Ne reîncarnăm la nesfârșit de mii de ani, Suntem aceiași și totuși mereu alții, Trecem grăbiți, prin epoci suverani, Crezând că vom scăpa de Ziua Judecății! * Dar timpul are timp să ne privească, Ne-aruncă în ale lui puternice furtuni, Căci scopul e să ne desăvârșească, Nu să rămânem veșnic doar nebuni! * Nebuni de nebunia vieților trăite, De a plăcerilor ispite în care ne scăldăm, De -a vieților ce devin înrăite, Și-n care preferăm să ne-afundăm! * Iar când târziul prezentei existențe Se apropie tiptil de noi, Opunem sute și mii de rezistențe Uitând că am venit și vom pleca tot goi! * Acesta este însă cursul vieții, Aceleia de acum sau din trecut, Este exact cum au prezis poeții, Și lucrurile așa s-au petrecut! * N-ar fi nimic însă-n această despărțire, Ce va dura o scurtă clipă-n univers, De ne-am trezi din crunta amorțire, Și ne-am întoarce mult mai înțelepți! Sursă foto: https://unsplash.com/photos/qui1Ni2Avk8