Fiți cu adevărat Arhitecții propriei vieți!
De ce cu trecerea anilor uităm să fim copii? Unde dispare acea puritate? Cum de se evaporă credința în miracole? Momentele de curaj în care credeam cu tărie că munții pot fi mutați din loc? Era îndeajuns să visăm, să ne imaginăm, iar gândurile noastre mai devreme sau mai târziu prindeau contur… Cu fiecare zi ce trece ajung să cred că înțelepciunea vieții nu este deținută de noi Adulții, ci de copiii din jurul nostru! Tot mai multe teorii afirmă că stă în puterea noastră sa ne creăm Realitatea! Pot fi socotite controversate, dar acestea nu neagă existența lui Dumnezeu. Noile teorii doar încearcă să explice ce înseamnă cu adevărat…
Cărțile, profesori nemuritori
În pagini de cărți m-am ascuns de când mă știu, căci ele-mi zugrăveau lumea-n alte culori. Le adulmecam parfumul proaspăt al cernelii de tipar, le mângâiam copertele și, înainte de a le deschide, încercam să ghicesc poveștile ce se ascundeau dincolo de ele. Erau precum porțile Atlantidei ce țineau ferecat tărâmul cunoașterii primordiale. Cărțile m-au fascinat dintotdeauna, dar îmi dăruiau doar aripi de Icar. La final, trebuia să revin la realitate, iar realitatea îmi ardea acele aripi de ceară precum soarele din mitul acestuia. Însă, mă încăpățânam precum Sisif și alegeam o alta și o alta fără a obosi. Rândurile lor mă chemau precum cântecul sirenelor lui Ulise și cedam……