– El este! El este! țipa cât o țineau plămânii, o femeie măruntă cu un chip cadaveric. Se agita în curtea de detenție, lovindu-se sistematic cu mâinile în cap și speriind întreg grupul. – El este! El este! se auzea din ce în ce mai șoptit vocea ei, timp în care paznicii o trăgeau cu forța spre celulă. Nu era alta decât Alfonsina, cea mai temută dintre deținute! Privind-o nu te-ai fi gândit că-n acel corp firav poate zace atâta ură și bestialitate. Celelalte femei rămase în curte, adulmecau aerul precum copoii la vânătoare! Prinse cu mâinile de gratiile reci, străbăteau cu priviri de vultur, împrejurimile. Nu se vedea și…