Buna dragii mei, V-ati intrebat vreodata, in timp ce urmareati o piesa de teatru, ce este de fapt in spatele acesteia? V-ati gandit oare, la povestile din spatele acelor personaje, atat de frumos puse in scena, pline de viata, zambete sau drame? Sunt precum vietile actorilor: o dedublare, o masca, ce nu trebuie a fi vazuta, perceputa, doua existente paralele, ce nu trebuie niciodata sa se intrepatrunda. Secretele povestilor din copilariei: obscurul cosmetizat in happy-end Acelasi lucru se intampla si cu povestile copilariei noastre… Eu, am descoperit acest “secret”, in timpul anului 3 de facultate la unul dintre cursuri. Mi-a fost foarte greu sa asimilez aceasta informatie. Perspectiva, este egala cu distrugerea copilariei, a fundamentelor pe care s-au cladit idei, sperante, vise si cu increderea ca binele intotdeauna va invinge… Sugerez, totusi ca acest articol sa nu fie citit de catre micutii care inca mai au fantazie si cred cu tarie in personajele lor. Ar fi pacat sa le distrugem si ultima bucatica de inocenta ce se incapataneaza totusi a rezista intr-o societate ce si-a uitat valorile, asa cum este cea actuala. “Povestile ca instrumente de invatare au fost principala modalitate de educare si socializare a oamenilor in decursul umanitatii.” – Michael Yapka Cum definim “povestea”? Nu putem patrunde in misterele acestei lumi imaginare fara a cunoaste semnificatia cuvantului basm. Prin Basm (din sl. basnŭ: născocire, scornire), numit și poveste, intelegem” Narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului”. Impreuna cu legenda, povestirea si snoava, reprezinta una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, existenta din timpuri stravechi, ce se intalneste la toate civilizatiile, in variante diverse. Caracteristica basmului, ce face diferenta de restul creatiilor fantastice, este aceea a existentei supranaturalului, fara a specifica daca acestea au legatura cu realitatea. In basme, totul este fabulos, simbolizand fantasticul conventional prevazut. In antiteza insa, cu fantasticul autentic modern, acolo unde evolutia epica si evenimentele sunt imprevizibile, bizare, transpunandu-se in realitatea cotidiana. Originile “povestilor”? “La inceput a fost Cuvantul”, si acesta a fost si inceputul povestilor, pentru ca transmiterea “prin viu grai” era singura modalitate in conservarea identitatii umane de-a lungul generatiilor. Cu ajutorul povestilor era posibil “transferul” intelepciunii batranilor, prin invataminte despre valorile morale, reguli de conduita si despre repercusiunile neurmarii sfaturilor. Conform studiilor, basmele au luat nastere din mituri, unde sunt descrise fiinte fantastice, ce pot calatori atat in spatiul cosmic cat si in cel terestru. Odata cu trecerea timpului, insa, degradarea sacrului ce a dus la trecerea in profan, a dus la disparitia importantei mitului. Personajele miturilor, precum zeii, vor fi substituiti cu personaje umane, dar care nu isi vor pierde puterile supranaturale. Ceea ce noua ni se pare socant astazi, in versiunea originala a povestilor, in trecut, la nivel micro al familiei, acestea reprezentau existenta propriu-zisa. Erau spuse in fata unor copii ce deja erau considerati mici adulti, si nevoiti sa cunoasca realitatea in care traiau. De asemenea, traiul in comun din trecut, nu ingaduia intimitatea, copiii luand parte in mod direct la viata adulta, cunoscand ce inseamna violenta, viciile, ororile umane, razboaiele, foametea, exploatarea etc. Odata cu trecerea timpului si a evolutiei societatii, povestile au inceput a fi puse pe hartie. Printre cei mai cunoscuti “culegatori” de basme, ii putem aminti pe: Giambattista Basile ce a scris “Povestea povestilor”(Lo cunto de li cunti) in 1634- 1636, scrisa in dialect napoletan si publicata postum de catre sora sa, Adriana Basile. Charles Perrault, cel care a publicat in 1697 un volum ce cuprindea povesti traditionale aproape uitate, precum: Barbă albastră, Tom Degețelul (1697: Poveștile mamei mele gâsca). Fratii Grimm, Jacob si Wilhelm, cunoscuti la nivel international pentru culegerea de povesti ce a fost publicata in doua volume si care include si basme precum Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Scufița roșie și Hansel și Gretel (primul volum a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814). Versiunea originala si cum a fost modificata Tot evolutia omenirii a fost cea care a constrans “cosmetizarea” povestilor, in ideea de a putea fi “comercializate” unui public cat mai larg. Cel mai graitor exemplu este compania Disney, ce a inteles cerintele si dorintele publicului actual. Astfel, au eliminat violenta si maleficul, naratiunile fiind prelucrate si ajustate. Haideti sa vedem, acum, metamorfoza celor mai cunoscute povesti! CENUSAREASA Povestea “Cenusaresei” (fr. Cendrillon, it. Cenerentola, englz. Cinderella), cunoaste foarte multe variante si este raspandita in mai toate culturile. La origini, este un basm popular, unde este redat elementul opresiunii nedrepte, dar care la final va fi invins. Cea mai veche varianta a Cenusaresei se considera a fi cea din antichitatea clasica. Povestea apare mentionata in sec. I e.n., in Geographica , Cartea 17, 1.33, de catre istoricul grec, Strabon. Personajul este o tanara, ce purta numele Rodophis, ce fusese rapita din Tracia si vanduta in Egipt, drept roaba. Intr-una din zile, in timp ce se afla la rau spalandu-si hainele, constransa de alte servitoare, un vultur ii fura sandaua, lasand-o la picioarele faraonului din Memphis. Povestea spune ca faraonul, dorind sa afle cui apartine aceasta sanda, solicita tuturor femeilor din regat sa o probeze. Singura careia i se potriveste, este bineinteles, Rodophis. Faraonul Amasis al II-lea, se indragoste pe loc de ea si se vor casatori. Inspirata din antichitate, povestea va incepe sa apara in tot mai multe variante si civilizatii: in perioada 175-235 – reapare la Aelian in jurul lui 860 e.n. o gasim in versiunea Ye Xian, în Yǒuyáng Zázǔ de Tuan Ch’eng-Shih,adaptata insa. Aici, fata se va imprieteni cu un peste, care conform povestii, ar fi fost reincarnarea mamei sale, ucisa de mama vitrega. Ye Xian, dupa inmormantarea mamei, pastreaza oasele ce au proprietati magice, ajutand-o sa se imbrace conform convenientelor, pentru un festival. La plecarea in graba de la aceasta petrecere, ea isi pierde papucul ce va fi gasit de rege. Bineinteles, regele o cauta si o gaseste, indragostindu-se de ea. versiuni diverse ale basmului le putem intalni si in O mie și una de nopți si in Japonia ajunge aceasta naratiune, unde personajul principal, Chūjō-hime fuge de la mama sa vitregă cu sprijinul unor călugărițe budiste, ramanand cu ele la manastire. In Europa, prima aparitie cu acest subiect va fi in