Personal
Ganduri, idei si sentimente
Revelație
Învață-mă Doamne să fac voia Ta! se auzea in liniștea nopții rugămintea unui om. Îndrumă-mă Doamne pe drumul pe care l-am ocolit de fiecare data! murmura acesta cu lacrimi ce-i brăzdau obrajii. Învață-mă Doamne să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mi-ai oferit! Cu mâinile împreunate, privea pereții albi și reci în căutarea chipului Lui! Până în acea zi, nu se gândise niciodată că el, păcătosul, se erijase în rolul de stăpân lansând mereu comenzi Domnului. Dimpotrivă, se simțise mereu îndreptățit s-o facă… Și nici măcar în clipele în care Dumnezeu îi făcea pe plac, nu se oprise niciodată să mulțumească! Iar acum … acum se simțea singur, cu durerea…
S-ar putea să-ți placă și
Naufragiul – frânturi de imaginație
Copilul și marea!
#Roman în curs – #Maleia
Who am I? Cine sunt eu?
Sunt Furtună atunci când norii se adună pe cerul vieții mele. Sunt Soare blând sau dogoritor atunci când inima se deschide. Sunt Nisipul moale și cald al plajelor oamenilor dragi. Sunt Vulcan ce erupe atunci când se depășește limita. Sunt clipe în care sunt Alb și Negru, ca mai apoi să evoluez în Culoare, în Curcubeu al Speranței. Sunt Pădure atunci când sufletu-mi obosit caută un loc în care să se retragă… Dar sunt, deopotrivă, și Câmpie, atunci când îmi chem, în gând, Copilăria. Mai sunt și Pasiune învăluită în mrejele plăcerilor… Iar alteori sunt Ambiție și Determinare atunci când motivația se strecoară în viață, oferindu-mi provocare. Dar sunt și…
Una città chiamata Call Center
P.S: QUESTA STORIA È FRUTTO DELLA MIA IMMAGINAZIONE , QUINDI, OGNI RIFERIMENTO A FATTI , COSE E PERSONE E’ PURAMENTE CASUALE!
S-ar putea să-ți placă și
Timișoara – „mica Vienă”a României
Primul articol culinar: La Zuppa Inglese
Who am I? Cine sunt eu?
Un oraș numit Call Center
Clădirile gri încercau să-și regăsească culoarea în lumina unui soare primăvăratic, apărut timid, după o ploaie măruntă și deasă. Prin ochiurile mari și zăbrelite ale ferestrelor, priveau cu invidie, peste marea ce le despărțea de alte orașe. Acolo, în depărtare, clădirile roz, străluceau de bunăstare, lăfăindu-se în razele aurii. La asemenea priveliște, clădirile gri își aminteau cu nostalgie de trecut, de zumzetul plăcut ce străbătea străzile cu mult timp în urmă. Cu strângeri de inimă și lacrimi de praf cenușii, revedeau oamenii veseli ieșind din casă și împrăștiindu-se ori spre câmpurile verzi ale măslinilor, ori spre bărcile de pescuit, ce pluteau alene pe valurile moi sau spre zona industrială a…
S-ar putea să-ți placă și
Și plouă! Plouă neîncetat și dintotdeauna!
Naufragiul – frânturi de imaginație
Ani de pribegie…
Naufragiul – frânturi de imaginație
Întunericul se lasă ușor peste ceața lăptoasă a Mării Adriatice. Valurile se îngrămădesc grăbit spre țărm purtând cu ele speranțele celor care cu câteva clipe în urmă au privit acea bucată de pământ… A fost îndeajuns un curent apărut din imensitatea mării pentru ca viețile și visele lor să fie spulberate și îngropate în adâncul unor ape neprielnice. * Un deal și ochii unui copil au fost singurii martori ai acestei dispariții. Era prea departe să audă strigătele disperate de ajutor, dar îndeajuns de aproape pentru a vedea mâini și brațe ce încercau să se ridice și să lupte cu materia ce li s-a strecurat încet încet în plămâni… A…
