SuperBlog
Joc și joacă, întoarcerea la copilărie!
Angajații companiei de PR au primit pe email o notificare prin care li se aducea la cunoștință o ședință urgentă. Era o perioadă extrem de aglomerată. Toți erau stresați de termenele-limită, inspirația le cam dispăruse și priveau nedumeriți notificarea. Ședința era singurul lucru ce lipsea după lista lor. […] Echipa aștepta nerăbdătoare intrarea în sala de protocol. Membrii acesteia nu puteau înțelege de ce secretara nu le dădea voie înăutru. Dimpotrivă, au fost rugați să aștepte în liniște. […] În sfârșit, ușile sălii de protocol s-au deschis! – Vă rog să intrați doi câte doi! le ceru secretara. S-au supus, iar acum nedumerirea luase locul nerăbdării și agitației. Ca la un semn…
O radiografie a conștiinței feminine
FEMEIA… Misterul unui mit care continuă să intrige. Pe rând, întruparea unui vis sau al unui coșmar. Însăși agonia și extazul! Înger sau demon ce a tulburat de-a lungul secolelor numeroase existențe. Femeia, considerată „schimbătoare și nestatornică” (Vergiliu) sau „începutul tuturor păcatelor” (Liviu Rebreanu), este creația cea mai complexă a lui Dumnezeu. Și tot EA a fost, este și va fi mamă, iubită, soție, prietenă, amantă. Pentru că femeia este un întreg univers, o ființă cameleonică, dar care aduce mereu cu sine acel farmec irezistibil. – Și cine poate înțelege mai bine o femeie? – Cu siguranță, o altă femeie! O femeie care a atins o anumită maturitate, a cărei…
O pizza delicioasă este o sărbătoare în sine!
Iunie 1889 Proprietarul tavernei „Pizzeria di Pietro e basta così” din Napoli, pe nume Raffaele Esposito este într-o continuă agitație. Cu două zile în urmă a fost chemat de însăși regina Italiei, Margherita de Savoia. Aceasta i-a solicitat să îi prepare pâinea aceea plată și delicioasă pe care a gustat-o în piețele napoletane. Cererea este una extrem de importantă, iar acum este înnebunit deoarece dorește să se ridice la înălțimea așteptărilor. Își analizează ingredientele, ordonate frumos, pe masa din bucătărie. Are în minte prepararea a trei feluri. Dorește să-i arate reginei multitudinea combinațiilor ce se pot pregăti cu o bucățică de pâine plată. […] – Ce ciudat cum acest produs a devenit…
Locuitorii de pe Terra își mai acordă o șansă – „Casa viitorului”
Începutul poveștii – Ax, Ely și mitul Universului – Ax, ești gata? – Da, Ely! a răspuns mica navă spațială. – Care ne este destinația? a vrut să știe Ax. Ely s-a uitat pe harta Universului ascunsă în ceasul de mână. Locurile unde ar fi putut merge trebuiau să fie marcate cu verde. Trebuiau să se ferească, în schimb, de cele de culoarea roșului rubiniu. În zonele înroșite viața nu mai exista. Vechile legende spuneau că acea culoare era, de fapt, sângele planetelor. Planetele au fost secate de energie și de resurse de către locuitorii lor. Harta îi arăta fetiței doar astfel de suprafețe. – Ax, te rog, uită-te puțin!…
“Recunoştinţa îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulţumire şi un dar întors.” (proverb arab)
Din nou călătoresc în timp, dar de această dată, nu într-un viitor al imaginației, ci în trecutul vieții mele. Aș putea începe chiar cu „A fost odată…” pentru că au trecut atât de multe anotimpuri de atunci, atâția ani s-au scurs în clepsidra existenței … Cu toate acestea, îmi amintesc acea zi de octombrie a anului 2007 ca și cum ar fi fost ieri. O zi de octombrie, în care, chiar dacă frunzele erau căzute la pământ, în fața mea se contura un luminos orizont. Îmbrăcată în singurul costum office pe care îl aveam pe atunci, cu cea mai bună poșetă și cei mai eleganți pantofi, mă îndreptam spre locul…
