Cu adevărat singur?
Valizele mari au început să fie scoase de prin colțurile lor. Hainele invadează patul uriaș, ocupându-mi tot locul de joacă. Încerc să sabotez toate aceste pregătiri prin tot felul de giumbușlucuri, dar sunt ignorat total! Uneori, chiar dat la o parte! Cu multă dragoste, dar tot sunt scos de prin bagajele ce încep să se umfle ca niște baloane de la circ! Nu am idee ce urmează! Totuși nu văd niciunde obiectele mele de călătorie pregătite! Nu tu rucsacul meu cu care „aselenizez” în noi orașe, nici jucăriile preferate… nimic din ceea ce mi-ar putea confirma că sunt și eu inclus pe lista de plecare! Câteva ore mai târziu, când…
Ro-Setau – Poarta Drumurilor
Caravana se opri atunci când Amon-Ra își coborî razele precum o floare, dincolo de dunele deșertului. Oaza, apărută dintre nisipuri era o binecuvântare pentru călătorii și cămilele obosite de atâta mers! Era timpul pentru popasul de noapte, deoarece Sokar, zeul întunericului și al descompunerii, își făcea deja simțită prezența! Omar, singurul copil din caravană, era nerăbdător să asculte poveștile meddah-ului*. Bătrânul se așeză în jurul focului, alături de ceilalți, începând să molfăie cu poftă la budinca de griș sau așa-numita Layali. Nimeni nu cunoștea vârsta lui, dar părea să fie acolo mereu, de la începutul lumii! Înțelepciunea sa era renumită în tot Damascul, iar Omar era fascinat de prezența lui.…
Dincolo de aparențe
– O fi Alfonsina? se întrebă ca pentru el, psihologul! Auzul avocatului percepu șoapta psihologului, iar picături reci îi străbătură șira spinării. De cealaltă parte, într-una dintre cele mai infecte celule de detenție, Alfonsina stătea ghemuită pe lespezile vechi de piatră. Își rodea unghiile cu furie, o furie căreia nu știa cum să-i pună capăt! Trecea drept cea mai periculoasă dintre încarcerate, dar oare cineva dorise să-i asculte povestea?! Se întâmplase cu mulți ani în urmă, le pierduse și șirul, atât de îmbătrânită se simțea! Dar pe vremea aceea era una dintre cele mai frumoase mexicane ajunse pe teritoriul american. Felul în care vorbea, corpul cu forme apetisante și mai…
Enigma din spatele justiției
– El este! El este! țipa cât o țineau plămânii, o femeie măruntă cu un chip cadaveric. Se agita în curtea de detenție, lovindu-se sistematic cu mâinile în cap și speriind întreg grupul. – El este! El este! se auzea din ce în ce mai șoptit vocea ei, timp în care paznicii o trăgeau cu forța spre celulă. Nu era alta decât Alfonsina, cea mai temută dintre deținute! Privind-o nu te-ai fi gândit că-n acel corp firav poate zace atâta ură și bestialitate. Celelalte femei rămase în curte, adulmecau aerul precum copoii la vânătoare! Prinse cu mâinile de gratiile reci, străbăteau cu priviri de vultur, împrejurimile. Nu se vedea și…
Interviu cu Mona R. – blogger și scriitor
Ne-am dorit copii din prima clipă. De fapt, soțul meu nu m-a cerut de soție, el m-a întrebat: Vrei să fii mama copiilor mei?, iar eu am zis "Da!". După șapte ani de așteptare a venit vestea că voi aduce pe lume pe minunea noastră mare, Damian. Iar după încă un an s-a cuibărit în trupul meu și minunea mică, Filip. Îmi place să cred că a fost un neașteptat planificat de viață. Copiii mei, întâmplările mele perfecte.