Hello, subiectul abordat în acest articol, mi-a trezit curiozitatea cu mult timp în urmă. Astăzi, împreună cu voi, doresc să îl aprofundez. Muza inspirației mi-a scos în cale o carte foarte interesantă – Imaginea Inconștientă a Corpului – Francoise Dolto, ce m-a determinat, la final, să încep să caut mai multe informații pe această temă. Menționez că voi încerca o dublă abordare, pornind de la mit (istorie) și continuuând cu partea de psihologie analitică. Sunt două dintre cele 5 domenii ce mă fascinează, neputând renunța la niciunul dintre ele în această prezentare. Despre ce este vorba? Despre Complexul lui Oedip Mitul lui Oedip Înainte de toate, trebuie amintită legenda greacă a acestui personaj. Povestea, a fost interpretată și introdusă în psihanaliză de catre Sigmud Freud la începutul anilor 1900. In greaca veche – Οἰδίπους, Oidípous, neogreacă Οιδίποδας, Idípodas, tradus ca “cel cu picioarele umflate”, fiul regelui Thebei – Laios si al Iocastei, sora lui Creon. Oedip, reprezinta un protagonist al fascinantei mitologii grecesti si unul dintre cele mai dramatice ale literaturii. Potrivit lui Eschil, in lucrarea “Cei sapte impotriva Thebei” si/sau lui Sofocle, regele Laios, afland de la oracol, ca avea sa fie omorat de catre fiul sau, il va duce pe acesta pe muntele Citeron, abandonandu-l, nu inainte de a-i lega picioarele ranite. Copilul va fi gasit de un pastor din cetatea Corint, condusa de regele Polibos. Pastorul il va duce la palatul regal, unde va fi adoptat direct de catre Polibos, care insa ii va tainui adevarul descoperirii si adoptiei. Ajuns la maturitate, Oedip, din dorinta de a-si cunoaste adevarata origine, consulta oracolul din Delphi. Oracolul, ii va dezvalui cumplita profetie a destinului sau: uciderea tatalui si comiterea de incest prin casatoria cu propria mama. Ingrozit de cele auzite si incercand sa evite prezicerea, va parasi Corintul, el fiind convins ca tatal sau era Polibos. Pe drumul ales, pentru a lasa cat mai repede in urma cetatea Corint, Oedip intalneste intr-un loc ingust, niste drumeti ce soseau din partea opusa. Acestia ii poruncesc sa se dea la o parte pentru a le face loc sa treaca, insa el ii refuza, incepand a se lupta cu ei. In urma luptei, el omoara pe doi dintre acestia, dintre care unul era chiar tatal sau, regele Laios. Asadar, fara sa stie, va indeplini profetia oraculului din Delphi. In plan secund, in apropierea cetatii Teba, isi facuse aparitia Sfinxul. Asezat pe o stanca inalta, el omora orice calator ce nu stia sa ii raspunda la ghicitoarea „fiinţa cu patru picioare, apoi cu două şi apoi cu trei, dar cu un singur glas;cu cât are mai multe picioare, cu atât e mai slabă”. Tebanii erau atat de derorizati de prezenta acestui element malefic, incat regele Creon fagaduieste mana surorii sale, Iocasta si tronul, aceluia care il va invinge si omora pe Sfinx. Oedip va fi cel care va gasi raspunsul ghicitorii, acesta fiind “omul – care în copilărie merge de-a bușilea, folosindu-se de mâini și de picioare, la amiază adică la maturitate merge în două picioare, iar seara – la bătrânețe – se sprijină și într-un baston. Tinandu-si fagaduiala, Oedip ajunge sa se casatoreasca cu propria mama, regina Iocasta, indeplinind asadar si partea a doua a destinului sau. Legenda nu se termina insa aici. O noua nenorocire se abate asupra Tebei, o molima cumplita ce omora fara mila poporul. Cumnatul si unghiul sau, Creon, este trimis la oracol pentru a afla motivul supararii zeilor. Oracolul ii raspunde ca toate acestea au fost provocate de catre o unire incestuoasa si ca moartea regelui Laios se cere a fi razbunata. Legat de desfasurarea evenimentelor, exista doua variante: prima dintre ele afirma ca Oedip incepe o ancheta in descoperirea criminalui lui Laios, iar cea de-a doua versiune povesteste ca prezicatorul Tiresias ii arata lui Oedip ca el insusi este vinovat de uciderea fostului rege. Finalul mitului se incheie in mod tragic: Oedip isi scoate ochii si paraseste Teba plecand in pribegie insotit de fiica sa, Antigona, iar regina Iocasta se va spanzura cand a inteles incestul comis fara voie. Dramatismul acestei povesti de familie reprezinta una dintre cele mai valoroase surse de inspiratie ale literaturii din toate timpurile, iar odata cu Freud, ce ii confera, prin aparitia “complexului lui Oedip”, un rol principal, va fi pe primul plan in istoria gandirii. Complexul lui Oedip in psihanaliza Se poate afirma ca initierea in psihanaliza copilului a fost facuta de catre Sigmund Freud. Pana la utilizarea termenului de “complex Oedip”, aparut prima data in anul 1910 in lucrarea “Psihologia vietii sexuale”, Freud folosea termenii de “complex matern” sau “complex nuclear”. Mitul oedipian este de fapt provenienta identitatii psihosexuale si culturale ale unei persoane. Constituie stadiul de dezvoltare psihologica a copilului, definita printr-un atasament puternic fata de parintele de sex opus. Dezvoltat din copilarie, poate provoca stari de culpabilitate in situatia unei stari nevrotice. Pornind de la mitul grecesc al lui Oedip, Freud isi da seama de existenta unei etape in viata unui copil (baiat), ce cunoaste sentimente asemanatoare cu cele ale eroului mitologic. Situand aceast etapa intre varstele de 3 si 5 ani, odata cu descoperirea organelor genitale de catre cei mici si incepand sa se incheie treptat pana la 5 ani, insemnatatea Oedipului contureaza clipele critice. Dar, si dezvoltarea relatiilor obiectale (relatiile investite libidinal): parintii sau cei care substituie acest rol. Evolutia lucrurilor in aceasta perioada va amprenta evolutia viitoare a adolescentului si a adultului, fiind fundamentala in alcatuirea personalitatii. Relatiile investite libidinal se manifesta prin resimtirea sentimentului de gelozie, baietii fata de tati si fetele fata de mame (complexul Electra). Pentru baieti, tatal este temut dar si iubit in acelasi timp, conferind frica de sanctiune sau angoasa de castrare. La fetite, insa, lipsa penisului confera un sentiment de ura fata de mama si detestare admirativa fata de tata ce este posesor al falusului. Potrivit tot teoriei lui Freud, acest complex este absolut un stadiu normal cand vorbim de crestrea baietilor. Imaginea feminina a mamei este perceputa si descifrata ca aceea care ii ofera sanul, prin aceasta declansand o prima senzatie de placere, denumita “faza orala” a vietii sexuale.