Ne reîncarnăm la nesfârșit de mii de ani,
Suntem aceiași și totuși mereu alții,
Trecem grăbiți, prin epoci suverani,
Crezând că vom scăpa de Ziua Judecății!
*
Dar timpul are timp să ne privească,
Ne-aruncă în ale lui puternice furtuni,
Căci scopul e să ne desăvârșească,
Nu să rămânem veșnic doar nebuni!
*
Nebuni de nebunia vieților trăite,
De a plăcerilor ispite în care ne scăldăm,
De -a vieților ce devin înrăite,
Și-n care preferăm să ne-afundăm!
*
Iar când târziul prezentei existențe
Se apropie tiptil de noi,
Opunem sute și mii de rezistențe
Uitând că am venit și vom pleca tot goi!
*
Acesta este însă cursul vieții,
Aceleia de acum sau din trecut,
Este exact cum au prezis poeții,
Și lucrurile așa s-au petrecut!
*
N-ar fi nimic însă-n această despărțire,
Ce va dura o scurtă clipă-n univers,
De ne-am trezi din crunta amorțire,
Și ne-am întoarce mult mai înțelepți!
Sursă foto:
https://unsplash.com/photos/qui1Ni2Avk8