El este omul fără țară,
El este sufletul rătăcitor
Ce nevăzut prin noapte zboară,
El, omul fără viitor!
*
Nu are rădăcini niciunde,
Nu a găsit pământ fertil,
Lăsându-se purtat oriunde,
El este omul inutil!
*
Mereu a auzit doar asta,
Că este leneș, mincinos, perfid,
Și uite cum l-a năpădit năpasta
Și cum s-a scufundat în vid!
*
Este ușor să emiți critici,
Să-ți dai părerea ta supremă,
Toți suntem analitici
Și gata oricând cu-o anatemă!
*
Suntem orbiți de comparații
Pe care le îngurgităm complet,
Primim tot felul de vibrații
Cu rolul de suprem decret!
*
Dar omul nostru fără țară
Nu s-a lăsat manipulat,
Ci a fugit precum o fiară
Și-n negură s-a disipat!
*
Nu-l căutați, ce sens mai are?
El va fi veșnic neînțeles…
Este un sentiment ce doare,
Este eternul insucces!
Sursă foto: https://pixabay.com/it/illustrations/depressione-voci-auto-critica-1250897/
Lelia Iancu
07/06/2021