Hello,
subiectul abordat în acest articol, mi-a trezit curiozitatea cu mult timp în urmă.
Astăzi, împreună cu voi, doresc să îl aprofundez.
Muza inspirației mi-a scos în cale o carte foarte interesantă – Imaginea Inconștientă a Corpului – Francoise Dolto, ce m-a determinat, la final, să încep să caut mai multe informații pe această temă.
Menționez că voi încerca o dublă abordare, pornind de la mit (istorie) și continuuând cu partea de psihologie analitică. Sunt două dintre cele 5 domenii ce mă fascinează, neputând renunța la niciunul dintre ele în această prezentare.
Despre ce este vorba?
Despre Complexul lui Oedip
Mitul lui Oedip
Înainte de toate, trebuie amintită legenda greacă a acestui personaj.
Povestea, a fost interpretată și introdusă în psihanaliză de catre Sigmud Freud la începutul anilor 1900.
In greaca veche – Οἰδίπους, Oidípous, neogreacă Οιδίποδας, Idípodas, tradus ca “cel cu picioarele umflate”, fiul regelui Thebei – Laios si al Iocastei, sora lui Creon. Oedip, reprezinta un protagonist al fascinantei mitologii grecesti si unul dintre cele mai dramatice ale literaturii.
Potrivit lui Eschil, in lucrarea “Cei sapte impotriva Thebei” si/sau lui Sofocle, regele Laios, afland de la oracol, ca avea sa fie omorat de catre fiul sau, il va duce pe acesta pe muntele Citeron, abandonandu-l, nu inainte de a-i lega picioarele ranite.
Copilul va fi gasit de un pastor din cetatea Corint, condusa de regele Polibos. Pastorul il va duce la palatul regal, unde va fi adoptat direct de catre Polibos, care insa ii va tainui adevarul descoperirii si adoptiei.
Ingrozit de cele auzite si incercand sa evite prezicerea, va parasi Corintul, el fiind convins ca tatal sau era Polibos.
Pe drumul ales, pentru a lasa cat mai repede in urma cetatea Corint, Oedip intalneste intr-un loc ingust, niste drumeti ce soseau din partea opusa. Acestia ii poruncesc sa se dea la o parte pentru a le face loc sa treaca, insa el ii refuza, incepand a se lupta cu ei. In urma luptei, el omoara pe doi dintre acestia, dintre care unul era chiar tatal sau, regele Laios. Asadar, fara sa stie, va indeplini profetia oraculului din Delphi.
In plan secund, in apropierea cetatii Teba, isi facuse aparitia Sfinxul. Asezat pe o stanca inalta, el omora orice calator ce nu stia sa ii raspunda la ghicitoarea „fiinţa cu patru picioare, apoi cu două şi apoi cu trei, dar cu un singur glas;cu cât are mai multe picioare, cu atât e mai slabă”.
Tebanii erau atat de derorizati de prezenta acestui element malefic, incat regele Creon fagaduieste mana surorii sale, Iocasta si tronul, aceluia care il va invinge si omora pe Sfinx.
Oedip va fi cel care va gasi raspunsul ghicitorii, acesta fiind “omul – care în copilărie merge de-a bușilea, folosindu-se de mâini și de picioare, la amiază adică la maturitate merge în două picioare, iar seara – la bătrânețe – se sprijină și într-un baston.
Tinandu-si fagaduiala, Oedip ajunge sa se casatoreasca cu propria mama, regina Iocasta, indeplinind asadar si partea a doua a destinului sau.
Legenda nu se termina insa aici. O noua nenorocire se abate asupra Tebei, o molima cumplita ce omora fara mila poporul.
Cumnatul si unghiul sau, Creon, este trimis la oracol pentru a afla motivul supararii zeilor. Oracolul ii raspunde ca toate acestea au fost provocate de catre o unire incestuoasa si ca moartea regelui Laios se cere a fi razbunata.
Legat de desfasurarea evenimentelor, exista doua variante: prima dintre ele afirma ca Oedip incepe o ancheta in descoperirea criminalui lui Laios, iar cea de-a doua versiune povesteste ca prezicatorul Tiresias ii arata lui Oedip ca el insusi este vinovat de uciderea fostului rege.
Finalul mitului se incheie in mod tragic: Oedip isi scoate ochii si paraseste Teba plecand in pribegie insotit de fiica sa, Antigona, iar regina Iocasta se va spanzura cand a inteles incestul comis fara voie.
Dramatismul acestei povesti de familie reprezinta una dintre cele mai valoroase surse de inspiratie ale literaturii din toate timpurile, iar odata cu Freud, ce ii confera, prin aparitia “complexului lui Oedip”, un rol principal, va fi pe primul plan in istoria gandirii.
Complexul lui Oedip in psihanaliza
Se poate afirma ca initierea in psihanaliza copilului a fost facuta de catre Sigmund Freud.
Pana la utilizarea termenului de “complex Oedip”, aparut prima data in anul 1910 in lucrarea “Psihologia vietii sexuale”, Freud folosea termenii de “complex matern” sau “complex nuclear”.
Mitul oedipian este de fapt provenienta identitatii psihosexuale si culturale ale unei persoane. Constituie stadiul de dezvoltare psihologica a copilului, definita printr-un atasament puternic fata de parintele de sex opus. Dezvoltat din copilarie, poate provoca stari de culpabilitate in situatia unei stari nevrotice.
Pornind de la mitul grecesc al lui Oedip, Freud isi da seama de existenta unei etape in viata unui copil (baiat), ce cunoaste sentimente asemanatoare cu cele ale eroului mitologic.
Situand aceast etapa intre varstele de 3 si 5 ani, odata cu descoperirea organelor genitale de catre cei mici si incepand sa se incheie treptat pana la 5 ani, insemnatatea Oedipului contureaza clipele critice. Dar, si dezvoltarea relatiilor obiectale (relatiile investite libidinal): parintii sau cei care substituie acest rol. Evolutia lucrurilor in aceasta perioada va amprenta evolutia viitoare a adolescentului si a adultului, fiind fundamentala in alcatuirea personalitatii.
Relatiile investite libidinal se manifesta prin resimtirea sentimentului de gelozie, baietii fata de tati si fetele fata de mame (complexul Electra).
Pentru baieti, tatal este temut dar si iubit in acelasi timp, conferind frica de sanctiune sau angoasa de castrare. La fetite, insa, lipsa penisului confera un sentiment de ura fata de mama si detestare admirativa fata de tata ce este posesor al falusului.
Potrivit tot teoriei lui Freud, acest complex este absolut un stadiu normal cand vorbim de crestrea baietilor. Imaginea feminina a mamei este perceputa si descifrata ca aceea care ii ofera sanul, prin aceasta declansand o prima senzatie de placere, denumita “faza orala” a vietii sexuale.
Plecand de la acest impuls de afectiune ce se regaseste la radacina complexului Oedip, evolueaza in 3 faze: falica, teama de castrare si faza rezolutiva (de identificare).
- In faza falică, baietii incep sa sesize comportamentul sexual al parintilor, din care ei sunt exclusi. Excluderea duce la frustrare, incercand sa intervina intre parinti, prin diverse comportamente. Automat, in aceasta faza, ia nastere o rivalitate fata de tata, exhibandu-si penisul atunci cand mama este prezenta.
- In cea de-a doua faza, cea a fricii de castrare, tatal va fi investit cu autoritate si gata oricand de a-l sanctiona. In cazul unui complex oedipian pozitiv, castrarea este inchipuita de catre copil ca o pedeapsa, in circumstantelle de rivalitate. Dar daca vorbim de un complex oedip inversat, copilul va dori sa isi seduca tatal, identificandu-se cu mama. In aceasta etapa exista pericolul ca impulsurile sexuale sa fie refulate, determinand traume psihice si stari nevrotice.
- In ultima faza, cea rezolutiva sau de identificare, inabusirea imboldurilor sexuale va dura pana in perioada adolescentei. Mai apoi, baiatul, se va descatusa usor usor de acest complex, incepand cautarea de parteneri in exterior. Acum are loc conceperea propriei personalitati, preluand elemente de la ambii parinti.
Ca actuali sau viitori parinti, trebuie sa admitem faptul ca micutii nostri “au viata sexuala”. Aceasta relatare socheaza pe multi dintre adulti deoarece si-au refulat propria sexualitate infantila, nemaiavand capacitatea de a o observa la cei mici.
Tot Sigmund Freud, cel care reveleaza la copil o viata sexuala intensa, imparte psihanaliza in etape de dezvoltare: orala, anala, falica si oedipiana.
- In faza orala descoperim placerea micutilor de a suge, incercand sa isi ocupe gura cu altceva in afara de mancare. In acele momente copilul simte o placere autoerotica, dar inconstienta, putandu-i-se insa observa pe fata placerea si voluptatea.
Clipele de satisfactie sunt reprezentate, prin extensie, de prezenta mamei, relatia cu ea alcatuind principiul placere-neplacere.
Perioada activa a acestei etape este reprezentata de catre momentul in care copilului ii vor aparea primii dinti si va incepe sa muste tot. Este de o importanta extrem de mare, deoarece acum exista riscul de formare a fixatiilor ce pot afecta cresterea viitoare a micutului.
Muscatura = primul impuls agresiv, iar daca mama va hotara sa nu il mai alapteze, frustarea va inconjura copilul, o va simti ca pe o pedeapsa. Atunci va incepe sa isi suga degetele sau nu vor putea renunta la suzeta.
- Faza anala este localizata de catre Freud undeva in jurul celui de-al doilea trimestru de viata. Este perioada, cand, copilul incepe sa simta placerea eliberarii naturale a sfincterelor: urinarea si defecatia.
In aceasta etapa, el va observa ca produce bucurie mamei primind recompense de afectiune.
Acum, libidoul este sustinut de aceste functii, provocandu-i placerea la eliberarea lor. Tot in aceasta faza, se structureaza la micut ambivalenta afectiva si antagonia sadism-masochism. Este, de asemenea, perioada aflarii functiilor musculare, a agresivitatii, iar rolul mamei este extrem de important. Daca acum, el nu este lasat sa isi manifeste agresivitatea cu mediul, il va lipsi de descarcarea motrice ceruta de instinct.
Distrugerea jucariilor, comportament agresiv fata de animalele de casa, nu sunt decat deplasari ale violentei de la parinti catre substitute ale acestora.
-
Incepand cu varsta de 3 ani putem vorbi de faza falica a copilului, faza ce este desteptata de mictiune si de raporturile mamei cu acesta.
Atentia copiilor va fi atrasa de catre zona erogena, pe care vor incerca s-o atinga oricand fie prin scarpinat sau prin joaca cu organele sexuale. Indiferent ca vor fi atentionati sau loviti peste maini, aceste manifestari sunt de fapt masturbare, indiferent ca dorim sa acceptam sau nu aceasta denumire. Prin aceasta onanie, copilul reuseste sa isi descarce libidoul.
Tot acum, ei devin tot mai curiosi, incepand perioada intrebarilor legate de nastere, ce fac parintii noaptea in camera conjugala, ce diferente sunt intre fetite si baietei etc.
Conform psihanalizei, masturbarea o vizeaza pe mama, copilul dorind mereu s-o priveasca, s-o urmareasca, devenind fara sa isi dea seama un voyeurist. Sunt copiii care devin exhibitionisti la aceasta varsta, exemplu de fetite care isi ridica fustita dorind sa arate “ceva”.
Apare si gelozia in aceasta etapa, dar ea este prezenta si in faza oedipiana.
-
In faza oedipiana, pe masura ce copilul ajunge la varsta de 4 ani, gelozia devine tot mai prezenta. Este curios, nu numai sa stie ce se intampla in camera parintilor, iar daca din intamplare va vedea un act sexual, interpretarea data va fi una de natura sadica.
Tot in ultima faza, copiii vor incepe sa “imprumute” hainele parintilor.
Concluzii
Asa cum am specificat si la inceput, acest complex este natural si instinctiv. Are reactii diferite ce impun abordari si eventual solutii diverse.
Insa, ceea ce conteaza extrem de mult, este atitudinea parintilor in aceste etape fata de copiii lor. O atitudine deschisa, dar controlata, nu dusa la extrem. Caracterizata de intelegere, perseverenta si rabdare. Doar in aceste fel, aceste etape se vor desfasura natural si neafectand copiii din punct de vedere psihic.
Surse:
Noţiuni de sexualitate infantilă
Complexul lui Oedip Ostilitatea faţă de părintele de acelaşi sex . de Mariana Marinescu
