Roma - Amintirea unei mărețe civilizații
Blog

Roma – Amintirea unei mărețe civilizații

Cum aș putea să-ți descriu măreția, „Oraș etern” (la Città Eterna)?

Cum aș putea să redau în cuvinte, grandoarea ta, dragă Roma, dacă nici măcar obiectivul aparatului nu a reușit acest lucru?

Prin ce modalitate să-mi „aștern” emoțiile pe care mi le-ai dăruit?

Îmi este teamă că pana mea este mult prea săracă și incoloră pentru a zugrăvi ceea ce ochii-mi au descoperit!

Această prezentare necesită JavaScript.

*

Timp de patru zile ți-am străbătut bulevardele, străduțele și colinele.

Timp de patru zile am lăsat vestigiile să-mi reamintească trecutul tău!

M-am reîntors în timp, rătăcind prin istorie, condusă de pescăruși, ghizi fideli ai periplului meu.

Ți-am mângâiat zidurile, ți-am admirat arhitectura antică, medievală, renascentistă, barocă, neoclasică și fascistă și mi-am pierdut privirea spre înaltul cerului, mulțumind Fortunei pentru șansa aceasta!

Iar atunci când oboseala m-a copleșit, m-ai primit să-mi trag sufletul pe marginile fântânilor tale magice, înconjurată de zei!

Sub privirile lor îngăduitoare, am urmat legendele și le-am dăruit monede însoțite de dorințe!

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai apoi, mi-ai deschis ușile mărețelor tale basilici, permițându-mi să mă reculeg și să-mi înalț rugăciunile dincolo de cupolele lor.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

*

Cum aș putea să nu regret că timpul a zburat, când tu, dragă Roma, m-ai primit cu soare de primăvară dulce și cu miros de flori de salcâm?

Cum aș putea să nu regret că tot ce este frumos trece prea repede când, sub lumina lunii pline mi-ai dezvăluit Piața Sfântului Petru? Iar mai apoi, mi-ai îndreptat pașii spre podurile din jurul castelului Castelului Sant’Angelo, lăsând muzica râului Tevere să mă poarte departe de realitate!

Această prezentare necesită JavaScript.

*

Frumusețea ta, mi s-a întipărit, adânc, în suflet și pe retină!

Închid ochii pentru a o revedea!

Simt din nou, cum vântul mi se joacă în păr, atunci când Big Bus-ul străbate Via Appia Antica, descoperindu-mi verdele ireal al parcurilor…

*

Ai fost o gazdă plină de farmec și de bunătate!

Ai lăsat ploaia să curgă doar în momentul despărțirii noastre, când deja Frecciargento se îndepărta de zidurile tale „Capitală a lumii” (Caput mundi)!

Pentru toate acestea, draga mea Roma, îți mulțumesc!

Îți mulțumim pentru bucuria pe care ne-ai dăruit-o și ne vom reîntoarce!

Ne vom reîntoarce pentru a te îmbrățisa din nou cu privirile noastre curioase și pentru a ne potoli setea de cunoaștere!

 

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor / 5. Număr voturi:

8 comentarii

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: