El este omul fără țară, El este sufletul rătăcitor Ce nevăzut prin noapte zboară, El, omul fără viitor! * Nu are rădăcini niciunde, Nu a găsit pământ fertil, Lăsându-se purtat oriunde, El este omul inutil! * Mereu a auzit doar asta, Că este leneș, mincinos, perfid, Și uite cum l-a năpădit năpasta Și cum s-a scufundat în vid! * Este ușor să emiți critici, Să-ți dai părerea ta supremă, Toți suntem analitici Și gata oricând cu-o anatemă! * Suntem orbiți de comparații Pe care le îngurgităm complet, Primim tot felul de vibrații Cu rolul de suprem decret! * Dar omul nostru fără țară Nu s-a lăsat manipulat, Ci a fugit precum o fiară Și-n negură s-a disipat! * Nu-l căutați, ce sens mai are? El va fi veșnic neînțeles… Este un sentiment ce doare, Este eternul insucces! Sursă foto: https://pixabay.com/it/illustrations/depressione-voci-auto-critica-1250897/ Lelia Iancu 07/06/2021