile, profesori nemuritori
-
Abwun dvashmaya – Tatăl nostru care eşti în ceruri
“Tatăl Nostru” – cea mai puternică și cu siguranță cea mai cunoscută și înălțată rugăciune din istoria omenirii. “Tatăl Nostru” – răspunsul lui Iisus, dăruit oamenilor în timpul Predicii de pe Munte, atunci când apostolii au cerut să fie învățați cum să se roage. Aceasta apare menționată de două ori în Biblie, în Noul Testament: într-un fragment din Matei 6:9-13 și într-o formă similară în Luca 11:2-4 În practica iudaică, rugăciunea “Tatăl Nostru” poartă numele de “AVINU”, dar o regăsim și în manuscrisul Noului Testament, scrisă însă, în Aramaică (limba semitică apropiată de limba ebraică și folosită și în perioada lui Iisus Hristos). Dar nu despre aceste lucruri vreau să…
-
INTENȚIA -“Eu nu sunt ceea ce mi se întâmplă, eu sunt ceea ce aleg să devin”.(Carl Jung)
Suntem oameni și suntem supuși… DORINȚELOR! Se spune uneori că “viața este o țesătură de dorințe” (Marius Dobrin) și că, “niciodată nu ni se oferă o dorință și fără puterea de a o face să devină realitate.” (Richard David Bach) Putem avea tot ce ne dorim, dacă ne dorim acest lucru suficient de mult astfel încât dorința noastră să se înalțe spre Univers și să se combine cu energia creatoare. Dar oare este îndeajuns DOAR să emitem dorințele și mai apoi să ne așezăm într-o eternă așteptare? NU, sigur că NU! “Dacă nu este dublată de INTENȚIE, dorința este slabă, deoarece la majoritatea oamenilor ea înseamnă atenție și atașament.” (Deepak…
-
Amintiri: Fragment preluat din jurnalul “Conversații tantrice”
Cuvintele de mai jos nu-mi aparțin! Sunt cuvinte izvorâte din inima unei persoane dragi mie… Dacă aș publica vreodată o carte, prefața acesteia mi-aș dori să fie scrisă de ea. Stilul ei, fluent, fără accente de romantism și, pe alocuri haios, reușește să redea stări și emoții cu o lejeritate remarcabilă. Textul pe care l-am ales, vorbește despre prietenie, despre NOI, despre metodele găsite de a combate distanța ce ne desparte… Vorbește despre mine, despre dorința mea de a scrie și despre un text început și nefinalizat! Este modalitatea prin care Ea a ales să mă încurajeze în acest demers! Acum, privind în urmă, realizez că reprezintă unul dintre acele…
-
Ani de pribegie…
Dorul de țară, de casă, de cei dragi este unul dintre cele mai puternice sentimente. Într-un astfel de moment, mai precis la final de noiembrie 2017, am simțit nevoia să aștern aceste sentimente pe hârtie. Dedic aceste versuri tuturor celor ce se află pribegi prin lume în căutarea unui viitor mai bun! Ani de pribegie În anii ce-au trecut am pribegit Prin locuri ce în vis doar le-am visat, Cu inima și sufletul deschis Pictând tablouri ce rămân de neuitat. Dar a venit și ziua în care Ceva mă strigă și mă cheamă înapoi, O simt în suflet atât de tare Încât, acum, mă întorc cu drag la voi! Lăsând…
S-ar putea să-ți placă și
Naufragiul – frânturi de imaginație
Ultimul zbor spre libertate!
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
-
O Vară dragă, unde pleci?
Scrisul: o pasiune, o terapie, un moft, o încercare! Dar mereu finalul este același: SCRIU! Scriu despre orice și nu mă opresc decât în momentul în care mă simt goală! În momentul în care inspirația se evaporă și-n jurul meu crează VIDUL! Scriu pentru că am înțeles că nu pot altfel! Și totuși… îmi este foarte greu să scriu versuri! Îmi place însă să mă provoc uneori, iar în această noapte de vară târzie, mi-am dat voie să mă joc cu rimele și metrii. În privința rezultatului… vă las pe voi să evaluați! O Vară dragă, unde pleci? Te aștept de la-nceput de an, Și-număr zilele la geam. Te…
S-ar putea să-ți placă și
Copilul și marea!
Who am I? Cine sunt eu?
Timișoara – „mica Vienă”a României
-
Copilul și marea!
De mică îmi plăcea să visez cu ochii deschiși, să-mi provoc imaginația să depășească limitele copilului de atunci. O lăsam să zboare în voie pe meleaguri aflate doar din cărți sau poate dintr-o fărâmă de memorie ancestrală rămasă ascunsă undeva în suflet! Visam orice, oricât, oricum, iar acolo, în acele lumi nu existau bariere, nu existau legi sau constrângeri. Îmi construiam scenariile cu minuțiozitate, personajele apăreau de nicăieri, dar se potriveau perfect acelor locuri! Născute din ape de albastru-smarald sau din nisipuri fierbinți, erau pline de viață și de culoare… Și atunci, printre zeci de dorințe nerostite, una căpăta contur din ce în ce mai pregnant: să trăiesc la malul…
-
Uneori în viață TREBUIE să faci … NIMIC!!!
Încă de la început suntem învățați că pentru a reuși în viață trebuie să ne zbatem, să dăm din coate, să legăm relații și prietenii ce ne pot ajuta și/sau propulsa în a obține ceea ce este în concordanță cu tradițiile și cultura societății din care facem parte! Setați cu aceste idei și credințe, acționăm de foarte multe ori precum niște roboți ce trebuie să dea check pe lista deja alcătuită de cei din jur! Dacă nu reușim suntem îndemnați să mai încercăm o dată și încă odată! Ne sunt aduse exemple clare și incontestabile prin care cei cu ambiție și determinare “Uite ce bine au ajuns!” Trăim toată viața…
