Dorul de țară, de casă, de cei dragi este unul dintre cele mai puternice sentimente.
Într-un astfel de moment, mai precis la final de noiembrie 2017, am simțit nevoia să aștern aceste sentimente pe hârtie.
Dedic aceste versuri tuturor celor ce se află pribegi prin lume în căutarea unui viitor mai bun!
Ani de pribegie
În anii ce-au trecut am pribegit
Prin locuri ce în vis doar le-am visat,
Cu inima și sufletul deschis
Pictând tablouri ce rămân de neuitat.
Dar a venit și ziua în care
Ceva mă strigă și mă cheamă înapoi,
O simt în suflet atât de tare
Încât, acum, mă întorc cu drag la voi!
Lăsând în urmă pentru un timp,
Marea și soarele din Sud,
Revin cu sufletul deschis
La anii mei copilărind prin gând.
