P.S.: Arancino, nu mai suportăm lumina artificială!
Scrisoare deschisă către pisicuțul nostru și de toate animăluțele de care suntem aleși
Cu adevărat singur?
Valizele mari au început să fie scoase de prin colțurile lor. Hainele invadează patul uriaș, ocupându-mi tot locul de joacă. Încerc să sabotez toate aceste pregătiri prin tot felul de giumbușlucuri, dar sunt ignorat total! Uneori, chiar dat la o parte! Cu multă dragoste, dar tot sunt scos de prin bagajele ce încep să se umfle ca niște baloane de la circ! Nu am idee ce urmează! Totuși nu văd niciunde obiectele mele de călătorie pregătite! Nu tu rucsacul meu cu care „aselenizez” în noi orașe, nici jucăriile preferate… nimic din ceea ce mi-ar putea confirma că sunt și eu inclus pe lista de plecare! Câteva ore mai târziu, când…