Și ghearele singurătății mă împresoară, Și-i simt suflarea rece de mormânt, Se apropie de mine, mă măsoară, Mă prinde și m-aruncă la pământ! * Cu răsuflarea întretăiată Înfig privirea chiar în ochii ei, Dar ea clipește încântată, Zâmbește și dispare pe alei! * O strig atunci cât pot de tare, O strig și-o caut îndelung, Durerea mea e-ngrozitoare Și nu știu cum s-o mai alung! * Și-atunci, într-un târziu de noapte, O noapte neagră de coșmar, Las sutele de mii de șoapte Să se înece în amar!