Interviu cu SuperBlogger-ul Emil Călinescu

Rubrica „Interviuri cu și despre oameni” are plăcerea de a vă prezenta un nou interviu.

Ne mutăm din domeniul psihologiei, în cel al blogosferei, având drept invitat, o persoană din lumea blogosferei… EMIL CĂLINESCU – un blogger cu greutate!

Deținător a 11 bloguri, omniprezent în spațiul virtual, prin intermediul acestora, doresc să îl cunoașteți și voi, ceilalți.

Articolele lui, indiferent de domeniul abordat, se disting printr-un stil caragialian, ironic și auto-ironic, precum Caragiale, acel gânditor social cu cea mai trează conștiință, „Molière balcanic contemporan ce trăiește în mijlocul tuturor mediilor sociale…”

Dar să îl lăsăm pe Emil să ne vorbească despre el!

Cine este Emil cel din spatele celor 11 bloguri?

De ceva timp, să fie vreo 2 ani, mi-am propus să-l arat pe Emil Călinescu cel neblogger prin postările de pe profilul personal. Pentru articole mă gasiti pe paginile blogurilor, pentru ceea ce fac si unde mă duc, profilul PERSONAL va sta la dispozitie.

Altfel, e o intrebare la care aș putea scrie o carte întreagă sau câteva rânduri, că tot incomplet ar fi. Și nu că eu sunt special, diferit, ci pentru că fiecare om este, de fapt, complex. Și pentru oricine cel mai greu este să se autocaracterizeze. Drept urmare, mă opresc aici.

Ai putea măsura, în procente, autenticitatea ta în articole și cât este imaginea de influencer, de superblogger?

Articolele mele sunt autentice, chiar și cele plătite. Eu nu am de întreținut o imagine de influencer, deși în ultima vreme m-am abținut să scriu unele chestii.

Imaginea de superblogger nu stiu CUM ar trebui întreținută. Și nu știu la ce te referi: la concurs sau la ideea generală de a fi SUPER în activitatea de blogger.

Ce te-a determinat să creezi bloguri?

Primul blog l-am făcut la mișto, la sfârșitul primei facultati. 2008 era anul. Totul era la mișto, comentam știri din presă, pe multe le preluam și atat. Serios, simțeam că am nevoie de un loc, public de felul său, în care să rămână niște chestii. Acum mi-e rușine cu multe articole de atunci, deontologic, moral, ca stil de scris. Dar așa am început. Așa a intrat virusul în mine.

De ce 11 bloguri?

Deci istoria blogurilor mele a fost așa: inițial am avut un blogspot, apoi wordpressul, EmilStudentulMinune.wordpress.com. Prin iunie 2012 WordPress-ul mi-a închis blogul că nu respectam politica lor.

PE românește: pusesem banner de afiliere și era interzis. Am dat email, am rezolvat, însă am conștientizat că e nevoie de un locșor al meu. Și am decis să trec pe domeniu.

Dar trebuia să iau 2 decizii: să îmi aleg un nume nou (și oscilam între ceva oficial, gen EmilCalinescu.eu, și ceva care să-mi păstreze brandul, gen Minunat.eu) și dacă să trec totul pe noul blog sau să o iau de la zero. Deciziile mele au fost așa: nu trec nimic pe noul blog, o iau de la zero, iar blogul se va numi EmilCalinescu.Eu. Ulterior, mi-am facut si Minunat.eu.

Apoi au urmat nișele. Două dintre ele, Cinemil.ro și Politicalinescu.ro, au povești interesante.

Primul dintre ele a venit ca o triplă nevoie: nevoia de a diversifica articolele de pe EmilCalinescu.eu (erau PREA MULTE despre filme, căci mergeam des la filme și trebuia să scriu despre ele), nevoia de a avea blog de nișă (multe filme nu vor parteneri media generaliști, tip EmilCalinescu.eu, dar acceptă parteneri tip Cinemil) și a treia chestie era cumva de moral, voiam să fiu catalogat drept blogger de filme.

Cel politic a venit din altă nevoie: nevoia de IZOLA politica undeva într-un locșor al ei. O piaristă de teatru mi-a reproșat, finuț nu grosolan, că articolul despre spectacolul lor de teatru este înconjurat de 2 articole politice. Și că nu e ok.

Și, ca să-ți răspund direct la întrebare: sunt 11 bloguri pt ca atatia jucatori are o echipa de fotbal.

Cât de dificil este să le întreții, să le dezvolți?

Să le întrețin financiar nu e deloc greu. Fiecare dintre ele își scoate banii. Mai ales cel gratuit :).

Să le dezvolt e greu. Mi-aș fi dorit să le pot dezvolta mai mult. Da-s mulțumit cu nivelul lor, am mândria că-s ale mele. Eu nu mă legitimez cu munca altora, ci cu munca mea. Mă reprezint pe mine si mă mândresc al dracului de mult cu asta.

Ce profesie ai fi ales dacă nu ai fi făcut blogging?

Păi având în vedere că nu mă pricep la nimic, probabil m-aș fi făcut politician.

Se poate trăi din blogging și la ce nivel?

Nu vreau să dau rețete, nu vreau să fiu exemplu în niciun fel. Eu pot trăi, altul nu poate. Eu pot scrie, de exemplu, despre masaj erotic, altul nu poate scrie. Poate e religios, habar n-am.

Iar nivelul este o chestiune relativă. Cunosc bloggeri de travel care fac economie la mâncare cât sunt în orașul lor natal, care se uită la fiecare 5 lei, dar care se duc în hoteluri scumpe-n deplasări, fără să aibă, însă, bani în buzunar. Li se plătește tot, iar ei consumă fix ce au inclus. Nu au bani de nimic altceva. Unii n-ar putea trăi astfel, pentru alții e un mod de a fi.

Cât de mult consideri că s-a schimbat blogosfera în ultimii ani?

Internetul, în general, se schimbă. E un domeniu dinamic. Logic, s-a schimbat și blogosfera. S-a profesionalizat. Sunt din ce în ce mai puțini bloggeri de plăcere, bloguri-jurnale, și sunt din ce în ce mai multe bloguri de nișă. Nu zic că e bine, doar constat.

Consideri că peste câțiva ani bloggerul actual va fi înlocuit de către vlogger?

Eu sper să nu. Altora le e mai ușor să asculte un clip de 5 minute, eu vreau să citesc o opinie mai amplă. Vreau să pot citi în diagonală un articol, lucru pe care cu greu îl pot face la vlogger.

Pe de alta parte, apreciez vloggerii-bloggeri, cei care și scriu, și vorbesc. Care dau bine pe cameră, dar care știu să se exprime și în scris.

Cum decurge o zi din viața unui superblogger?

Oh. Îmi displace profund întrebarea asta. Mai ales că zilele la mine nu-s la fel. De obicei mă trezesc dupa 10:30, 11:00, dar când sunt la TIFF, de exemplu, mă trezesc la 8, să am timp să văd multe filme.

Când sunt la vreun alt festival, cazat la hotel, trebuie să mă duc la 9:00 la micul dejun, ca să nu fac foamea. Și mancatul să știi că e ceva sfânt la mine, nu pot merge undeva să stau nemâncat. Nu, la multe pot face economie, la mâncat și băut sigur nu.

Ca să spun  o chestie generală: zilele unui blogger sunt mult mai diferite între ele decât zilele unui „lucrător”, fie el angajat la stat, corporatist ori altui tip de angajat cu normă întreagă.

Numește 3 pasiuni și 3 lucruri ce îți displac?

Trei lucruri care-mi displac: ipocrizia (dubla măsură, poate fi numită în multe feluri), falsitatea și munca în exces (da, urasc workaholicii din suflet).

Trei lucruri care-mi plac: un film bun, o carte buna, o mâncare bună și o băutură bună. Știu că-s 4, dar ultimele 2 TREBUIE să vină la pachet.

Ce te atrage și te determină să accesezi un alt blog?

Acest articol 🙂

3 cuvinte ce te definesc!

Blond punct ro

Sau, dacă vrei/dacă-mi permiți, voi cita un fost patron al echipei de fotbal a Craiovei … Așa suntem noi, oltenii: PROȘTI, BEȚIVI și DOBITOCI!

Proiecte viitoare: vorbește-ne puțin despre ele.

Blogul de haine, dacă te referi la proiecte online.

Ca planuri offline, să vizitez mai multe țări străine.

Sfaturi, îndrumări pentru bloggerii începători?

Să nu se ia după mine, că vor ajunge ca mine!

Emil îți mulțumesc mult pentru că ai acceptat acest interviu și pentru spontaneitatea și sinceritatea cu care mi-ai răspuns la întrebări.

El a fost Emil Călinescu, Superbloggerul cu greutate, deținător a 11 bloguri și-n curând va urma cel de-al 12 -lea, Blogul de haine.

Revenind la rubrica noastră, în scurt timp vom pătrunde într-un alt domeniu.

Surse:

Caragiale nu este contemporanul nostru