Mirela Carmen (MC) -„A inventat ascunderea în timp ce stăpânește arta succesului pe principiul deschiderii și transparenței.”

Revin, după mult timp, cu un nou interviu pe blog.

Și nu pentru că n-ar exista mulți oameni minunați a căror povești și experiențe ne pot inspira… ci doar pentru că încerc să pătrund în lumea creatorilor de conținut de calitate!

Este un început timid pentru care îmi dau toată silința, dar este un Început care mă bucură nespus și în care cred!

Însă, acceptul și onoarea unei superbloggerițe și nu numai, m-a determinat să scriu acest articol!

*

MIRELA CARMEN (MC), administratoră a 13 site-uri, superblogger, scriitoare, ingineră, mamă și soție…

Orice blogger, fie că este la început de drum sau unul deja cu experiență, trebuie să cunoască acest „fenomen” al blogosferei internaționale și naționale!

Experiența și înțelepciunea Mirelei, sfaturile, ajutorul și inițiativele ei nu pot lăsa pe nimeni indiferent!

Este un izvor nesecat de cunoaștere la care vă invit „să vă potoliți setea” și să aflați răspunsuri pe care rar le vom găsi atât de explicite și dăruite cu atâta sinceritate și mărinimie!

*

Bună, Mirela!

Mulțumesc pentru onoarea de a-mi acorda din timpul tău, răspunzând pozitiv la invitația mea!

Bună, Lelia și Bună ziua tuturor cititorilor tăi!

Mulțumesc pentru invitația făcută și pentru faptul că pot fi astăzi alături de voi.

Atlantidei: Povestea din spatele unei persoane de succes a oferit întotdeauna învățăminte publicului. Așadar, care este povestea Mirelei, creatoarea de bloguri, administratora de pagini Facebook și de proiecte, mereu activă, neobosită și plină de idei?

M.C.: Povestea Mirelei… cu alte cuvinte, a unei porțiuni din sufletul meu 🙂 … a început în anul ’67 când a deschis… iar… ochii în planul terestru.

Multe evenimente s-au succedat până la momentul în care am descoperit că, de fapt, pasiunea mea principală este scrisul ce ia forma de cărți sau content de bloguri.

Evenimentele acestea mi-au dăruit sentimente și informații de orice natură.

Sentimente și informatii care m-au transformat într-o romantică incurabilă.

După multe peripetii și ideea “fixă” despre căsătorie ce ar fi o formă de pierdere clară a libertății… la 47 de ani Universul m-a pălit în moalele capului cu o iubire mai presus de toate visele și speranțele mele.

Personajul masculin asupra căruia mi-am îndreptat atenția a fost cel care a dat startul pasiunii mele de astăzi. De fapt, nu ar fi corect să spunem că a dat startul ci… a reușit să scoată din amorțeală această latură a mea.

Dacă este să fiu foarte sinceră, după o serie “furtunoasă” (ca frecvență) de schimburi de emailuri… unele mai stufoase ca altele… iubirea vieții mele m-a întrebat direct: “MC (așa-mi spune el cu accentul său american), de ce nu te faci scriitor?”

Trec peste partea motivelor pe care le-ar fi avut.

Întotdeauna am bănuit că… “săracul” de el… era așa de sătul de câte emailuri trebuia să citească încât… și-a spus că mai bine îmi împarte logoreea cu restul omenirii. 🙂

Eram în 2014.

Ca să o scurtez… că încă suntem la prima întrebare a interviului… zis și facut.

Peste noapte m-am trezit cu un site, proprietate personală, pe care trebuia să-mi aștern, în limba engleză, inteligentele-mi gânduri.

E drept că, mai aveam unul înca din 2007, dar acela era nișat clar pe studiul unei antice științe și înțelepciuni.

Până să ajung să administrez 13 bloguri (pe care eu le numesc website-uri ce au și o zonă de blog) am trecut prin faza de scriitor.

De carte.

Faza concretizată cu dobândirea “titlului” de autor ce-și alesese ca Pen Name, M.C. Simon. Scriind în limba engleză, am fost nevoită să caut un  nume mai “muzical” pentru cititorii cărora mă adresam.

Nu vă închipuiți cât de stâlcit poate fi pronunțat un nume românesc ce se termină cu faimosul “escu”. Așa că, după multă gândire, am decis să-l ucid pe “escu” și să las restul să înflorească.

Trebuie să recunosc că, în clipa în care pentru prima oară am fost numită autor, mi-a plăcut așa de mult încât… am comis fapta (de a scrie o carte) încă o dată.

Recenziile și modul în care mi-au fost primite cărțile de către cititori, mi-au dat aripi și din acel moment… pe lângă meseria de inginer, de care încă nu m-am lăsat… scriu.

Zilnic.

Însă, adevăratul declic a avut loc atunci când am hotărât împreună cu cel ce între timp îmi devenise soț și m-a “scăpat” de faimosul “escu”, să nu ținem pentru noi tot ceea ce știam și să împărțim toate informațiile și experiența câștigată în tot acest proces, cu alți scriitori și autori de carte.

Și astfel s-a format o nouă comunitate în jurul ideii de Writers Pay It Forward.

Acum, cred că la întrebarea aceasta ne putem opri aici cu răspunsul. În caz contrar, ar trebui să mai scriem cateva cărți de tip “memorii”. 🙂

Atlantidei: De ce tocmai blogging? Care a fost momentul sau declick-ul ce ți-a îndreptat pașii spre domeniul virtual?

M.C.: După cum spuneam, cu bloggingul am cochetat încă din 2007, când am deschis primul meu site, Shanti-Spirit.

La acea vreme intenționam să construiesc un loc despre fel de fel de ființe din dimensiunea pe care noi o percepem uzual sau din altele.

Dar, viața m-a adus în fața studiului unei alte științe și, am decis rapid să clădesc pe site-ul meu o bază de date care să folosească oricui ar fi dorit să studieze.

Materialele în limba română lipseau cu desăvârșire, astfel că, foarte curând, în jurul site-ului s-a dezvoltat o comunitate mare și frumoasă ce sorbea cu nesaț traducerile pe care le făceam.

Atunci a fost prima oară când am prins eu, cu adevărat, gustul comunităților online.

Anii au trecut… după nouă ani am luat toată baza de date și am pus-o pe un nou domeniu, iar Shanti-Spirit și-a recăpătat drepturile de site orientat spre sănătate, spiritualitate, ezoterism și dezvoltare personală. Încet, încet, au urmat celelalte site-uri, toate nișate, din respect pentru mine și cititorii mei.

Atlantidei: Ce te-a determinat să pui bazele unei mici comunități în blogosferă?

M.C.: Pe “piața” românească am intrat cu adevărat de-abia în 2018, în ianuarie.

Îmi amintesc și acum primul articol scris în limba română. De fapt, și dacă aș vrea să îl uit, tot nu pot s-o fac. Nu mă lasă el. 🙂 Pentru că în fiecare lună, acel prim articol îmi aduce venituri.

Ca o paranteză, când am hotărât să scriu și în limba noastră minunată, deja aveam o experiență vastă în “ale bloggingului” și în special la partea de marketing online.

În plus, la puțin timp de la apariția primului meu site în limba engleză, scrisul mi-a fost remarcat de câțiva influenceri din US și UK care mi-au oferit șansa de a experimenta mult pe partea de scriitor de content pentru variate nișe.

Și cum, la partea de content writing, copywriting și marketing digital am avut șansa să studiez cu cei mai buni dintre cei mai buni :), nu pot spune că, scriind și în română, m-am avântat în necunoscut.

Dar să revenim la întrebarea ta.

Scurta introducere de mai sus are strict rolul de a mă face înțeleasă și nu de a ma lăuda.

(Ei bine, bine… îmi place și să mă laud din când în când că… doar… oameni suntem 🙂 ).

Mulți bloggeri români i-am cunoscut prin intermediul unei competiții foarte dragi mie (de care am aflat în primăvara lui 2018) – SuperBlog.

Tot acolo te-am remarcat și pe tine, Lelia și… trebuie să recunosc că am fost uimită de câtă creativitate și talent dădeai dovadă la scris.

Atunci am văzut că, la fel ca tine, erau majoritatea bloggerilor ce participau la această competiție pe care… o recomand oricui dorește să devină content writer profesionist… nu amator.

Deoarece pierdusem ediția de primăvara, m-am înscris în competiție în cea de iarnă.

I-am observat pe toți bloggerii cu drag.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că… deși toți, dar absolut toți erau extraordinar de talentați, majoritatea nu știau să își monetizeze eforturile. Deși își doreau.

Astfel că, în mintea mea s-a născut ideea de a încerca să ajut.

Asta este “marea mea problemă” în viață!

Nu pot sta să privesc la mantinelă dacă văd că cineva ar putea beneficia de experiența mea.

Ca rezultat al acestui gând s-a născut site-ul Viata de Blogger și grupul omonim în FaceBook.

De formație fiind și project manager, îmi este destul de ușor să mă strecor printre taskuri și timp în viață.

Recunosc că, încă nu am pus la punct un plan clar dar… deocamdată lucrăm împreună… eu, tu și ceilalți bloggeri să ne cunoaștem mai bine, să vedem cum ne putem ajuta.

Ideea mea fixă este ca toți bloggerii ne putem ajuta între noi… nici unul nu e mai “tare” ca altul și împreună ne completăm extraordinar de bine la capitolul cunoștințe și experiență.

Iar împreună cu șase bloggerițe inimoase care au acceptat să se înhame la administrarea grupului, cu siguranță vom face o treabă bună iar roadele nu vor întârzia să se arate.

Atlantidei: Cei din mediul virtual cunosc că administrezi peste 10 blogguri. Cum reușești să faci acest lucru?

M.C.: De fapt, sunt 13: 7 în limba română și 6 în engleză.

Sunt un om al numerelor dincolo de latura mea creativă.

Din clipa în care am înțeles că dacă vrei să ai succes (mă refer strict la monetizare acum) ca blogger, trebuie să accepți ideea de nișare, am avut de ales între 7 și 13. Pentru simplul fapt că ador aceste două numere. 🙂

Evident că, nu am făcut website-urile toate o dată.

Am așteptat până mi-am clarificat în ce nișe doresc să “mă bag”.

Bântuind eu pe planeta asta de peste jumătate de secol, recunosc că bagajul de cunoștințe acumulate mi-au permis să am de unde alege.

De reușit, reușesc destul de simplu.

Mi-am format de-a lungul timpului un sistem de a crea content “pe bandă rulantă” în timp ce “controlez” eu timpul și nu-i permit să mă controleze el pe mine.

De felul meu, lucrez doar sub presiune, astfel că deobicei în weekend îmi completez taskurile în calendarul editorial creat.

De vreun an am descoperit chiar și un plugin în acest sens, care-mi permite să am o vedere de ansamblu, atât asupra contentului publicat cât și a celui aflat în faza de draft.

Probabil că sunt pe piață multe astfel de plugins dar eu m-am îndrăgostit de cel găsit. A fost ceva de genul “dragoste la prima vedere”. 🙂

Dacă nu ai un calendar editorial încă, te invit cu drag să-l încerci pe acesta. Este absolut gratuit, deci nu provoacă dureri de cap de natură financiară.

Ca să nu las răspunsul nefinalizat… în restul săptămânii lucrez “printre picături”, majoritatea timpului fiindu-mi consumat de jobul de inginer. Dar, trebuie să menționez… am marele noroc că mă pot baza pe soțul meu care… este webdesigner și, la orice problemă pe care o întâmpin, intervine și mă scoate din încurcătură.

Atlantidei: Se poate trăi din blogging și la ce nivel?

M.C.: Se poate. La orice nivel îți dorești cu adevărat.

Acesta de fapt este unul din secretele vieții. Pe care îl știm toți, dar din varii motive, ne facem că nu-l cunoaștem sau că l-am uitat.

Contează extraordinar de mult pasiunea pe care o pui în creația ta.

Această pasiune se conformează Legii Atracției și cu siguranță va atrage spre tine exact ce ai nevoie la un moment dat.

Și, ca orice alt lucru în viață, dacă îți dorești să monetizezi blogul și observi că lucrurile “nu se leagă”… prima întrebare pe care trebuie să o pui este… “Îmi doresc cu adevărat să reușesc?”

În nici un caz nu voi încerca să dau vreun răspuns.

Părerea mea este că nimeni nu ne poate da răspunsul la vreo întrebare.

Dar… dacă ne lăsăm îmbrățișați de complexitatea (ca să folosesc un termen absolut terestru 🙂 ) sufletului nostru, răspunsul se va naște precum Venus din spuma mării. Și ne va uimi cu universalitatea, originalitatea și eternitatea sa.

Atlantidei: Ce te atrage și te determină să accesezi un alt blog?

M.C.: Mă atrage vibrația omului aflat în spatele acelui blog.

Mulți bloggeri îmi sunt dragi și multe blogguri mă atrag fără ca eu să ridic măcar un deget. Îmi hrănesc sufletul în acele blogguri și încerc la nivel de suflet să le trimit mulțumirile mele nerostite.

Mă atrage potențialitatea bloggerului și căldura pe care este capabil să o dăruiască cititorului.

Sunt pasionată de atât de multe subiecte, încât nu cred că există multe nișe pe care să nu le urmăresc cu păacere. Nișe în care, într-un fel sau altul, sufletul se poate hrăni.

Astfel m-a atras din prima clipa și blogul tău, Lelia.

Consider că am ceva de învățat de la orice blogger, de la orice suflet ce a ales să se întrupeze Aici și Acum (ca să folosesc o expresie absolut cunoscută 🙂 ).

Atlantidei: Concurentă și ocupanta unui loc fruntaș în top 10 în cadrul competiției Superblog. Ești o persoană extrem de ocupată. Cum ai reușit totuși să-ți faci timp și pentru acest concurs?

M.C.: Competiția SuperBlog este o provocare pe care singur ți-o dai.

Este o ocazie extraordinară în viața unui blogger, de a vedea exact unde se poziționează din punct de vedere al profesionalismului de care poate da dovadă.

Nu locul este important și nici măcar notele care uneori te pot duce pe culmi nebănuite de fericire, sau te pot arunca în iadul frustrărilor.

Ceea ce SuperBlog îți dăruiește este posibilitatea de a învăța să te controlezi, să lucrezi sub presiune, să admiri sincer pe toți cei care reușesc să obțină performanțe “mai bune” ca alte tale.

Am folosit ghilimele pentru că, aceste performanțe țin și de contextul în care articolul tău este citit.

Am participat deja la două ediții ale acestei competiții și am avut ocazia să văd articole absolut briliante scrise de prietenii noștri, care… din varii motive au primit punctaje mici.

Evident că am văzut și reversul.

Dar, repet, nici nota și nici poziția nu sunt edificatoare pentru a declara valoarea unui blogger. Sunt prea multe variabile în joc pentru a face “legi” de apreciere.

Cum am reușit să îmi fac timp pentru competiție?

Aici trebuie să recunosc că sunt încă om, deci am și eu puteri limitate.

Așa că… pur și simplu mi-am “pus în cui” articolele zilnice pe celelalte bloguri (înafara celui cu care am intrat în competiție) și timp de două luni, la fiecare ediție, nu am postat decât urgențele.

Dar, cum nu depind din punct de vedere financiar de monetizarea blogurilor, nu am avut probleme evidente.

În plus, articolele scrise în trecut mi-au adus suficient trafic organic și conversii (mă refer la afilieri aici), încât nu am observat mari pagube 🙂 .

Atlantidei: Care ar fi cea mai potrivită atitudine de adoptat pentru a te regăsi printre câștigătorii Superblog?

M.C.: Din punctul meu de vedere, dacă la finalul competiției te afli printre finaliști, atunci poți spune cu certă mândrie că faci parte dintre marii câștigători.

Dincolo de aspectele financiare ale premiilor, câștigarea „luptei” cu adrenalina și în final cu tine însăți, este marele câștig spre care ar trebui să ne îndreptăm privirea.

La prima ediție la care am participat au fost 175 concurenti iar la a doua 130 (aprox). După cum am mai spus, majoritatea dintre ei sunt bloggeri absolut brilianți!

Unii ajung la linia de final, alții renunță.

Majoritatea celor care renunță sunt puși în situația de a alege între timpul alocat competiției și celelalte sarcini pe care trebuie să le ducă la îndeplinire în timpul zilei.

Și, pentru aceștia, vreau să extind afirmația de mai sus… atâta timp cât ai avut curajul să „îți arunci singur mănușa” și să te provoci în acest mare joc… din punctul meu de vedere ești Marele Câștigător!

Iar, în fața bloggerilor care s-au aflat pe podium… îmi scot cu respect pălăria!

Categoric, ajungi acolo doar după multă trudă, seriozitate și… pasiune.

Atlantidei: 3 cuvinte ce te definesc!

M.C.: Nah’ că tocmai m-ai pălit în vârful capului!

Asta-i întrebarea cea mai grea dintre toate. La restul te pot duce cu „zăhărelul” și pot s-o dau cotită, dacă este cazul. 🙂

Aici însă… hai să încercăm.

Hmmm… ca să-mi fie mai simplu, o să îți copiez trei dintre caracteristicile pe care mi le-am auto-dăruit la ultimul articol scris pentru competiția SuperBlog din primăvara aceasta.

Alergătoare. Arheolog. Inventatoare.

Am scris chiar și cu diacritice pentru proba aceasta… Extrag din context:

„Alergătoare. Obsedată de viteză, scrie doar pe ultima sută de metri. … .

Arheolog. Scormonește în sufletul omului.

Inventatoare. A inventat ascunderea în timp ce stăpânește arta succesului pe principiul deschiderii și transparenței.”

Și… zău că este mult adevăr aici! 🙂

Atlantidei: Proiecte viitoare: vorbește-ne puțin despre ele.

M.C.: Proiecte am așa de multe încât m-aș teme că nu aș avea timp să le duc la îndeplinire dacă… nu mi-aș fi propus să stau pe planeta asta vreo 200 de ani. De aceasta dată. 🙂

Ca proiecte mai apropiate… tocmai m-am înscris la un curs ce va dura 4 luni și în urma căruia sper ca să devin expertă în construirea de cursuri care să ajute oamenii.

La finalul acestei perioade de timp, cursul ce va lua naștere va avea legătura cu carțile. Dar… totul e cu bătaie lungă. O să vă țin la curent cu desfășurarea fazelor.

Un alt proiect pe care-l am în vedere este publicarea de cărți și în limba română și „construirea” unei comunități de oameni pasionați de ideea de a deveni scriitori.

Nu mă voi apleca deocamdată pe latura de publicare deoarece, recunosc, nu cunosc sistemul și legislația ce coordonează editurile în țara noastră.

Dar… mergand pe principiul (în care cred cu toată inima) că, în fiecare dintre noi stă ascunsă o carte… vreau în prima faza să fiu sigură că, în măsura posibilităților, ajut ca aceste cărți să fie scoase din profunzimile sufletului fiecăruia și transpuse pe „hartie”.

Și cu asta închei.

Am ales să vorbesc doar despre 3 proiecte. Lista e prea lungă.

În cazul în care… nu înțelegi unde este al treilea proiect menționat… de fapt este primul.

Cel cu cei 200 de ani. Și vorbesc serios.  🙂

*

Mulțumesc mult, Lelia, pentru onoarea ce mi-ai făcut de a mă invita în „inima Atlantidei” și de a mă prezenta cititorilor tăi. Întrebările ce mi-ai adresat mi-au adus plăcere și sper că răspunsurile s-au ridicat la înălțimea așteptărilor.

Vă doresc numai bine și închei aducându-vă aminte că:

„Dacă VREI cu adevărat, POȚI! Orice, oriunde, oricand.”

TU VREI?

Despre Mirela-Carmen

Scriitor, Content Marketing Strategist, Blogger, Reviewer de Carte, Inginer, Proiect Manager, Mamă și Soție.

Poți citi mai multe articole scrise de MC, pe oricare din site-urile ei.

Lista completă a acestora o găsești pe website-ul principal: ViataDeBlogger.ro