Eternul insucces
El este omul fără țară, El este sufletul rătăcitor Ce nevăzut prin noapte zboară, El, omul fără viitor! * Nu are rădăcini niciunde, Nu a găsit pământ fertil, Lăsându-se purtat oriunde, El este omul inutil! * Mereu a auzit doar asta, Că este leneș, mincinos, perfid, Și uite cum l-a năpădit năpasta Și cum s-a scufundat în vid! * Este ușor să emiți critici, Să-ți dai părerea ta supremă, Toți suntem analitici Și gata oricând cu-o anatemă! * Suntem orbiți de comparații Pe care le îngurgităm complet, Primim tot felul de vibrații Cu rolul de suprem decret! * Dar omul nostru fără țară Nu s-a lăsat manipulat, Ci a fugit…
Glia strămoșească: Când calc pământul gliei…
Am fost provocată să ies din zona de confort și să scriu o poezie patriotică. Mărturisesc că nu mi-a fost ușor să ies din registrul meu, iar subiectul ales mi-a dat ceva bătăi de cap. Aveam în minte doar câteva cuvinte, precum glie, limbă strămoșească, patrie, neam, ciocârlie și câteva imagini cu munții Carpați, cu Marea Neagră și Dunărea. În jurul acestora am încercat să conturez versurile, respectând cerințele provocării. În plus, am descoperit, cu dezamăgire, că România pentru mine este reprezentată decât de cei dragi și am ajuns un om fără țară. Un hoinar ai cărui pași îl poartă prin lume și atât! „Și-mi las în urmă pașii de…
S-ar putea să-ți placă și
Timișoara – „mica Vienă”a României
Una città chiamata Call Center
O Vară dragă, unde pleci?
AstrumAntares.eu
“Astrology is a Language. If you understand this language, The Sky Speaks to You.” (Dane Rudhyar)
