Reîncarnări
Ne reîncarnăm la nesfârșit de mii de ani, Suntem aceiași și totuși mereu alții, Trecem grăbiți, prin epoci suverani, Crezând că vom scăpa de Ziua Judecății! * Dar timpul are timp să ne privească, Ne-aruncă în ale lui puternice furtuni, Căci scopul e să ne desăvârșească, Nu să rămânem veșnic doar nebuni! * Nebuni de nebunia vieților trăite, De a plăcerilor ispite în care ne scăldăm, De -a vieților ce devin înrăite, Și-n care preferăm să ne-afundăm! * Iar când târziul prezentei existențe Se apropie tiptil de noi, Opunem sute și mii de rezistențe Uitând că am venit și vom pleca tot goi! * Acesta este însă cursul vieții, Aceleia…
S-ar putea să-ți placă și
P.S.: Arancino, nu mai suportăm lumina artificială!
Enigma din spatele justiției
Povestea poveștilor
Te uiți în calendar cum timpul trece…
Te uiți în calendar cum timpul trece, Cu chipul aspru, nemuritor și rece, Te prinde-n umbra lui greoaie și adâncă Și mai apoi te lasă-n urmă ca pe o stâncă. * O stâncă ce privește-ndepărtări, De pe a ei semeață înălțime, Lovindu-se de zeci de provocări, Ce-i este foarte greu să le suprime. * Și te mai uiți o dată-n calendar, Să te asiguri că vremea nu te-nșeală, Ș-un gust puternic, iute și amar Te scaldă tot în praf și nădușeală. * Ieri a fost frig și ploaia a turnat, Iar azi e cald, uscat și-nseninat. Pe nori de vată stă Soarele atârnat, Scăldându-ți trupul mic și-ndurerat. * Și a…
Răbufnire…
Sunt un vulcan de atâta timp Ce-și controlează răbufnirea Am fost și sunt în contratimp Dar doar pentru c-așa mi-a fost menirea. * Am strâns în mine lavă și noroi Și flăcări ce mă ard neîntrerupt, Iar trupul meu a devenit puroi, Iar eu am obosit să lupt! * Sunt al meu propriu Prometeu Înlănțuit în propriul munte Dar din păcate nu sunt zeu Pedepsele fiindu-mi crunte! * Să-ngenunchez să pot aș vrea Și să ridic privirea către cer Iar din gâtlej să ‘liberez durerea Să se dizolve toată în eter. * Dar totu-i doar un vis de noapte Un vis ce nu l-aș vrea plecat, Ce se transformă-n mii…
În luptă cu singurătatea!
Și ghearele singurătății mă împresoară, Și-i simt suflarea rece de mormânt, Se apropie de mine, mă măsoară, Mă prinde și m-aruncă la pământ! * Cu răsuflarea întretăiată Înfig privirea chiar în ochii ei, Dar ea clipește încântată, Zâmbește și dispare pe alei! * O strig atunci cât pot de tare, O strig și-o caut îndelung, Durerea mea e-ngrozitoare Și nu știu cum s-o mai alung! * Și-atunci, într-un târziu de noapte, O noapte neagră de coșmar, Las sutele de mii de șoapte Să se înece în amar!
S-ar putea să-ți placă și
„Hoțul de cărți” – „Când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculți.”
Copilul și marea!
Reîncarnări
Balada vântului
Și vântu-și urlă surd durerea, Își urlă neputința în văzduh, Trecut-au ani de când pierdu puterea El, al cerului grandios duh! * Își plimbă printre nori furia, Ca pe o trenă lungă o trage după el, Pierzându-și echilibrul Găsește nebunia În imensitatea vechiului castel! * El, prinț al cerului albastru, Un tânăr zbuciumat și neînfricat, O frumusețe aparte ca un astru Cândva iubit, slăvit și adulat. * Dar lumea-i schimbătoare și naivă, Își schimbă zeii fără remușcări, Credința-i pentru ei doar relativă, Un zeu cu altul după împrejurări. * Zephir privește către această lume Născută din voința zeilor, O lume mare, dar fără un renume, Oricând supusă transformărilor. * Și…
AstrumAntares.eu
“Astrology is a Language. If you understand this language, The Sky Speaks to You.” (Dane Rudhyar)
