Deviza aceasta s-a născut în cei mai frumoși ani ai copilăriei! A timpului care părea etern și-n care cea mai mare dorință era aceea de a crește! O deviză inventată în momentele în care încercam cu frenezie să învățăm să jucăm badminton! A timpului în care, orice locație se transforma într-o sală de antrenament și doar micii ursuleți de pluș erau cei care simțeau durerea acelor antrenamente! Uneori… poate și tablourile din cameră, atunci când mai erau lovite cu câte un fluturaș de cauciuc! Nu am realizat însă, pe atunci, că această deviză poate fi adaptată și vieții de adult pe care o trăim azi! Cu iz de inocență, aceasta…