Abwun dvashmaya – Tatăl nostru care eşti în ceruri
„Tatăl Nostru” – cea mai puternică și cu siguranță cea mai cunoscută și înălțată rugăciune din istoria omenirii. „Tatăl Nostru” – răspunsul lui Iisus, dăruit oamenilor în timpul Predicii de pe Munte, atunci când apostolii au cerut să fie învățați cum să se roage. Aceasta apare menționată de două ori în Biblie, în Noul Testament: într-un fragment din Matei 6:9-13 și într-o formă similară în Luca 11:2-4 În practica iudaică, rugăciunea „Tatăl Nostru” poartă numele de „AVINU”, dar o regăsim și în manuscrisul Noului Testament, scrisă însă, în Aramaică (limba semitică apropiată de limba ebraică și folosită și în perioada lui Iisus Hristos). Dar nu despre aceste lucruri vreau să…
INTENȚIA -„Eu nu sunt ceea ce mi se întâmplă, eu sunt ceea ce aleg să devin”.(Carl Jung)
Suntem oameni și suntem supuși… DORINȚELOR! Se spune uneori că „viața este o țesătură de dorințe” (Marius Dobrin) și că, „niciodată nu ni se oferă o dorință și fără puterea de a o face să devină realitate.” (Richard David Bach) Putem avea tot ce ne dorim, dacă ne dorim acest lucru suficient de mult astfel încât dorința noastră să se înalțe spre Univers și să se combine cu energia creatoare. Dar oare este îndeajuns DOAR să emitem dorințele și mai apoi să ne așezăm într-o eternă așteptare? NU, sigur că NU! „Dacă nu este dublată de INTENȚIE, dorința este slabă, deoarece la majoritatea oamenilor ea înseamnă atenție și atașament.” (Deepak…
Ani de pribegie…
Dorul de țară, de casă, de cei dragi este unul dintre cele mai puternice sentimente. Într-un astfel de moment, mai precis la final de noiembrie 2017, am simțit nevoia să aștern aceste sentimente pe hârtie. Dedic aceste versuri tuturor celor ce se află pribegi prin lume în căutarea unui viitor mai bun! Ani de pribegie În anii ce-au trecut am pribegit Prin locuri ce în vis doar le-am visat, Cu inima și sufletul deschis Pictând tablouri ce rămân de neuitat. Dar a venit și ziua în care Ceva mă strigă și mă cheamă înapoi, O simt în suflet atât de tare Încât, acum, mă întorc cu drag la voi! Lăsând…
O Vară dragă, unde pleci?
Scrisul: o pasiune, o terapie, un moft, o încercare! Dar mereu finalul este același: SCRIU! Scriu despre orice și nu mă opresc decât în momentul în care mă simt goală! În momentul în care inspirația se evaporă și-n jurul meu crează VIDUL! Scriu pentru că am înțeles că nu pot altfel! Și totuși… îmi este foarte greu să scriu versuri! Îmi place însă să mă provoc uneori, iar în această noapte de vară târzie, mi-am dat voie să mă joc cu rimele și metrii. În privința rezultatului… vă las pe voi să evaluați! O Vară dragă, unde pleci? Te aștept de la-nceput de an, Și-număr zilele la geam. Te…
Copilul și marea!
De mică îmi plăcea să visez cu ochii deschiși, să-mi provoc imaginația să depășească limitele copilului de atunci. O lăsam să zboare în voie pe meleaguri aflate doar din cărți sau poate dintr-o fărâmă de memorie ancestrală rămasă ascunsă undeva în suflet! Visam orice, oricât, oricum, iar acolo, în acele lumi nu existau bariere, nu existau legi sau constrângeri. Îmi construiam scenariile cu minuțiozitate, personajele apăreau de nicăieri, dar se potriveau perfect acelor locuri! Născute din ape de albastru-smarald sau din nisipuri fierbinți, erau pline de viață și de culoare… Și atunci, printre zeci de dorințe nerostite, una căpăta contur din ce în ce mai pregnant: să trăiesc la malul…