Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!

Atunci când în minte ți se întipărește cu încăpățânare gândul că trebuie să scrii o carte, ai două variante:

• ori cedezi tentației aruncându-te la propriu în haosul creației…
• ori smulgi cu furie orice gând, fiind sigur că încă nu ai atins acel grad de maturitate/pregătire pentru o astfel de decizie.

În urmă cu un an, eu m-am aflat între aceste două dileme, dar de „amorul artei”, am lăsat mintea să contureze o idee. O idee despre o lume despre care se vorbește prea puțin. Iar, atunci când acest subiect este abordat, este făcut într-o manieră ce mie mi s-a părut de cele mai multe ori… superficială.

PROSTITUȚIA – cea mai veche meserie a tuturor timpurilor, blamată de-a lungul istoriei, dar totuși practicată pe o scară largă și la orice nivel din mii de motive!

Mai jos, vă redau un extras din ceea ce se dorește a deveni prima carte… atunci când mă voi simți îndeajuns de pregătită pentru a o continua:

Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!

„Privirea ei se oglindea în ochiul de apă ce mărginea șoseaua și care îi dezvăluia la lumina albă a lunii, chipul. Acel chip ce nu și-l mai privise parcă de zeci de ani.

Nu-și mai cunoștea înfățișarea nici pe exterior nici pe interior.

Singurele momente în care oglinda își dezgolea câte un colț spre ea, era atunci când urca sau cobora din mașinile clienților… Sau, atunci când, Mama Terry, așa cum o numeau fetele, o așeza în fața aceluiași spectru pentru a o pregăti pentru vreo întâlnire ce urma să se lase cu mulți biștari, nu cu mărunțișul oferit de șosea.

Dar nici măcar în acele rare ocazii nu se putea concentra pe acel obiect menit să-i reflecte fizionomia.

Viața ei, dacă se putea numi viață, era doar o cursă de montaigne rousse, în timpul căreia ea își pierduse orice putere de decizie, orice gând, orice emoție sau trăire.

Era doar o marionetă așezată pe bancheta cabinei, ce străbătea șinele existenței, neavând niciodată oprire, nici măcar pentru o secundă pentru a-și trage răsuflarea.

Duse încet mâinile pentru a-și atinge ceea ce ar fi trebuit să se numească chip, ceva ce în mod normal îi aparținea de drept…

“De drept” îi răsuna în minte… una dintre primele lecții date de Mama Terry:

“Voi îmi aparțineți de drept pentru că așa au hotărât părinții voștri atunci când datoriile i-au depășit!

Eu și numai eu sunt Mama și Stăpâna voastră, iar dacă vreți să vă iubesc trebuie să fiți cuminți și supuse, să o ajutați pe mama voastră să trăiască și să vă crească…

Voi îmi aparțineți de drept!

Nimic nu este al vostru și mai ales corpul… trebuie să fiți darnice cu corpul vostru atunci când v-o cere mama voastră.

Corpul unei femei trebuie exploatat, iar voi trebuie să fiți mândre pentru că veți învăța să practicați cea mai veche și mai bănoasă meserie din lume. Meserie care a înnebunit regi și împărați, care a distrus și a construit imperii!

Voi sunteți mândrele urmașe ale vestalelor, ale gheișelor!

Voi veți oferi iluzia iubirii, iluzia dragostei!

Sub mângâierile voastre sute de bărbați își vor umple golurile ce le au.

Sute de bărbați își vor putea împlini orice fantezie refuzată de iubite, soții, amante!…”

“De drept”… știa că din acea zi, când ușa se trânti de perete într-un nor de praf, viața ei nu i va mai fi aparținut!”