-
Blestemul Lunii Albastre
– Mai ești încă aici? întrebă el în șoaptă. – Mai ești încă aici, aici? se auzi glasul lui în ecoul nopții de octombrie. – Măcar mă auzi? Mă poți vedea? continuă el, plin de speranță. – Măcar mă auzi, auzi? Mă poți vedea, vedea? îi preluă din nou ecoul întrebările. Băiatul era înnebunit de disperare. Trupul ei îi dispăruse din brațe, locul acestuia fiind luat de o boare răcoroasă de toamnă. Pletele ei lungi și cârlionțate nu-i mai acopereau pieptul, dar mirosul lor ramase în aer prelungind parcă agonia dispariției ei. Cosma căzu în genunchi, privind lung la rotunjimea lunii și-n ochi lacrimile își săpară izvorul. Curgeau din albastrul…
-
Întoarcerea la credință!
Învață-mă Doamne să fac voia Ta! se auzea în liniștea nopții rugămintea unui om. Îndrumă-mă Doamne pe drumul pe care l-am ocolit de fiecare dată! murmura acesta cu lacrimi ce-i brăzdau obrajii. Învață-mă Doamne să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mi-ai oferit! Cu mâinile împreunate, privea pereții albi și reci în căutarea chipului Lui! Până în acea zi, nu se gândise niciodată că el, păcătosul, se erijase în rolul de stăpân lansând mereu comenzi Domnului. Dimpotrivă, se simțise mereu îndreptățit s-o facă…Și nici măcar în clipele în care Dumnezeu îi făcea pe plac, nu se oprise niciodată să mulțumească! Iar acum … acum se simțea singur, cu durerea în…
-
Frânturi de imaginație – 16 iulie 2020
Sus pe acoperișul pământului m-au dus pașii. Adierea vântului mi-a creat încălțări înaripate și am străbătut înălțimile cu ușurința zglobiului Hermes. Doar respirația mi-a fost întretăiată de frumusețile ce mi s-au desfășurat în cale. Cei doi ochi păreau a nu-mi fi îndeajuns pentru a le cuprinde și a le închide în suflet pentru totdeauna. Zeci de culori mi s-au dezvăluit însoțite de trilurile păsărilor. Soarele stătea să apună, dar parcă-și amâna plecarea pentru a-mi mai lăsa încă timp. Timp să admir, timp pe care să-l pot opri odată ajunsă acolo. Îmi imaginam cum ar fi să fur măcar un pumn de firicele aurii din clepsidra universului și să le țin…
-
Prăjitura de weekend: Millefoglie con la Crema Pasticcera e la Chantilly
Weekend-ul este un moment pe care îl putem fructifica la maximum în beneficiul nostru. În plus, încă suntem nevoiți să stăm în casă, acesta fiind un alt motiv pentru a ne relaxa cu cele mai diverse activități ce pot fi desfășurate în interiorul căminului. Eu, în toate aceste săptămâni, am ales să mă reinventez și să dau imaginației frâu liber. Iar aseară m-am reîntors printre esențe de vanilie, rom și lămâie, creând un nou desert :). Inițial, aveam în plan să pregătesc prăjitura cea mai iubită a copilăriei mele, Albă-ca-Zăpada, care-mi amintește de fiecare dată de chipul bunicii și de toate bucatele pe care ea le pregătea. Tot ceea ce…
-
Primul articol culinar: La Zuppa Inglese
A trecut mai bine de o lună de când nu am mai scris pe blog. Nu a fost din lipsă de timp… pur și simplu, în ultima perioadă, am început să îmi îndrept atenția spre alte activități. Iar una dintre acestea este cea culinară. Cine mă cunoaște, știe că relația mea cu bucătăria, în general, se rezumă la a mă așeza și a mă ridica de la masă :), spălatul vaselor, de fapt așezatul lor în mașina de spălat vase :)) și locul unde îmi savurez țigara. Când mă decid să gătesc ceva, înseamnă ori că sunt într-o dispoziție foarte bună sau pur și simplu îmi este atât de poftă…
-
Pandemia
Se aude noaptea în tăcerea ei, O noapte de Martie târzie, Un cer pustiu devine obicei, Un întuneric ca de poezie. * Orașul văduvit de zgomotul nocturn Își lasă sacrificiul la porțile Naturii Iar noi închiși ermetic ca-ntr-un turn Ne lăsăm pradă aventurii! * Căci până-n ziua în care a apărut Coroana, Dar nu coroana soarelui iubit, Uitasem-n care loc ne e icoana Și cât de mult avem acum de suferit! * Dar timpul își urmează calea, Natura în sfârșit a renăscut, Suntem doar noi care ne plângem jalea De teama noului necunoscut! * Povestea va dura o perioadă O perioadă sumbră-n calendar O sângeroasă, de neuitat dovadă Dar totuși……
-
6 Motive pentru a nu te înscrie la Superblog – PAMFLET!
P.S.: ATENȚIE! ACESTA ESTE UN PAMFLET ȘI ROG A FI TRATAT CA ATARE! Ideea acestui articol mi-a venit în urmă cu câteva minute, când, răsfoind Facebook-ul, am găsit articolul Dianei Elena Neață – 5 MOTIVE PENTRU A TE ÎNSCRIE LA SPRING SUPERBLOG. Din greșeală, inițial am citit “5 motive pentru a nu te înscrie la Superblog” :)) și cum îmi place să scriu, chiar dacă tot mai rar în ultimul timp, am decis să dau naștere unui contra-articol de tip pamflet pe acest subiect! N.B.: PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale,…
S-ar putea să-ți placă și
Sus, Tare și Drept!
ATLANTIDA sau „CETATEA UTOPICĂ” a lui PLATON
Răbufnire…
-
A doua șansă la viață!
Părea o noapte banală de octombrie, o noapte de toamnă cu ploi lungi și molcome. Picăturile se prelingeau pe pervazul ferestrei precum lacrimile și ca și cum încercau să transmită ceva! Să anticipeze ceea ce urma… dar nimeni nu le dădea atenție și nu le asculta! Poate dacă s-ar fi oprit o clipă din privitul cutiei acele colorate și s-ar fi apropiat de ele, ar fi putut să le asculte prevestirea și atenționarea… poate! Această ipoteză a rămas suspendată de acel pervaz din noaptea de octombrie. Și totul își urma ritmul și calea, iar întunericul punea stăpânire nestingherit pe acel București al anului 2007! Ea privea în continuare hipnotizată cutia…
-
Răbufnire…
Sunt un vulcan de atâta timp Ce-și controlează răbufnirea Am fost și sunt în contratimp Dar doar pentru c-așa mi-a fost menirea. * Am strâns în mine lavă și noroi Și flăcări ce mă ard neîntrerupt, Iar trupul meu a devenit puroi, Iar eu am obosit să lupt! * Sunt al meu propriu Prometeu Înlănțuit în propriul munte Dar din păcate nu sunt zeu Pedepsele fiindu-mi crunte! * Să-ngenunchez să pot aș vrea Și să ridic privirea către cer Iar din gâtlej să ‘liberez durerea Să se dizolve toată în eter. * Dar totu-i doar un vis de noapte Un vis ce nu l-aș vrea plecat, Ce se transformă-n mii…
-
În luptă cu singurătatea!
Și ghearele singurătății mă împresoară Și-i simt suflarea rece de mormânt Se apropie de mine, mă măsoară Mă prinde și m-aruncă la pământ! * Cu răsuflarea întretăiată Înfig privirea chiar în ochii ei Dar ea clipește încântată Zâmbește și dispare pe alei! * O strig atunci cât pot de tare O strig și-o caut îndelung Durerea mea e-ngrozitoare Și nu știu cum s-o mai alung! * Și-atunci, într-un târziu de noapte, O noapte neagră de coșmar Las sutele de mii de șoapte Să se înece în amar!
S-ar putea să-ți placă și
Un oraș numit Call Center
Și plouă! Plouă neîncetat și dintotdeauna!
Ultimul zbor spre libertate!
