Visul își alege visătorul (Laini Taylor) – Recenzie

1. Introducere

Premii câștigate:

• Michael L. Printz Award Honnor Book (2018)
• Goodreads Choice Award Nominee for Young Adult Fantasy & Science Fiction (2017)

2. Laini Taylor – Făuritoarea de vise

O carte din categoria High Fantasy ce depășește orice așteptări!

Am găsit-o întâmplător! Mai mult din nevoia de a-mi satisface setea de a citi și altceva. Un subiect care să reușească să mă transpună în alte lumi, care să-mi invadeze mintea și să-mi incite imaginația. Și… s-a întâmplat acest lucru!

Am descoperit lumea viselor!

Titlul, frumos încadrat pe o copertă de un albastru sideral, un albastru ireal așa cum au fost și rândurile parcurse.

„Albastră ca opalul, ca azurul. Albastră ca albăstrelele sau ca aripile libelulelor, ca un cer de primăvară, nu de vară.„

Povestea ce se ascunde între aceste coperte este țesută din mii de simboluri.

Chiar dacă pot părea dificil de parcurs primele 100 de pagini, așa cum au afirmat unii bloggeri, mie exact acest lucru mi s-a părut fascinant!

Pentru cititorii atrași de descrieri lungi, dar care au un rol bine definit, acestea devin o sursă inepuizabilă de care nu ne putem lipsi. Trebuie doar să ne lăsăm purtați pe aripile cuvintelor, relaxându-ne și uitând, pentru o infinitate de clipă, de noi!

Autoarea, apelând la întreaga istorie a umanității, mai ales la cea mitologică, la psihologie și alchimie, țese o nouă geneză.

Ajutându-se de metafore maiestuoase, reușește să creeze un portal în care ne invită să pășim, lăsând în spate lumea reală.

Plasând întregul subiect în locuri ce îmi amintesc de regatele din Game of Thrones, ajungem să fim înghițiți de misticismul relatărilor.

Aici, literele ce se unesc între ele ca într-un dans, capătă nuanțe melodice, creând senzația că ne aflăm pe o gamă muzicală, iar cu fiecare notă pe care o apăsăm vom afla un nou mister. Și continuăm să citim dorind să găsim cheile lipsă pentru a deschide și celelalte uși ale acestui univers fantastic ce ne ține cu respirația întretăiată.

Din vise și visuri a fost creat Orașul Nevăzut, pe care unul dintre personajele principale, Lazlo Rătăcitorul, îl caută încă de când era un sărman orfan de 5 ani, adoptat de către călugării de la abația Zemonan din Regatul Zosma.

Un copil de culoare cenușie căruia nimeni nu i-ar fi dat nicio șansă să trăiască. Totuși, Lazlo a trăit, a crescut, purtând un nume dat de către Fratele Argos.

Orașul Nevăzut sau Plângerea, la modul în care este descris și de misterul de care este înconjurat, m-a dus cu gândul la tărâmul fantastic al Atlantidei sau al Lemuriei.

Numai în aceste orașe, conform relatărilor istorice, poți găsi o înaltă dezvoltare spirituală, ființe magice și secretele după care omenirea încă tânjește!

Însă Orașul Nevăzut se topise în urma magiei sau al întâmplărilor ireale ce puseseră stăpânire pe el:

Viața copilului Lazlo se va construi în jurul acestor legende ce îl atrag precum un magnet!

„Acela era visul lui, îndrăzneț și magnific: să meargă acolo, să străbată o jumătate de lume. Era imposibil, firește. Dar când îl oprise asta vreodată pe un visător să viseze?”

Nici el nu știa din care colț al inimilor sau al minții provenea această atracție irezistibilă de a citi și de a afla cât mai multe, dar o simțea pulsând și încercă cu disperare să afle secretul cel mare: cum de numele acestui oraș a fost smuls din mintea oamenilor?

Nici după șapte ani de studiu în marea Bibliotecă a Zosmei și nici în cele mai îndrăznețe  vise ale lui nu și-ar fi putut imagina cu adevărat orașul dispărut, ce parcă îl chema cu disperare!

Povestea continuă scoțând în evidență drumul inițiatic al eroului, dar aș vrea pe voi să vă las să călătoriți alături de Lazlo Visătorul.

Vă garantez că veți fi prinși în mrejele acestei proze, dar nu veți dori să scăpați de acolo. Dimpotrivă, veți regreta că s-a terminat mult prea repede și veți căuta cu ardoare și curiozitate nestinsă, cel de-al doilea volum: Muza coșmarurilor.

Vi se vor dezvălui scene, oameni, zei șiiii… mai ales vise!

Vise pe care inconștientul nostru le poate făuri, transformându-le în orice dorim noi, deoarece în această lume onirică suntem stăpâni!

Dar mai sunt și coșmarurile ce ne inundă subconștientul, scoțând la suprafață durerile, frustrările, fricile și sentimentele noastre de vinovăție. Acestea coboară asupra tâmplelor noastre sub forma unor mici molii, cu aripi moi, ce ni se așază pe tâmple, măiestrit orchestrate de o fată cu pielea albastru incandescent. Cu mii de ochi și pe întreg teritoriul unui oraș suferind, ea nu lasă amintirile să moară. Le învie în fiecare noapte, acesta fiind darul ei.

O corcitură, alături de alte câteva sau, din punctul meu de vedere, bastarzi ai zeilor poposiți dintr-o altă galaxie, necunoscută pământenilor.

Din nou, aici, putem întrevedea numeroaselor teorii legate de așa zisele civilizații cu un stadiu de dezvoltare avansat, ce au ales Pământul.

Nu lipsesc nici denumiri împrumutate din limbajul indo-european sau oriental, precum:

• shrestha [șres-ta], substantiv: Când un vis devine realitate – însă nu pentru cel care-l visează. Cuvânt arhaic; vine de la Shres, cinicul zeu al norocului, despre care se crede că își pedepsește adoratorii dacă ofrandele lor i se par nepotrivite, dăruind altora împlinirea poftelor inimii lor;
• deșertul Elmuthaleth, „un blestem pe buzele crăpate” ale personajelor, dar a cărui inspirație a fost nesfârșitul deșert al Saharei;
• thakrar (THA-krar), substantiv. Punctul precis al spectrului uimirii în care mirarea se transformă în groază sau groaza în uimire. Arhaism; de la preotesele extatice din Thakra, care venerau serafimii și al căror dans ritualic exprima dualismul frumuseții și terorii;
• cuspidă: termen ce se regăsește și în astrologie, având sensul de graniță între zodii pentru ca în DEX să îl regăsim definit precum „1. Formaţie anatomică terminată printr-un vârf ascuţit. 2. (Bot.) Ghimpe. [< fr. cuspide, cf. lat. cuspis – vârf]. (Dicţionar de neologisme)”

• mahal (ma-HAL), substantiv: Un risc care se va solda fie cu o răsplată uimitoare, fie cu niște urmări dezastruoase. Arhaism; de la cuvântul „mahalath”, o ceață transformatoare mitică, ce poate preface pe cineva în zeu sau în monstru;
• alchimia:

Iar aceasta listă poate continua până la finalul romanului.

Există și nume sau denumiri născute din mintea autoarei în încercarea de a crea ținuturi inedite, în care personajele ei să se poată manifesta în toată grandoarea caracterelor cu care au fost dăruite.

Îmi este dificil să ilustrez, la rândul meu, profunzimea acestei opere de artă, oricât mi-aș dori!

Mi-ar plăcea să am condeiul lui Laini Taylor și să scriu în acest fel. Poate este un vis al fiecăruia dintre noi, noi cei ce mânuim cuvintele, creând povești.

Maturitatea, cunoașterea, imaginația acesteia au creat magie de la început și până la final!

Nu este o poveste clasică, cu zmei, vârcolaci, vampiri etc. Împrumutând foarte mult din mituri și legende de foarte mult timp uitate sau poate nerostite niciodată, autoarea dă naștere profunzimii literare. Pagină cu pagină întâlnim culturi, tradiții, iubire, mixul dintre realitate și vis, emoții, spații și personaje fantastice cu daruri unice, toate învăluite în culoarea albastru – unul dintre laitmotiv-urile acestei cărți!

Finalul te surprinde pentru că fiind atât de prinși în aventurile personajelor, neglijăm că autoarea își începe cartea exact cu o parte din acesta. O anticipare pentru cine acordă atenție:

3. Concluzii

Finalul deschis, urmat de un al doilea volum pe care abia aștept să îl citesc, nu lasă nici cea mai mică umbră de dezamăgire.

Nimic nu ne poate împiedica să visăm, exact așa cum sună și motto-ul primului meu blog  – „Îndrăznește să visezi!”

Același îndemn îl regăsim și aici, enunțat cu curaj și pasiune.

Subiectul abordat nu are nicio breșă, nicio crăpătură care ar putea stârni întrebări, îndoială sau senzația că ceva lipsește!

Autoarea a creat un minunat puzzle presărat cu animale fantastice, zei, eroi și oameni a căror negativitate și invidie sunt distruse de către soartă.

Lupta între bine și rău, între oameni și zei!

Cine va câștiga? Cine este mai bun: omul sau zeul?

Și mai sunt serafimii, cei șase: trei femei și trei bărbați!

Autoarea lasă de înțeles că are cunoștință de informațiile ce se regăsesc în Kabbalah.

Plecând de la ideea Arborelui Vieții (Etz Chaim) cu ale sale fructe, numite Sephiroth.

Aceste fructe se disting prin capacități specifice micro-macrocosmice, reprezentând pulsuri arhetipale, esențiale și totale, ce duc atât la susținerea Creației, cât și la susținerea omului, prin cele zece explicații specifice ale personalității și ale părților cele mai subtile ale acestuia.

Dintre toate cele zece, scriitoarea îmi lasă senzația că a ales fructul GHEVURAH – rigoarea ce exprimă „Blestemul divin”.

Chiar dacă în Kabbalah nu există conceptul de „rău”, Taylor se joacă cu acest fruct în cartea sa, deoarece exprimă agresivitatea, grandoare, iar adjectivele ce îl descriu fiind frica și justiția.

Ordinul angelic al Ghevure-i este cel al serafimilor.

Așadar, alegerea acestui ordin angelic nu a fost întâmplătoare, din punctul meu de vedere.

Îngeri sau demoni, serafimii vor determina oamenii să înceapă un război necruțător împotriva lor.

– Cine vor mai fi după aceea asupritorii și cine asupriții?

– Copiii zeilor vor ajunge oare să plătească pentru greșelile părinților?

Vă las să aflați singuri!

Vă dezvălui doar atât: că unii dintre ei aveau o conștiință, ajungând să se întrebe aproape mereu dacă ar trebui să se răzbune sau să ierte? Dacă să coboare în lumea unde avusese loc Carnagiul sau să rămână pe mai departe ascunși în serafimul lor uriaș, ce plutea nepăsător peste orașul Plângerea?

Răspunsurile la toate întrebările de mai sus și alte detalii le veți afla doar citind această epopee!

Cartea ne așază în fața antitezelor:

• Care este realitatea și unde anume s-a încheiat visul?
• Ură alias iubire? Iertare alias răzbunare?
• Victimă sau agresor?
• Poți crea perfecțiunea, fie că ești om sau zeu și cât o poți susține?
• Lazlo Rătăcitorul ori Nero sau finul de aur al reginei din Regatul Zosma?

• Alegi să mergi mai departe sau decizi să te oprești?

Pot continua cu zeci și sute de întrebări, dar ce sens ar avea dacă răspunsurile au fost date deja?!

„- Ce este orizontul? întrebă Lazlo, serios. Capătul unui raft cu cărți?”

– Oare?!

– Sau este mai degrabă o cursă în care TU, chiar TU cel/cea care citește acum aceste rânduri, poți fi prins(ă)?

– Ce alegi: să te trezești și să ucizi orice molie cu aripi moi ori să dormi, așteptând să cunoști cel de-al doilea personaj principal, pe Muza Coșmarurilor sau Sarai pentru ai ei?

– Ai mai fost vreodată sedus(ă) de o carte?

– Dacă nu, permite albastrului ireal să te conducă în această capodoperă liric-literară și să-ți arate cum este viața cu adevărat indiferent de lumile sau spațiile în care trăim!

„Cel care pleacă într-o călătorie nu este niciodată același cu cel care se întoarce” (proverb chinezesc)

Cartea poate fi cumpărată de pe site-urile sau librăriile partenere editurii Epica.

Vă doresc lectură plăcută și aștept cu interes impresiile voastre :)!

4. Despre autoare  „Visul își alege visătorul” – Laini Taylor

Surse:

• informații despre autoare – preluate de pe site-ul myfantasyebook.forumcommunity.net;
• pozele au fost preluate de pe următoarele site-uri: www.ebay.it; www.maeganmariee.com; ro.pinterest.com; www.freepik.com – unele dintre acestea au fost editate în Canva free;
• citatele din carte au fost editate în Canva free