Se aude noaptea în tăcerea ei, O noapte de Martie târzie, Un cer pustiu devine obicei, Un întuneric ca de poezie. * Orașul văduvit de zgomotul nocturn Își lasă sacrificiul la porțile Naturii Iar noi închiși ermetic ca-ntr-un turn Ne lăsăm pradă aventurii! * Căci până-n  ziua în care a apărut Coroana, Dar nu coroana soarelui iubit, Uitasem-n care loc ne e icoana Și cât de mult avem acum de suferit! * Dar timpul își urmează calea, Natura în sfârșit a renăscut, Suntem doar noi care ne plângem jalea De teama noului necunoscut! * Povestea va dura o perioadă O perioadă sumbră-n calendar O sângeroasă, de neuitat dovadă Dar totuși……