Copilul și marea!
Personal

Copilul și marea!

De mică îmi plăcea să visez cu ochii deschiși, să-mi provoc imaginația să depășească limitele copilului de atunci.

O lăsam să zboare în voie pe meleaguri aflate doar din cărți sau poate dintr-o fărâmă de memorie ancestrală rămasă ascunsă undeva în suflet!

Visam orice, oricât, oricum, iar acolo, în acele lumi nu existau bariere, nu existau legi sau constrângeri.

Îmi construiam scenariile cu minuțiozitate, personajele apăreau de nicăieri, dar se potriveau perfect acelor locuri!

Născute din ape de albastru-smarald sau din nisipuri fierbinți, erau pline de viață și de culoare…

Și atunci, printre zeci de dorințe nerostite, una căpăta contur din ce în ce mai pregnant: să trăiesc la malul mării!

Să mă trezesc în fiecare dimineață în strigătele pescărușilor, în muzica valurilor și-n acele splendide culori ale soarelui oglindit în ape!
Să deschid larg ferestrele și să expir aerul curat al dimineților marine!
Parfumurile undelor să se înalțe până la mine și să-mi cuprindă trupul într-un dans nebun al simțurilor!
Pașii să calce nisipul fin și fierbinte, albindu-mi tălpile și lăsându-mă să simt întreaga Natură!
Iar când toropeala m-ar fi cuprins, marea să-mi vină în ajutor, udându-mă și îmbrăcându-mă în particule minuscule de sare!
Și Doamne, cât ador mireasma sării amestecată cu soare pe pielea cu nuanțe maronii!
Cât ador să mă las sărutată de vânticelul blând ce alergă pe întinsul plajei!
Cât de mult ador să mă întind în nesfârșitul apelor și să plutesc în bătaia razelor de lumini multicolore!
Să-mi învelesc corpul în nuanța cerului senin și să simt acea căldura umedă ce mă inundă…

Marea s-a aflat în inima mea dinainte de a mă naște!

Chemarea ei m-a ajuns oriunde și s-a oprit doar în momentul în care am ajuns să locuiesc la țărmul ei… pentru că… dorința aceea pregnantă din copilărie s-a împlinit!
În seara aceasta, marea mi-a amintit de legământul unui copil ce s-a născut cu numele ei în suflet!
Copilul și marea! (biblioteca foto personala)
  Copilul și marea! (bibliotecă foto personală)

În miez de noapte, privindu-i strălucirea sub lumina unei luni pline și ascultându-i șoaptele, am realizat ca i-am urmat inconștient chemarea!

Copilul mării s-a întors acasă!

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor / 5. Număr voturi:

Lasă un răspuns