Iunie 1889 Proprietarul tavernei “Pizzeria di Pietro e basta così” din Napoli, pe nume Raffaele Esposito este într-o continuă agitație. Cu două zile în urmă a fost chemat de însăși regina Italiei, Margherita de Savoia. Aceasta i-a solicitat să îi prepare pâinea aceea plată și delicioasă pe care a gustat-o în piețele napoletane. Cererea este una extrem de importantă, iar acum este înnebunit deoarece dorește să se ridice la înălțimea așteptărilor. Își analizează ingredientele, ordonate frumos, pe masa din bucătărie. Are în minte prepararea a trei feluri. Dorește să-i arate reginei multitudinea combinațiilor ce se pot pregăti cu o bucățică de pâine plată. […] – Ce ciudat cum acest produs a devenit dintr-o dată atât de căutat! gândi el. Îi sunt cunoscute originile, extrem de vechi, și totuși… Se pare că a fost și pe placul egiptenilor, babilonienilor, persanilor. Tradiția acestuia a ajuns și în Grecia Antică, de unde s-a răspândit și în Pompei și Neopolis sau Napoli, orașul lui actual. Succesul evoluției și rezistenței în timp a produsului se datorează ingredientelor foarte ușor de procurat, dar și a senzației de sațietate pe care o conferă. […] Începe deja să frământe și să învârtă între degete coca, ce se lasă modelată cu ușurință, la mișcările pricepute ale mâinilor lui. – Trei feluri… pentru ce fel de condimente ar trebui să optez? se întreabă el. Cele trei feluri de pizza ale lui Raffaele Roșiile, busuiocul, hamsiile, măslinele și multe alte bunătăți îi zâmbesc priceputului pizzaiolo. – Primul fel îl voi face cu… degetul lui se plimbă deasupra acestora… untură, busuioc, brânză de capră (pecorino) și ardei. Mulțumit, dă la o parte ceea ce a ales. – Al doilea fel va fi cu… roșii, usturoi, oregan, hamsii și ulei de măsline… perfect! Pentru cel de-al treilea fel, Raffaele vrea ceva inedit, deoarece rolul acestuia era de a încheia, în mod apoteotic, prezentarea. – Cel de-al treilea tip ar trebui preparat cu… ochii îi fug prin bucătărie în căutarea disperată a acelui „ceva”care să facă diferența. – Roșii, mozzarella și busuioc! exclamă el dintr-o dată. Cele mai simple și mai comune ingrediente! – Cum de nu m-am gândit mai devreme la o astfel de combinație? și începe să râdă amuzat, dar și mulțumit de idee. – Până și culorile celor trei ingrediente sunt perfecte! Ele reprezintă culorile țării noastre, Italia! Ziua cea mare Raffaele Esposito se prezintă la palat în ziua și la ora convenite. Cu cele trei preparate ambalate ermetic, pentru a-și menține prospețimea și căldura cuptorului, face o plecăciune adâncă în fața reginei Margherita. Rezulatul?! – „Spettacolare!” a exclamat aceasta. […] În aceeași lună, la 11 iunie 1889, frumoasa regină îi trimite lui Raffaele o scrisoare prin care îi reconfirmă gustul delicios al acestui produs: „Le confermo che le tre qualità di pizze da Lei confezionate per Sua Maestà la Regina vennero trovate buonissime.” Raffaele, ca orice negustor înzestrat, va profita de aceste rânduri utilizându-le la promovarea pizzeriei sale, iar omagiul adus reginei, cel de-al treilea fel de pizza prezentat, îi va purta numele, „pizza Margherita”. […] În ultimele sale clipe pe pământ Raffaele dorea să mai fi continuat această aventură… …„Necunoscute sunt căile Domnului” ar adăuga și Fyodor Ovchinnikov în 2011, la 122 de ani de la dispariția lui Raffaele Esposito. 2018 – aeroportul național București Un bărbat, a cărei vârstă este greu de ghicit datorită zâmbetului ce îi luminează fața, iese pe ușile aeroportului și se îndreaptă spre mașina ce îl așteaptă, deja, în parcare. Salută șoferul într-o engleză perfectă și se lasă, mulțumit, în brațele moale ale banchetei și ale cugetărilor. – Șapte ani în care ideea de a se face pizza de către o companie IT a cucerit lumea, la propriu, și încă nu ne-am oprit… Cine ar fi crezut că după eșecul cu librăriile, voi ajunge aici?! Într-adevăr experiența acumulată în pizzeriile din Saint Petersburg l-a ajutat mult. A reușit să identifice erorile din domeniu, acum putându-le evita, dar… era ceva mai mult de atât… O chemare venită din timpuri demult apuse s-a simțit mereu… dar nu a băgat-o în seamă! Poate dorința lui Raffaele Esposito s-a transformat în realitate, iar acum pizzaiolo italian își continuă aventura, dar în alte timpuri și în alt corp… Gândurile lui sunt nevoite să se oprească deoarece mașina a ajuns la destinație. Românilor le place pizza – George, vouă românilor vă place pizza? a întrebat el, dintr-o dată, șoferul. – Păi cum nu, șefu! îi răspunde acesta. Chiar de curând, am citit o statistică în care se spunea că românii consumă aproximativ o tonă de pizza pe zi. – Și cu ce ocazii serviți voi pizza? – Șefu ce să vă zic… George, un băiat împlinit și cu ochi sinceri, se scărpină puțin după ureche în căutarea cuvintelor în engleză. – Mâncăm pizza mereu. Eu, de exemplu, când mă întâlnesc cu băieții, ne comandăm o pizza combo cu de toate. Pizza se servește la orice petrecere, la orice ieșire în oraș… continuă el. Și dacă mai găsești și o pizza gustoasă, cu ingrediente proaspete, gătită cu drag… n-ai cum să refuzi. – Șefu dar cea mai bună rămâne tot pizza Dvs., Dodo pizza! a concluzionat băiatul. Fyodor Ovchinnikov râde din tot sufletul. Băiatul acesta tocmai i-a dat o idee genială. Misiune Incognito Marele CEO ascultă cu atenție rapoartele angajaților. Situațiile arată evoluția ascendentă a business-ului în București și Brașov. Sistemul informațional Dodo IS își face treaba extraordinar în toate orașele lumii unde franciza Dodo pizza cucerește publicul în fiecare zi. Dar Fyodor este nerăbdător. Într-un final, pune punct întâlnirii și iese val vîrtej aruncându-se în taxiul comandat cu câteva ore înainte. – Șoseaua Virtuții, număr 1E! a dat el, adresa taximetristului. – În Militari, zona Lujerului, da? – Da! În fața restaurantului Dodo Pizza. Îl cunoști? – Yes, yes! răspunde omul într-o engleză ciudată. – Chiar aseară am fost cu soția acolo. Am sărbătorit 4 ani de la căsătorie, a spus el fericit. Și fiecare eveniment îl sărbătorim cu pizza! – Oricum, soția are un fel al ei de a se bucura de acest preparat…