https://unsplash.com/photos/gmRzch6eCOc
Blog,  Proiect S.I.M.T powered by Mona Șimon

Enigma din spatele justiției

5
(3)

– El este! El este! țipa cât o țineau plămânii, o femeie măruntă cu un chip cadaveric.

Se agita în curtea de detenție, lovindu-se sistematic cu mâinile în cap și speriind întreg grupul.

– El este! El este! se auzea din ce în ce mai șoptit vocea ei, timp în care paznicii o trăgeau cu forța spre celulă.

Nu era alta decât Alfonsina, cea mai temută dintre deținute!

Privind-o nu te-ai fi gândit că-n acel corp firav poate zace atâta ură și bestialitate.

Celelalte femei rămase în curte, adulmecau aerul precum copoii la vânătoare!

Prinse cu mâinile de gratiile reci, străbăteau cu priviri de vultur, împrejurimile.

Nu se vedea și nu se auzea nimic! Doar o tristețe și o pustietate sinistră ce plutea în aerul zilei de toamnă.

– Adunareaaaaa! strigă o voce în magnetofon!

Precum niște oi mânate de un câine nevăzut, grupul îmbrăcat în zeghe, se îndreptă spre culoarul principal al închisorii de maximă securitatea.

Era precum un castel, dar nu ascundea între zidurile lui povești cu prințese. Dimpotrivă, dincolo de acele cărămizi sângerii, puteai afla cele mai crunte și violente întâmplări.

Spre acest castel de coșmar își îndrepta acum mașina avocatul Brandon Louis!

Nu se știe prin ce întâmplare sau prin care simțuri extrasenzoriale, Alfonsina simțise apropierea acestuia.

Poate vreun presentiment sau vreo asemănare o determină să-i anticipeze sosirea.

Dar el fusese chemat ca avocat din oficiu pentru o altă femeie!

Pick-up-ul negru pătrunse pe porțile închisorii!

Motorul puternic făcea ca sticla din geamuri să tremure, prevestind parcă destine ce aveau să fie schimbate!

De undeva de sus, printre gratii, niște ochi arzători, plini de o foame nefirească, priveau bărbatul ce avea un aer proaspăt, de lume bună! Înalt, cu o musculatură ce nu putea fi ascunsă nici măcar de costumul impecabil, părea ireal în acea dimensiune. Expresia feței era impenetrabilă, dar, în același timp, raze de soare scăpărau din ochi, aducând aminte de valuri calde și plaje însorite!

– Este o formă de artă în fiecare om în parte! șopti ca pentru ea, Esmeralda.

– Ce spui acolo? o apostrofă colega de celulă.

– O nu, nimic! Bolboroseam și eu aiurea!

– Ce-o fi văzut oare Alfonsina de s-a speriat atât de tare? continuă discuția cealaltă.

– Poate vreo amintire din trecut îi bântuie conștiința!

– Probabil ai dreptate, tu ești cea diferită de noi aici! Cum de-ai ajuns în acest loc nu ne putem explica! mărturisi colega.

Esmeralda era o femeie ce emana eleganță prin toți porii, chiar și-n simplitatea acelei uniforme.

Aparent nu foarte înaltă sau puternică, dar care se impunea prin prezența de spirit, ridicându-se deasupra tuturor, numai după rostirea a câteva cuvinte.

Celelalte deținute o respectau tocmai pentru aceste calități. Vedeau în ea un spirit liber! Părea de-a dreptul o prințesă închisă de dragonul cel rău ce-și aștepta salvarea!

– Esmeralda De Luca ai un vizitator! se auzi vocea gardianului.

Zdrăngănitul mănunchiului de chei grele răsună în liniștea coridorului.

– Hai odată că n-am timp să stau după tine!

Tânăra păși sfioasă, timp în care se gândea din partea cui era această vizită inopinată!

Doar era singură pe lume de când se știa!

Împreună cu gardianul, străbătu culoare la fel de reci și neprimitoare. Urcă și coborî scări, simțindu-se precum în labirintul Minotaurului.

– Ia loc și așteaptă aici cuminte, *nțeles?

Fata confirmă din priviri, în timp ce se așeza pe scăunelul de fier.

Rămasă cu gândurile ei, crâmpeie de amintiri încercau să-și facă loc. Imaginile se derulau precum într-un film mut, iar ea, abia acum începea să deslușească câte ceva!

– Bună ziua! salută politicos avocatul Brandon.

Esmeralda se ridică în picioare, răspunzând la salut.

Pentru câteva secunde, cele două perechi de ochi se întâlniră, adâncindu-se unul în sufletul celuilalt. O legătură esențială în astfel de situații.

– Sunt avocatul apărării și am fost numit să te reprezint! îngână emoționat bărbatul.

– Eu nu știu încă de ce mă aflu aici! răspunse cu sinceritate ea.

– Ce ți-au spus în momentul în care ai fost arestată? întrebă el curios.

– Că sunt acuzată de omor și m-au aruncat ca pe un sac de cartofi în duba poliției.

– N-a încercat nimeni să afle mai multe detalii! continuă el întrebările.

– Până acum nimeni nu m-a întrebat nimic!

– Mda, înțeleg!

– Știi măcar pe cine ai omorât? insistă avocatul.

Esmeralda ridică privirea spre tavanul încăperii ca și cum acolo ar fi putut vedea ca pe un ecran de cinema întreaga poveste.

– Ai auzit întrebarea mea?

– Da, doar că de ceva timp tot îmi vin în minte o serie de imagini, doar că nu reușesc să fac legătura între ele!

– Acesta este un bun început și am și o idee! afirmă el entuziasmat.

Chiar azi voi solicita psihologului de aici o ședință de hipnoză regresivă. Din acest punct vom constitui apărarea ta, ok?

– Cum spune-ți Dvs.!

Întinsă pe canapeaua din piele moale, Esmeralda se relaxă complet. Un pendul se învârtea din ce în ce mai tare în fața ei și nu dură mult până când căzu într-un somn adânc!

În cameră, alături de psiholog, era prezent și „costumul impecabil”, cum fusese botezat de către deținute.

– O nu, te rog, oprește-te! începu să țipe ea și să se voiască neliniștită.

– Ce anume vezi? o întrebă bătrânul specialist.

– Este el, îi simt răsuflarea de trabuc în față!

– Ia mâinile de pe mine! Ajutor, paza!

– Îți amintești cine este? Îl cunoști? De ce te aflai acolo?

Gemete din ce în ce mai puternice ieșeau din gâtul fetei.

– Nu credeți că ar trebui să ne oprim aici? interveni avocatul.

– Nu încă! Suntem prea aproape de adevăr!

– Vreți sau nu să o scoateți din coșmarul acesta?

– Bine, dar fără a o supune la riscuri inutile! aprobă bărbatul.

– Esmeralda! o strigă cu glas blând psihologul! Încă puțin și te vei elibera!

– Vreau să mă apăr, dar nu găsesc nimic în sala mare a palatului! continuă ea.

– O  nuuuu! Trupul fără viață al consulului cade peste al meu. Simt o durere cumplită la cap…

– Evrika! Eram convins că este doar o victimă în toată această poveste! se bucură Brandon.

– Ai înregistrat tot?

– Secundă cu secundă și va fi ușor să-mi construiesc pledoaria!

Întrebarea este însă, alta: cine este asasinul consulului?

Dar acesta este un subiect de cercetare separat!

– O fi Alfonsina? se întrebă ca pentru el, psihologul, răsunându-i în minte strigătele femeii „El este! El este!”

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor 5 / 5. Număr voturi: 3

Nu există voturi! Votează primul.

6 comentarii

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: