Superstitiile - incercarea omului de a se proteja

Bine v-am regasit dragii mei,

Astazi vom vorbi putin despre Superstitii.

Cuprins

De ce?

Din simplul motiv ca aceste „credinte” au reusit sa se mentina si sa se adapteze fiecarui moment al societatii. Dar, astazi, mai mult ca oricand, am senzatia ca sunt „practicate”, însa, in interpretarea lor moderna.

Inclusiv eu, sunt o persoana superstitioasa si cu toate ca am incercat sa cunosc originea celor mai folosite dintre ele, totusi, tot nu reusesc sa ma pot desprinde de acestea.

Ce este de fapt Supersitia?

Cautand semnificatia in Dictionarul Explicativ al limbii romane, am observat, ca indiferent de perioada in care a fost definita, ideea de baza este intotdeauna aceeasi. Superstitia este credinta falsa sau prejudecata, credinta primitiva nascuta din frica umana si incercarea de a gasi explicatii pentru dezlantuirea naturii si de a „indupleca” destinul sa fie favorabil.

Mai jos putem observa clar, evolutia descrierii acesteia, in diferite perioade de timp:

Intre anii 1929-1939: „superstiți(un)e f. 1. credință falsă într’ale religiunii: superstițiunea naște din ignoranță” sursa: Șăineanu, ed. VI (1929);„superstițiúne f.(lat. superstitio, -ónis). Credință religioasă falsă, rezultată din ignoranță.„ Sursa: Scriban (1939).

Intre 1955-1957:„SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința că tot ce se întîmplă în natură și în societate este o manifestare a unor forțe supranaturale și potrivit căreia anumite întîmplări curente neînsemnate sînt socotite ca putînd influența sau determina evenimente (de obicei rele) în viața oamenilor.” Sursa: DLRLC (1955-1957)

In 1986: „SUPERSTÍȚIE s.f. Prejudecată determinată de credința că toate cele care se întâmplă în natură și în societate sunt manifestarea unor forțe supranaturale sau că anumite întâmplări sunt prevestiri ale viitorului. [fr. superstition, lat. superstitio]. Sursa: DN (1986).

In 1998 o gasim prezentata ca„SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei; Din fr. superstition, lat. superstitio.” Sursa: DEX ’98 (1998).

Pentru ca de la inceputul anilor 2000 sa fie definita precum „SUPERSTÍȚIE s. f. credință primitivă, bazată pe rămășițe ale animismului și magiei, în spirite bune sau rele, miracole, farmece și vrăji, în semne prevestitoare, numere fatidice etc. (< fr. superstition, lat. superstitio).”Sursa: MDN ’00 (2000).

Asadar, ce este aceasta?

Din punctul meu de vedere, oamenii au avut, mereu, nevoie de a se increde in ceva, de a se proteja, de a preintampina evenimente nefaste ce le-ar putea afecta viata. Dar, si de imaginarul individual si traditional, pe care aceste frici il genereaza, foarte diferit de la un loc la altul.

Insa, superstitiile mai sunt folosite si ca „pretext inconstient” de catre cei carora le este frica sa isi asume responsabilitatea in problemele pe care le au, preferand sa caute vinovati. Sunt refugiul celor fara viziune si ai celor caracterizati de egoism.

Sa incercam sa clasam tipul superstitiilor este imposibil. De fapt termenul caracterizeaza numarul de crezuri, proceduri si comportamente ce se regasesc de la inceputul timpurilor, in toate culturile.

Transmiterea acestora a fost posibila, in primul rand, datorita femeilor, ele fiind „componenta mobila” in societate. Ele sunt cele care pastreaza si transmit generatiilor viitoare, toate aceste ritualuri si traditii.

Totusi, societatea de astazi, bazata pe ratiune, nu ar fi trebuit sa mai fie un „teren fertil” pentru aceste credinte, dar efectul a fost insa, contrariu. Frica de necazuri de orice fel, nesiguranta si ignoranta, au facut aceste conceptii sa isi gaseasca loc in vietile noastre.

Disciplinele considerate de catre oamenii de stiinta, superstitii, sunt: astrologia, tarotul, chiromantia, ghicitul, magia, spiritismul, feng-shui-ul etc.

Pentru noi, romanii, superstitiile au supravietuit ca forme vechi ale religiei stramosesti, neputand fi eliminate de nici o religie oficiala.

Una dintre cele mai cunoscute superstitii si despre care vreau s-o analizam putin, este cea a zilei de VINERI cu data de 13:

1. Vineri 13 sau Vineri – zi cu ghinion / 13 – cifra cu ghinion

Legat de aceasta superstitie exista mai multe explicatii.

In primul rand, este de mentionat faptul, ca initial erau 2 superstitii diferite, dar la final de secol XIX si inceput de secol XX au fost unite intr-o superstitie comuna.

Cifra 13

Inca din antichitate, cifra 13 crea teama deoarece se considera ca distruge perfectiunea si spiritul.

Cu toate acestea, cifra 13 a fost folosita de catre civilizatia maya in alcatuirea calendarului lor, anul avand pentru ei 13 luni si 13 zodii. De asemenea, daca ne gandim, Geneza a avut loc in 7 zile si 6 nopti, deci, intalnim din nou numarul 13. Mai este folosita si pe dolarul american, ce cuprinde 13 straturi, litere si numere…

De ce se considera ca aduce ghinion, atunci?

incepand tot cu un exemplu din Biblie, la Cina cea de Taina au fost la masa 13 persoane, Iisus si cei 12 apostoli. Dupa aceasta Cina, Iisus a fost rastignit;
intr-o data de 13, au fost arestati in 1307, Cavalerii Templieri. Dupa arderea pe rug a conducatorului lor, Jacques de Molay, in anul 1314, poporul va atribui acestei cifre o semnificatie malefica;
in Scandinavia este considerat numar cu ghinion pentru ca, conform legendelor, celor 12 semizei mitologici, li s-a mai adaugat unul, cu caracter demonic, aducand poporului numai necazuri;
la musulmani nu se permite niciodata asezarea la masa a 13 persoane, deoarece se crede ca vor muri toti in anul urmator
o alta poveste ce aduce „faima” numarului 13, este cea a lui Thomas W. Lawson sau „regele cuprului”. Acesta, in anul 1907, publica o carte numita „Vineri, treisprezece”, impartasind o teorie inovativa in jucarea la bursa. Ca intotdeauna, s-au gasit persoane care sa incerce, iar esecul a fost rasunator. Din acel moment se vor naste alte superstitii legat de 13.

De ce ziua de Vineri aducatoare de ghinion?

Potrivit unei teorii, inainte de aparitia bisericii, aceasta zi era consacrata zeitei Venus (zeita dragostei). In momentul in care a fost facuta trecerea de la paganism la religia crestina, Biserica a fost condusa doar de catre barbati, ce se pare, ca nu puteau accepta guvernarea uneia dintre zilele saptamanii de o zeitate feminina. Solutia de denigrare a acestei zile a fost propagarea zvonului ca Vineri este o zi plina de nenoroc.

Din acest moment, vor aparea diverse ipoteze care vor scoate in evidenta natura ghinionista a acestei zile:

Adam ar fi muscat din fructul interzis intr-o zi de vineri
potopul lui Noe ar fi inceput intr-o zi de vineri
Domnul Dumnezeu a „incurcat” limbile din turnul Babel tot in aceasta zi
conform credintei civilizatiei maya, apocalipsa ar veni intr-o zi de vineri

Asocierea cifrei 13 cu ziua de Vineri

Eresul asocierii cifrei 13 cu ziua de Vineri, nu este deloc intamplatoare, luand nastere odata cu evenimentele de mai jos:

Mantuitorul a fost rastignit intr-o zi de vineri ce a avut data de 13
regasim din nou evenimentul pedepsei Cavalerilor Templieri, ziua 13 vineri, de catre regele Filip al IV-lea al Frantei
blestemul aruncat de Maestru Cavalerilor Templieri, DeMolay, asupra regelui si al papei Clement al V-lea, sa moara in acelasi an, lucru ce s-a si implinit
avem din nou povestea lui lui Thomas W. Lawson si a cartii sale „Vineri13”

Asadar, trecand rapid prin istoria superstitiilor, am aflat originea si istoria „amenintatorului” Vineri 13.

Totusi, consider, ca daca nu credem in astfel de superstitie, nu ni se va intampla nimic rau. Sunt insa oameni care refuza sa lucreze, sa semneze contracte sau chiar sa iasa din casa in acest „fatidic” moment.

Voi cum va comportati in aceasta zi?

Credeti in aceste mituri si teorii sau vineri 13 va poarta noroc? 🙂

Spargerea Oglinzii si superstitiile legate de aceasta?

Cea de-a doua superstitie despre care doresc sa discutam, este cea a Oglinzii sparte.

Nu pot afirma, ca, de-a lungul vietii, am dat mare atentie acestui eres, insa in urma cu cativa ani, am spart o oglinda in zeci de bucati. Stiam ca nu este de bun augur si am incercat sa nu ma „oglindesc” in cioburile ei, insa am ramas cu teama in suflet. Zilele au trecut si am uitat de aceasta intamplare, dar dupa 3 luni, mama iubitului meu, cea care a strans bucatile oglinzii sparte, a murit. In acel moment, mi-am reamintit intamplarea si mereu fac asocierea intre spargerea oglinzii si moartea ei…

De aceea, am luat in calcul si aceasta superstitie.

Ce inseamna de fapt spargerea unei oglinzi?

Termenul de „oglinda” a luat nastere prin derivarea regresiva a verbului ” a oglindi”, verb ce apartine limbii slave arhaice – oglendati.

In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, il gasim definit ca:

„1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor.

2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina.”

Potrivit datelor istorice, prima oglinda ar fi aparut in urma cu aproximativ 5000 de ani, in Egipt si in China. Materialul folosit la construirea acesteia, era din bronz sau argint slefuit, avand o forma ovala. Sticlarii din Murano, se pare, ca au fost primii ce au folosit sticla, pentru acest obiect. Procedura de acoperire a sticlei cu argint metalic a fost inventat in secolul al XIX-lea.

Dar pana la inventarea in sine a acestui obiect, avem mitul lui Narcis, ce s-a indragostit de propria reflexie, privindu-si chipul in apa, iar de la acest mit si multe alte legende, am ajuns sa avem o frica inconstienta in momentul spargerii unei oglinzi.

Lasand la o parte utilizarea oglinzilor pentru uz si intretinere personala, design si ca aparate stiintifice, doresc sa privim partea magica atribuita acestora.

Oglinda este strans legata de constiinta noastra, reprezentand, in acelasi timp, atat imaginarul cat si realitatea.

De asemenea, mai este considerata si ca un portal intre cele doua lumi si un receptor de energii. Redand reflexia inversa a celui ce se priveste, poate fi privita si ca o indepartare de Esenta si Principiu, iar dublura persoanei este caracterizata de insusiri malefice.

Oamenii Evului Mediu, isi imaginau oglinda ca actioneaza conform unui magnet, atragand emanatiile toxice si conservandu-le pe suprafata ei.

In acceptiunea traditional-folclorica, acest obiect scotea la iveala adevarul, onestitatea si continutul sufletului si al constiintei. O oglinda nespalata ii ducea cu gandul la pacat si infumurare, in timp ce, o oglinda curata rasfrangea gingasia si curatenia, atribuite Sfintei Fecioare Maria.

Plina de misticism si semnificatie, oglinda a dus la aparitia a numeroase superstitii, precum:

o oglinda sparta anticipeaza ideea despartirii
persoanele suferinde nu trebuie sa se priveasca in oglinda, deoarece microbii emanati prin expiratie sunt absorbiti de catre oglinda ce ii evapora, afectand sanatatea celor din jur
potrivit unei superstitii romane, daca o oglinda se sparge cand te uiti in ea, iti va merge rau
tot acestia aveau credinta ca odata la 7 ani, sufletul se regenereaza, intinereste, iar de aici a aparut ideea celor 7 ani de ghinion atunci cand spargi acest obiect
oglinda este un receptor si un inmaganizator de informatie, de aceea se spune ca nu este bine sa iti pui in casa o oglinda veche, caci daca a avut un proprietar cu probleme, atunci acestea se vor abate asupra ta
la decesul unei persoane trebuie acoperite toate oglinzile din casa pentru ca cel „plecat” sa nu ramana captiv; putem observa din nou asocierea cu portalul dintre cele doua lumi
poate fi utilizata in scopuri magice pentru invocarea spiritelor si a prezicerii, proces numit catoptromancie; la romani, ghicitul in oglinda este folosit la marile sarbatori: Craciun, Boboteaza, Sanziene, Sfantul Andrei etc
poate fi folosita si de catre fetele necasatorite inca pentru a-si ursitul, iar aici exista diferte tehnici, in functie de zona de provenienta a fiecareia
ipoteza mortii unei persoane ce sta in partea opusa oglinzii dintr-o incapere unde exista 13 persoane – si iar intalnim si aici numarul 13
se crede ca atnci cand este sparta o oglinda, va urma moartea unui membru al familiei
daca dintr-o oglinda este sparta doar o parte, consecintele pot fi evitate, insa daca se va sparge de tot, cel care a spart-o va avea 7 ani de ghinion
potrivit civilizatiilor antice, o oglinda sparta poate intra in posesia unei parti din sufletul celui ce-a spart-o
nu trebuie sa te uiti niciodata in oglinda atata timp cat chipul este luminat de catre o lumanare
copiii mai mici de varsta de un an, nu trebuie sa isi vada imaginea in oglinda
sa nu te uiti niciodata in proprii tai ochi in oglinda pentru ca iti furi energia
daca un cuplu se priveste in oglinda pentru prima oara, vor avea un mariaj fericit

Practici de evitare a consecintelor in cazul in care spargi o oglinda:

Cea mai recomandata metoda este aceea de a strange cioburile si de a le arunca intr-o apa curgatoare. Daca nu ai aceasta posibilitate, dupa ce ai strans cioburile, sa le atingi de un mormant sau sa le pisezi, ingropandu-le mai apoi cat mai departe de locul in care stai.

La final…

Ma voi opri aici cu superstitiile, pentru ca stim cu totii ca sunt multe si diferite in functie de locatie si cultura.

Insa, am o curiozitate…

Spre exemplu, eu, in copilarie, imi creasem tot felul de superstitii personale.

Cea care imi revine acum in minte, este aceea in care cautam cu privirea numerele de inmatriculare ce aveau in componenta lor cifra 10. Era in perioada in care au fost inlocuite cu o notare diferita inmatricularile masinilor, iar 10 imi este foarte clar ca o asociam cu nota maxima de la scoala.

In timp am scapat de aceasta, insa am ramas cu obiceiul de a citi toate placutele de inmatriculare atunci cand merg pe strada :).

Voi ce fel de superstitii personale aveati?

In asteptarea impartasirii amintirilor de demult, voi incheia articolul aici, pentru ca deja zaresc pe geam cum dimineata incepe sa isi deschida ochisorii.

Cu drag,