Secretele povestilor din copilariei: obscurul cosmetizat in happy-end

Buna dragii mei,

V-ati intrebat vreodata, in timp ce urmareati o piesa de teatru, ce este de fapt in spatele acesteia?

V-ati gandit oare, la povestile din spatele acelor personaje, atat de frumos puse in scena, pline de viata, zambete sau drame?

Sunt precum vietile actorilor: o dedublare, o masca, ce nu trebuie a fi vazuta, perceputa, doua existente paralele, ce nu trebuie niciodata sa se intrepatrunda.

Secretele povestilor din copilariei: obscurul cosmetizat in happy-end

Acelasi lucru se intampla si cu povestile copilariei noastre…

Eu, am descoperit acest „secret”, in timpul anului 3 de facultate la unul dintre cursuri. Mi-a fost foarte greu sa asimilez aceasta informatie. Perspectiva, este egala cu distrugerea copilariei, a fundamentelor pe care s-au cladit idei, sperante, vise si cu increderea ca binele intotdeauna va invinge…

Sugerez, totusi ca acest articol sa nu fie citit de catre micutii care inca mai au fantazie si cred cu tarie in personajele lor. Ar fi pacat sa le distrugem si ultima bucatica de inocenta ce se incapataneaza totusi a rezista intr-o societate ce si-a uitat valorile, asa cum este cea actuala.

“Povestile ca instrumente de invatare au fost principala modalitate de educare si socializare a oamenilor in decursul umanitatii.” – Michael Yapka

Cum definim „povestea”?

Nu putem patrunde in misterele acestei lumi imaginare fara a cunoaste semnificatia cuvantului basm.

Prin Basm (din sl. basnŭ: născocire, scornire), numit și poveste, intelegem” Narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului”.

Impreuna cu legenda, povestirea si snoava, reprezinta una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, existenta din timpuri stravechi, ce se intalneste la toate civilizatiile, in variante diverse.

Caracteristica basmului, ce face diferenta de restul creatiilor fantastice, este aceea a existentei supranaturalului, fara a specifica daca acestea au legatura cu realitatea.

In basme, totul este fabulos, simbolizand fantasticul conventional prevazut. In antiteza insa, cu fantasticul autentic modern, acolo unde evolutia epica si evenimentele sunt imprevizibile, bizare, transpunandu-se in realitatea cotidiana.

Originile „povestilor”?

„La inceput a fost Cuvantul”, si acesta a fost si inceputul povestilor, pentru ca transmiterea „prin viu grai” era singura modalitate in conservarea identitatii umane de-a lungul generatiilor. Cu ajutorul povestilor era posibil „transferul” intelepciunii batranilor, prin invataminte despre valorile morale, reguli de conduita si despre repercusiunile neurmarii sfaturilor. 

Conform studiilor, basmele au luat nastere din mituri, unde sunt descrise fiinte fantastice, ce pot calatori atat in spatiul cosmic cat si in cel terestru. Odata cu trecerea timpului, insa, degradarea sacrului ce a dus la trecerea in profan, a dus la disparitia importantei mitului. Personajele miturilor, precum zeii, vor fi substituiti cu personaje umane, dar care nu isi vor pierde puterile supranaturale.

Ceea ce noua ni se pare socant astazi, in versiunea originala a povestilor, in trecut, la nivel micro al familiei, acestea reprezentau existenta propriu-zisa. Erau spuse in fata unor copii ce deja erau considerati mici adulti, si nevoiti sa cunoasca realitatea in care traiau. De asemenea, traiul in comun din trecut, nu ingaduia intimitatea, copiii luand parte in mod direct la viata adulta, cunoscand ce inseamna violenta, viciile, ororile umane, razboaiele, foametea, exploatarea etc.

Odata cu trecerea timpului si a evolutiei societatii, povestile au inceput a fi puse pe hartie. Printre cei mai cunoscuti „culegatori” de basme, ii putem aminti pe:

• Giambattista Basile ce a scris „Povestea povestilor”(Lo cunto de li cunti) in 1634- 1636, scrisa in dialect napoletan si publicata postum de catre sora sa, Adriana Basile.
• Charles Perrault, cel care a publicat in 1697 un volum ce cuprindea povesti traditionale aproape uitate, precum: Barbă albastră, Tom Degețelul (1697: Poveștile mamei mele gâsca). 
• Fratii Grimm, Jacob si Wilhelm, cunoscuti la nivel international pentru culegerea de povesti ce a fost publicata in doua volume si care include si basme precum Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Scufița roșie și Hansel și Gretel (primul volum a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814).

Versiunea originala si cum a fost modificata

Tot evolutia omenirii a fost cea care a constrans „cosmetizarea” povestilor, in ideea de a putea fi „comercializate” unui public cat mai larg. Cel mai graitor exemplu este compania Disney, ce a inteles cerintele si dorintele publicului actual. Astfel, au eliminat violenta si maleficul, naratiunile fiind prelucrate si ajustate. 

Haideti sa vedem, acum, metamorfoza celor mai cunoscute povesti!

CENUSAREASA

Povestea „Cenusaresei” (fr. Cendrillon, it. Cenerentola, englz. Cinderella), cunoaste foarte multe variante si este raspandita in mai toate culturile.

La origini, este un basm popular, unde este redat elementul opresiunii nedrepte, dar care la final va fi invins.

Cea mai veche varianta a Cenusaresei se considera a fi cea din antichitatea clasica. Povestea apare mentionata in sec. I e.n., in Geographica , Cartea 17, 1.33, de catre istoricul grec, Strabon.

Personajul este o tanara, ce purta numele Rodophis, ce fusese rapita din Tracia si vanduta in Egipt, drept roaba.

Intr-una din zile, in timp ce se afla la rau spalandu-si hainele, constransa de alte servitoare, un vultur ii fura sandaua, lasand-o la picioarele faraonului din Memphis. 

Povestea spune ca faraonul, dorind sa afle cui apartine aceasta sanda, solicita tuturor femeilor din regat sa o probeze. Singura careia i se potriveste, este bineinteles, Rodophis. Faraonul Amasis al II-lea, se indragoste pe loc de ea si se vor casatori.

Inspirata din antichitate, povestea va incepe sa apara in tot mai multe variante si civilizatii:

• in perioada 175-235 – reapare la Aelian
• in jurul lui 860 e.n. o gasim in versiunea Ye Xian, în Yǒuyáng Zázǔ de Tuan Ch’eng-Shih,adaptata insa. Aici, fata se va imprieteni cu un peste, care conform povestii, ar fi fost reincarnarea mamei sale, ucisa de mama vitrega. Ye Xian, dupa inmormantarea mamei, pastreaza oasele ce au proprietati magice, ajutand-o sa se imbrace conform convenientelor, pentru un festival. La plecarea in graba de la aceasta petrecere, ea isi pierde papucul ce va fi gasit de rege. Bineinteles, regele o cauta si o gaseste, indragostindu-se de ea.
• versiuni diverse ale basmului le putem intalni si in O mie și una de nopți
• si in Japonia ajunge aceasta naratiune, unde personajul principal, Chūjō-hime fuge de la mama sa vitregă cu sprijinul unor călugărițe budiste, ramanand cu ele la manastire.

In Europa, prima aparitie cu acest subiect va fi in 1635, cu titlul „La Gatta Cenerentola” sau „Pisica cenușăreasă”, in cartea „Il Pentamerone” a italianului  Giambattista Basile. 

Numele fetitei era Zezolla. A fost zugravita ca avand tendinte criminale. Ea va complota cu dadaca ei, uciderea primei mame vitrege, pacalind-o sa se uite intr-un cufar vechi si omorand-o cu capacul acestuia. Tot copila isi va convinge tatal sa se insoare cu dadaca, imediat ce perioada doliului ia sfarsit, insa dadaca va uita „binele” facut de catre Zezolla, si o va exclude din noua lor viata, femeia mai avand deja 6 fete. Zezolla este obligata sa munceasca in casa, inclusiv sa curete vatra de cenusa si de aici va lua nastere porecla „pisica cenusareasa”. 

Elemetul magic al acestei variante, il reprezinta tot un copac, din care apare o zana pentru a-i indeplini dorintele. Cuvintele magice folosite erau:

 „O, copacul meu de aur/Dezbraca-te tu si imbraca-ma pe mine.”

Cu ajutorul copacului, ea reuseste sa se imbrace potrivit pentru a participa la toate balurile. Dupa cum deja banuim, va fi vazuta de print, ce va pune un servitor s-o urmareasca pentru a afla unde locuieste.

In urmariea fetei, servitorul se va prinde de trasura acesteia, dar la o smucitura poruncita de Cenusareasa, acesta cade. In caderea lui, reuseste, insa, sa ia ceva ce apartinea fetei: un galos cu talpa de pluta.

In acea perioada, femeile renasterii, pentru a-si proteja incaltamintea, purtau astfel de galosi.

Va urma balul dat de catre print pentru toate femeile din regat, incercand personal galosul peste pantofii doamnelor, in speranta ca o va gasi pe cea de care se indragostise.

In comparatie cu variantele nord-europene ale povestii unde finalul se incheie cu o invatatura sangeroasa despre gelozie, versiunea lui Basile este incarcata de romantism si fetisism legat de pantof.

Urmatoarea versiune, la fel de cunoscuta, este cea a fratilor Grimm, in sec. al XIX-lea.

Numele povestii este Aschenputtel, aici nemaiaparand zana cea buna. Spiritul mamei moarte este reprezentat de doua pasarele din copacul aflat in apropierea mormantului acesteia. De asemenea, printul va imprastia smoala in fata salii unde avea loc balul, iar unul dintre pantofii Cenusaresei, va ramane prins, atunci cand aceasta fuge.

Printul pleaca in cautarea ei, punand toate domnisoarele sa probeze pantoful. Ajuns la casa protagonistei, mai intai sunt rugate sa incerce pantoful, surorile mai mari. Din cauza faptului ca acesta nu intra, mama le taie cu cutitul, uneia degetele si celeilalte calcaiul. Reuseste sa-l pacaleasca pe print, acesta luand prima data pe sora mai mare si mai apoi pe cea mijlocie, pe calul sau. 

Lucrurile nu se incheie inca, pentru ca doua pasarele de langa mormantul mamei Cenusaresei, incep sa cante :

„Uită-te-napoi/ Este sânge pe pantof/ Pantoful e prea mic / Și cea din spatele tău nu e mireasa ta.”

Printul le asculta si la a treia incercare reuseste sa isi gaseasca aleasa. Se vor casatori, iar cele doua surori li se vor scoate ochii drept pedeapsa pentru gelozie.

Versiunea din 1635 va constitui fundamentul aparitiilor urmatoare, publicate de catre Charles Perrault și de frații Grimm.

Totusi, varianta lui Charles Perrault din anul 1697, va deveni una dintre cele mai cunoscute. „Culegatorul” de basme, va adauga niste elemente in plus povestii: zana cea buna, dovleacul si pantofii de sticla. 

Basmul „Cenusareasa” este, cu siguranta, cel mai cunoscut si popular din toate timpurile, avand in jur de 700 de variante dupa aproximativ 2500 de ani de la aparitie.

FRUMOASA DIN PADUREA ADORMITA

Din aceeasi categorie, a povestilor transformate, face parte si aceasta – „Frumoasa din padurea adormita”.

Inainte de a incepe sa vorbesc despre originalul acestei povesti, marturisesc ca am fost mult mai surprinsa, intr-un mod neplacut, desigur. Nu-mi mai aminteam basmul initial, ci doar cel al timpurilor noastre, si da, cred ca schimbarea operata asupra acestuia, a fost justa.

„Frumoasa adormită” (franceză: La Belle au bois dormant scrisa de Charles Perrault, Dornröschen scrisa de catre Frații Grimm, Sole, Luna, e Talia scrisa de catre Giambattista Basile), este tot un basm inspirat din folclor. 

Versiunea cea mai veche a acesteia, este cunoscuta sub denumirea de Perceforest, din perioada 1330-1344. Autorul nu se cunoaste, insa, ea fiind publicata pentru prima data in anul 1528.

Subiectul povestii este o frumoasa printesa, o padure „adormita” si un print frumos. Pana aici, totul ok, dar sa vedem ce spune varianta oficiala.

Basmul vorbeste despre o profetie, cum ca fata regelui va muri otravita cu o aschie dintr-un fuior. Inspaimantat si dorind sa evite implinirea destinului, regele arunca toate fuioarele din casa, insa cu toate acestea, mica printesa Talia, si nu Aurora, dupa cum o cunoastem noi, se inteapa cu o aschie sub unghie si moare.

Trupul fara viata va fi asezat de catre tatal sau pe un tron de catifea sub un baldachin, dupa care inchide tot si paraseste padurea.

Dupa multi ani, un rege ce vana prin acele locuri, isi pierde soimul. In cautarea soimului, el descopera casa unde era inchisa Talia. Incearca s-o aduca la viata, strigand, dar cum aceasta nu dadea nici un semn ca se va trezi… o violeaza si pleaca.

Noua luni mai tarziu, printesa va naste doi gemeni, Soarele si Luna.

In privinta revenirii ei la viata exista doua versiuni:

• se trezeste la viata din cauza durerilor facerii
• este trezita la viata atunci cand unul dintre copiii nu va gasi sanul matern si va incepe sa ii suga degetul. Atunci aschia este extrasa din deget si ea se trezeste.

Basmul continua spunand ca zanele vor avea grija de ea si de copiii, pana in ziua in care regele se va intoarce din nou in acele locuri.

La revenirea regelui in padurea cu pricina, o gaseste pe Talia impreuna cu cei doi copiii ai lor. Atunci regele ii povesteste ce s-a intamplat si ajung sa se indragosteasca unul de celelalt. La plecare, el ii promite ca o va aduce la castel, insa „omite” sa ii si spuna ca este deja casatorit.

Sotia regelui isi da seama ca ceva nu este in regula pentru ca il aude in fiecare seara pronuntand numele Talia, Soare si Luna.

Incepe sa iscodeasca servitorii pentru a vede despre ce este vorba si afla adevarul. Atunci trimite imediat oameni care s-o aduca pe tanara la palat, impreuna cu copiii, dar in strict secret fata de rege. Ajunsi acolo, ii ia micutii Taliei si porunceste bucatarului sa ii gateasca. 

La cina ii serveste placinta sotului sau, regele, repetandu-i mereu „Mananca, mananca. Mananci ce-i al tau…”

Regele enervat de repetarea acestei fraze, incepe sa ii aduca reprosuri, dar ea ii dezvaluie cu satisfactie adevarul, marturisindu-i ca tocmai si-a mancat copiii…Tot atunci o osandeste pe printesa la a fi arsa pe rug, invinovatind-o ca si-a permis sa ii seduca sotul.

Fata, speriata, cade in genunchi cerand indurare si incercand sa ii explice cum stau lucrurile. Vazand ca nu reuseste sa se faca ascultata, o roaga pe regina sa ii dea voie sa se dezbrace. Regina, vazandu-i aurul si perlele de pe rochie, va fi de acord cu dorinta ei.

Chiar inainte de a ajunge pe rug isi face aparitia regele, care porunceste omorarea reginei si a bucatarului ce tocmai ii gatise copiii. Bucatarul insa, nu ascultase porunca reginei si crutase copiii, astfel este salvat de la ucidere si ii sunt daruite bogatii.

Finalul povestii se termina cu casatoria dintre cei doi si cu morala ca „lucrurile bune li se intampla oamenilor norocosi, chiar si cand dorm.”

Versiunea lui Basile este aproape identica cu cea originala, insa versiunea lui Perrault este mai soft si se pare ca aceasta a fost preluata pentru a fi prelucrata. 

Basmele/povestile au fost, sunt si vor fi cele care ofera propria reflectie, configurand imaginea noastra ca intr-o oglinda. Daruiesc inteles trecutului nostru, ne dezvaluie prezentul si ne contureaza viitorul.

Intr-un articol viitor, vom continua seria metamorfozei celor mai cunoscute povesti ale literaturii.

Cu drag,

L.

Surse

Poveştile horror ale copilăriei. Cum îi poate afecta pe cei mici „Scufiţa Roşie”, „Capra cu trei iezi” şi „Albă ca Zăpada”

40 de citate despre copilarie

Basm

ORIGINILE SUMBRE ALE POVEŞTILOR PENTRU COPII: VIOLENŢĂ, SEDUCŢIE, CANIBALISM

Basmele, mult mai vechi decat se credea: Unele dintre ele dateaza din Epoca Bronzului

Versiuni originale ale basmelor copilăriei

Aceste basme de groaza ale fratilor Grimm

Coincidenţe surprinzătoare: ce legătură există între Scufiţa Roşie şi istoria omenirii?

Top povesti pentru copii cu origini de groaza

Cât de vechi sunt poveştile pe care le spunem copiilor. Frumoasa şi Bestia, Scufiţa Roşie sau Făt Frumos au cel puţin 2.000 de ani vechime

4 basme clasice (în varianta horror originală)

A fost odata, ca niciodata… povestea omului si povestea lumii. Scurta istorie a povestilor Irina Ana Ionescu

Frații Grimm

Charles Perrault

Giambattista Basile

Cenușăreasa

Frumoasa adormită