El și Ea- Roman în curs- Maleia
Personal

El și Ea- Roman în curs- Maleia

0
(0)

Azi a plouat mult în orașul în care locuiesc.

O ploaie lungă, cu fulgere și tunete și întuneric încă de la primele ore ale dimineții.

Așadar, m-am reîntors la romanul meu, lăsându-mi fantezia să-mi fie stăpână.

Eu am fost și sunt doar un instrument, deoarece povestea are propria-i personalitate și vrea să se scrie singură.

Aștept cu nerăbdare să văd care-i sunt limitele, acum că am eliberat-o!

  • Dar oare are limite?

El și Ea – Roman în curs – Maleia

După câteva aventuri de o noapte, care îi oferiseră satisfacție doar pe moment, tânăra simțea că a venit timpul să caute o nouă colivie.

Era liberă acum, liberă ca orice persoană într-un oraș străin. Cu toate acestea, pentru ea, marele oraș nu-i era necunoscut. Îl iubea de când pășise pentru prima dată pe străzile lui.

O iubire atât de intensă, încât simțea cum i se taie respirația de bucurie că se afla acolo. Intuia că acel spațiu îi va oferi aventuri și amintiri pentru o viață întreagă.

Astfel gândea în timp ce se îndrepta spre unul din cluburi.

Era tânără, sălbatică, cu o frumusețe stranie ce izvora mai curând din privire, decât din înfățișare.

Era gata pentru distracție, gata să-și savureze independența cu adâncă intensitate.

Noaptea începu cu muzica la maximum, cu fum și lumini de discotecă, cu o mulțime de tineri ce-și descărcau energia frenetic pe ringul de dans și cu persoane ce ocupau locurile de la mese. Unele plictisite, altele hotărâte să se distreze, să vâneze și tot așa.

O mare de diversitate umană pe care Maleia o privea, așezată comod pe canapea, cu zâmbetul pe buze. Uneori, își mai întorcea privirea la oglinda din spate pentru a se admira.

La un moment dat, un bărbat înalt și bine făcut, trecut puțin de 30 de ani se așeză la masa acesteia.

Maleiei nu-i trezi prea mult interesul… erau doar acei ochi de gheață, a căror culoare părea un amestec de verde cu violet, ce o intrigau.

Dorința de a lega o conversație cu fata nu avu prea mult succes. Ea era prea ocupată să-și analizeze gesturile în oglinda sau să urmărească ce se întâmplă în jurul său.

Atât! Aceasta fusese prima lor întâlnire: monotonă, în plină gălăgie și fum de țigară, părând fără urmări.

Dar nimeni nu știe ce are destinul pregătit!

Maleia, în timp ce scria, încerca să-și amintească dacă El, în acea noapte îi stârnise vreo emoție.

Trecuseră totuși aproape 20 de ani de atunci, iar singurele amintiri rămase erau ochii lui și o cutie de coca-cola.

  • Câtă banalitate! se trezi ea exclamând și surâse acelei nopți de noiembrie.

Totuși, peste câteva zile, un apel avea să-i schimbe cursul vieții pentru totdeauna.

  • Bună! Sunt eu, ne-am cunoscut acum ceva timp în club…

Luată prin surprindere, nu reușea să înțeleagă cu cine vorbește la telefon și cum acesta îi cunoștea numărul.

Până să înțeleagă despre ce este vorba, se trezi răspunzând afirmativ invitației lui.

Fatidica clipă se împlinise.

De la acel început de iarnă, urma să se nască un amor, o obsesie ce avea s-o urmeze fidelă ca o umbră, ani de-a rândul pe Maleia.

Cât despre El, lucrurile nu stăteau diferit, căci, ciudată coincidență, dar de fiecare dată când ea îl visa, a doua zi sau la scurt timp, primea un semn de la acesta. (…)


Surse:

Pe aceeași temă puteți urmări și:

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor 0 / 5. Număr voturi: 0

Nu există voturi! Votează primul.