Eternul insucces
El este omul fără țară, El este sufletul rătăcitor Ce nevăzut prin noapte zboară, El, omul fără viitor! * Nu are rădăcini niciunde, Nu a găsit pământ fertil, Lăsându-se purtat oriunde, El este omul inutil! * Mereu a auzit doar asta, Că este leneș, mincinos, perfid, Și uite cum l-a năpădit năpasta Și cum s-a scufundat în vid! * Este ușor să emiți critici, Să-ți dai părerea ta supremă, Toți suntem analitici Și gata oricând cu-o anatemă! * Suntem orbiți de comparații Pe care le îngurgităm complet, Primim tot felul de vibrații Cu rolul de suprem decret! * Dar omul nostru fără țară Nu s-a lăsat manipulat, Ci a fugit…
Balada Scorpionului
Mențiune: aceasta este prima variantă a poeziei Balada Scorpionului, scrisă în data de 06/06/2021! Poezia a fost modificată puțin, înainte de a fi integrată în povestea „Ascensiunea Scorpionului pe alb de decembrie” ce face parte din antologia de iarnă (2021) – volum 1 „Șotron pe zăpadă – Let it snow „ a #Editurii Siono. În curând, vă voi povesti câteva ceva și despre ce m-a inspirat să scriu această poveste și cum a fost una dintre cele alese pentru a intra în antologia Siono. Antologia este compusă din două volume: primul volum – „Șotron pe zăpadă – Let it snow” cel de-al doilea volum – „Litere pe fulgi de nea – Break…
Seducția nopții
Proaspăt ieșit din tipar, ziarul diasporei din Nürnberg, Așii români, mi-a oferit posibilitatea publicării uneia dintre poeziile mele – Seducția nopții. Poezia poate fi găsită și pe site-ul agenției – http://asiiromani.eu/2022/04/02/seductia-noptii/ Mulțumesc Theodora-Raluca Paun (Ralu) pentru oportunitate! Seducția nopții Când noaptea își întinde voalul, Un voal de pulbere ușoară, Un felinar ne dă semnalul Pe ritmuri stranii de vioară. * O felinar al nemuririi, Mereu prezent pe aceeași stradă! O felinar al amintirii, Cum îți cădem noi din nou pradă! * Lumina ta plăpândă și gălbuie Se-ntinde lin pe drumul creponat, Și urcă-ncet spre antica statuie A unuia ce-a fost demult uitat! * O felinar al nemuririi, Mereu prezent pe…
Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu)
Am privit spre Cer de nenumărate ori Și te-am strigat în clipele de deznădejde, Am adormit cuprinsă de lacrimi și fiori, În suflet însă cu-o mică și ultimă nădejde! * Iar mai apoi, d-atâta așteptat Și oarbă în citirea semnelor, O Doamne, eu te-am renegat, Lăsându-mă pe mâna Ielelor! * Dar am uitat, o Dumnezeul meu, Când viața mi-ai scăpat de atâtea ori Și m-ai adus din nou pe drumul meu, Umplându-mi zilele cu ale tale flori! * Însă în bunătatea Ta imensă Pentru o simplă muritoare, Mi-ai dat o nouă “recompensă” Să nu rămân cumva datoare! * Datoare acestei existențe, Ce uneori-mi pare o enigmă, Dar ce e plină…
Glia strămoșească: Când calc pământul gliei…
Am fost provocată să ies din zona de confort și să scriu o poezie patriotică. Mărturisesc că nu mi-a fost ușor să ies din registrul meu, iar subiectul ales mi-a dat ceva bătăi de cap. Aveam în minte doar câteva cuvinte, precum glie, limbă strămoșească, patrie, neam, ciocârlie și câteva imagini cu munții Carpați, cu Marea Neagră și Dunărea. În jurul acestora am încercat să conturez versurile, respectând cerințele provocării. În plus, am descoperit, cu dezamăgire, că România pentru mine este reprezentată decât de cei dragi și am ajuns un om fără țară. Un hoinar ai cărui pași îl poartă prin lume și atât! „Și-mi las în urmă pașii de…
S-ar putea să-ți placă și
O Vară dragă, unde pleci?
Reîncarnări
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
AstrumAntares.eu
“Astrology is a Language. If you understand this language, The Sky Speaks to You.” (Dane Rudhyar)
