Balada vântului
Blog

Balada vântului

5
(3)

Și vântu-și urlă surd durerea,

Își urlă neputința în văzduh,

Trecut-au ani de când pierdu puterea

El, al cerului grandios duh!

*

Își plimbă printre nori furia,

Ca pe o trenă lungă o trage după el,

Pierzându-și echilibrul

Găsește nebunia

În imensitatea vechiului castel!

*

El, prinț al cerului albastru,

Un tânăr zbuciumat și neînfricat,

O frumusețe aparte ca un astru

Cândva iubit, slăvit și adulat.

*

Dar lumea-i schimbătoare și naivă,

Își schimbă zeii fără remușcări,

Credința-i pentru ei doar relativă,

Un zeu cu altul după împrejurări.

*

Zephir privește către această lume

Născută din voința zeilor,

O lume mare, dar fără un renume,

Oricând supusă transformărilor.

*

Și urlă încă odată atât de tare

De tremură în jur întregul cer,

Pământul i se înclină la picioare

Și totul se transformă în eter!

 

Și totul se transformă în eter!
Și totul se transformă în eter!

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor 5 / 5. Număr voturi: 3

Nu există voturi! Votează primul.