Seducția nopții
Proaspăt ieșit din tipar, ziarul diasporei din Nürnberg, Așii români, mi-a oferit posibilitatea publicării uneia dintre poeziile mele – Seducția nopții. Poezia poate fi găsită și pe site-ul agenției – http://asiiromani.eu/2022/04/02/seductia-noptii/ Mulțumesc Theodora-Raluca Paun (Ralu) pentru oportunitate! Seducția nopții Când noaptea își întinde voalul, Un voal de pulbere ușoară, Un felinar ne dă semnalul Pe ritmuri stranii de vioară. * O felinar al nemuririi, Mereu prezent pe aceeași stradă! O felinar al amintirii, Cum îți cădem noi din nou pradă! * Lumina ta plăpândă și gălbuie Se-ntinde lin pe drumul creponat, Și urcă-ncet spre antica statuie A unuia ce-a fost demult uitat! * O felinar al nemuririi, Mereu prezent pe…
Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu)
Am privit spre Cer de nenumărate ori Și te-am strigat în clipele de deznădejde, Am adormit cuprinsă de lacrimi și fiori, În suflet însă cu-o mică și ultimă nădejde! * Iar mai apoi, d-atâta așteptat Și oarbă în citirea semnelor, O Doamne, eu te-am renegat, Lăsându-mă pe mâna Ielelor! * Dar am uitat, o Dumnezeul meu, Când viața mi-ai scăpat de atâtea ori Și m-ai adus din nou pe drumul meu, Umplându-mi zilele cu ale tale flori! * Însă în bunătatea Ta imensă Pentru o simplă muritoare, Mi-ai dat o nouă “recompensă” Să nu rămân cumva datoare! * Datoare acestei existențe, Ce uneori-mi pare o enigmă, Dar ce e plină…
Reîncarnări
Ne reîncarnăm la nesfârșit de mii de ani, Suntem aceiași și totuși mereu alții, Trecem grăbiți, prin epoci suverani, Crezând că vom scăpa de Ziua Judecății! * Dar timpul are timp să ne privească, Ne-aruncă în ale lui puternice furtuni, Căci scopul e să ne desăvârșească, Nu să rămânem veșnic doar nebuni! * Nebuni de nebunia vieților trăite, De a plăcerilor ispite în care ne scăldăm, De -a vieților ce devin înrăite, Și-n care preferăm să ne-afundăm! * Iar când târziul prezentei existențe Se apropie tiptil de noi, Opunem sute și mii de rezistențe Uitând că am venit și vom pleca tot goi! * Acesta este însă cursul vieții, Aceleia…
„Astăzi am trecut, poate, grăbiți unul pe lângă celălalt și niciunul n-a observat.(…)”
„Astăzi am trecut, poate, grăbiți unul pe lângă celălalt și niciunul n-a observat. Fibrele hainelor noastre s-au încurcat și s-au descurcat preț de-o clipă, apoi ne-am îndepărtat. Nu știu cine ești.(…)” Am învățat dintr-o experiență și dintr-o carte mai mult decât am învățat sau am înțeles în ultimii ani… sau poate că nu înțelesesem nimic din ceea ce am trăit! O lecție despre oameni, despre viață, iar acum totul pare că are un sens. Un sens, pe care mulți dintre noi nu l-am regăsit vreme îndelungată, pentru că, uneori, în viață te pierzi. Te pierzi precum bucăți ale unui joc de puzzle ce sunt împrăștiate de un copil prin toată…
Glia strămoșească: Când calc pământul gliei…
Am fost provocată să ies din zona de confort și să scriu o poezie patriotică. Mărturisesc că nu mi-a fost ușor să ies din registrul meu, iar subiectul ales mi-a dat ceva bătăi de cap. Aveam în minte doar câteva cuvinte, precum glie, limbă strămoșească, patrie, neam, ciocârlie și câteva imagini cu munții Carpați, cu Marea Neagră și Dunărea. În jurul acestora am încercat să conturez versurile, respectând cerințele provocării. În plus, am descoperit, cu dezamăgire, că România pentru mine este reprezentată decât de cei dragi și am ajuns un om fără țară. Un hoinar ai cărui pași îl poartă prin lume și atât! „Și-mi las în urmă pașii de…