Rubrica „Interviuri cu și despre oameni” are plăcerea de a vă prezenta primul interviu: „De vorbă cu un psiholog”.

Domnișoara psiholog, Ruxandra Iancu, a răspuns afirmativ invitației mele, iar în această seară de ianuarie, ne va împărtăși din culisele acestei profesii.

Așadar, vă invit să vă așezați comod și să luați parte la discuția noastră!

Ruxandra, bună!

Mulțumesc că ai acceptat invitația de a ne vorbi puțin despre tine și  despre ce însemnă, pentru tine, meseria de psiholog.

Care este începutul poveștii tale?

Bună, Lelia!

Îți multumesc, în primul rând, că m-ai inclus în acest frumos demers al tău, acela de a aduce un omagiu Bunicului tau, și nu în ultimul rând că fac parte din categoria  oamenilor deosebiți, speciali, așa cum i-ai denumit pe cei cărora le vei așterne povestea pe blogul tău.

Începuturile poveștii mele, nu foarte mari, căci am abia 31 de ani, se află undeva într-o cameră de copii cu multe jucării, povești și mistere știute de două fetițe istețe. Am descoperit încă de atunci că îmi place foarte mult să ascult oamenii din jur, dar acolo s-a oprit informația aceasta, o vreme.

Ce îmi poți spune despre pasiunile tale? Se regăsea acest tip de activitate printre ele?

Cred ca da!

Sunt o persoană vizuală și acest lucru mi-a fost stimulat de  pasiunea pe care sora mea o avea pentru a-mi relata cărțile citite de ea sau poveștile pe care și le imagina.

Mă regăsesc în activități artistice, îmi place muzica și pictura, cu care uneori mai cochetez, îmi place mișcarea și sporturile care aduc aduc boost de adrenalină, cărțile și oamenii.

Văd o legatură cu profesia ta atunci când incluzi conexiunea cu oamenii la pasiuni! Și că tot am ajuns la profesie, potolește-mi curiozitatea și dezvăluie-mi de ce profesia de psiholog?

M-a fascinat ideea acestei „științe a sufletului” (Etimologic: psykhê – suflet, logos – studiu, cuvânt despre = psihologie –știința sufletului).

Atât de tentant este să lucrezi cu ceva ce nu poate fi văzut, atins, simțit. Un obiect fără obiect! Și mi-am găsit confirmări că sunt pe drumul cel bun din feedback-urile pe care le primeam de la cei cu care aveam ocazia să interacționez. Am înțeles că psihologia nu este o joacă și că un psiholog nu oferă sfaturi, așa că am decis să o învăț temeinic și să o aprofundez pe tot parcursul vieții.

Care sunt satisfactiile acestei profesii?

Infinite aș putea spune! Și de cele mai multe ori non-materiale.

Sunt, așa cum spune și definiția acestei meserii, daruri pentru suflet. Când vezi că ai putut ajuta pe cineva să își găsească sensul, răspunsurile la întrebări sau să aibă Insight-uri  (înțelegerea unei anumite relații cauză-efect într-un context specific), știi că ți-ai făcut treaba bine.

Dar provocarile acesteia?

Este într-adevăr o meserie care te provoacă.

Psihologia se împarte în mai multe ramuri distincte, deși societatea noastră, din păcate, încă nu cunoaște aceste diferențe.

Fiecare ramură vine la pachet cu provocările sale, însă, din perspectiva mea, care sunt și psiholog clinician dar și psihoterapeut, consider că psihoterapia este în vârful piramidei din perspectiva provocărilor.

Provocarea principală o primești tu, ca om, cu fiecare client cu care intri în contact, deoarece suntem unici și ceea ce a funcționat pentru mine va fi diferit de ceea ce va funcționa pentru tine, fie că vom prezenta aparent aceeași problemă.

Capacitatea de a empatiza cu cel din fața ta în manieră funcțională, fără a te regăsi în povestea clientului este esențială. Și nu în ultimul rând conștiința înțelegerii și acceptării faptului că, nu de terapeut depinde în totalitate procesul schimbării/vindecării și astfel nu devii responsabil pentru ceea ce aleg clienții tăi.

Ai recomanda domeniul psihologiei ca job, având în vedere piața muncii în România?

Este o întrebare dificilă.

Depinde de rațiunea care te îndreaptă către alegerea acestei profesii, dacă o faci din pasiune sau din rațiuni economice. Nu este o sursă de îmbogățire rapida! 🙂

Care sunt pasii și/sau sacrificiile pentru a deveni un psiholog de succes?

Mi-ai anticipat gândul!

Nu este un proces simplu, cel puțin în România, să devii psiholog, indiferent de ramura aleasă.

Este nevoie de timp și de resurse financiare susținute pentru că procesul de formare este permanent; facultate, masterat, formare continuă, conferințe, workshopuri etc. Toate implică capital financiar și nu mereu ,cei la început de drum, dețin acest capital.

Dar, să rămân pozitivă, dacă motivația este intrinsecă, nimic nu este imposibil.

Psiholog la stat, la privat sau liber profesionist?

Fiecare din cele trei variante vine la pachet cu avantajele și dezavantajele sale. Depinde foarte mult unde dorești să îți aduci aportul. Însă, cele trei nu se exclud reciproc. Poți activa și ca liber profesionist indiferent că ești angajat într-o instituție. Rămâne de gestionat doar problema timpului!

După cum cred că știi, oamenii consideră că a fi psiholog înseamnă să ai răspuns la toate întrebările, să deții soluții pentru toate problemele! Există adevăr în această credință?

Așa cum îți spuneam și mai devreme, aceasta este o provocare a psihologului/terapeutului în societatea noastră.

Omul a căutat din cele mai vechi timpuri răspuns la întrebările care l-au macinat și cred că și-ar dori să existe cineva care să dețină „adevărul absolut”.

Noi, psihologii, suntem înainte de toate, oameni. Oameni normali cu același tip de probleme, bucurii și provocări în viață ca oricine altcineva. Ceea ce ar trebui oamenii să înțeleagă este că ei sunt sigurii „căpitani” ai bărcii vieții lor și, deci, unicii răspunzători de mersul ei. Noi suntem „vântul care le suflă în pânze”, dacă decid să le întindă.

Chiar și acum lumea se teme de psiholog, consideră că a merge la psiholog înseamnă a avea o problemă la nivel psihic. Ne poți explica beneficiile accesării unui psiholog, atunci când situația o cere și care este diferența dintre a merge la un psiholog vs.un psihiatru?

Voi face referire la mentalitatea societății noastre, într-adevăr persistă ideea asocierii consultului psihologic cu existența unei afecțiuni în sfera mentală.

Oamenii nu au suficiente informații sau acces la acestea încât să poată face distincția între beneficiile sau necesitățile unei vizite la psiholog și unei vizite la psihiatru.

Lucrurile sunt simple, psihiatria este medicină și prin urmare implică un tratament medicamentuos. Din păcate este accentuat rolul negativ al acesteia, deși extrapolând, oamenii sunt deschiși la medicație pentru alte afecțiuni fizice dar le rejectează pe cele care țin de psihic. Este o problemă de etichetare, indusă social și perpetuată continuu.

Serviciile psihologice sunt, în ziua de azi, parte componentă a procesului de angajare, ca dovadă a faptului că a început să fie o deschidere mai mare a înțelegerii necesității lor.

Psihicul omului este la fel de important ca oricare alt organ al său și sănătatea mentală este o problematică care își face simțită prezența din ce în ce mai mult.

Alegerea vine atunci când vorbim despre terapie! Aici clientul este „stăpân absolut”! Mersul în terapie este un demers pe care omul îl face conștient și asumat, căci terapia impusă, de cele mai multe ori este sortită eșecului, dorința de schimbare a omului fiind principala condiție a succesului.

Cât crezi că este de respectată meseria de psiholog în România?

Este mai degrabă neînțeleasă corespunzător și cred că, în continuare îi este diminuat rolul, din păcate! Cu timpul poate va câștiga importanța care i se cuvine și îi va fi înțeles sensul în societate!

Legat de jobul tău, faptul că lucrezi și cu copii instituționalizați, cât de mult te afectează, ca om, nu ca profesionist acest lucru?

Îți mărturisesc că aceasta a fost o provocare personală!

Nu mi-am proiectat niciodată dorința de a lucra cu această categorie, dar cumva, lucrurile s-au întâmplat, poate cu un scop, și uite așa am ajuns să lucrez cu acești copii mai puțin norocoși.

Este în fiecare zi altă poveste! Devii mai mult decât psiholog pentru ei, devii persoana de atașament, pe care o integrează sau o rejectează în funcție de traumele personale. Devii personaj din viața a 100 de copii pentru care reprezinți 100 de identități, căci fiecare îți atribuie alt rol.

Mă mândresc cu mulți dintre „ai mei”, căci m-au lăsat să îi plimb pe un drum frumos și s-au menținut în linie dreaptă dar, recunosc, îmi pare rău când văd că nu toți reușesc să mențină linia.

Cred că mi-am luat în serios rolul de „ghid” și nu-mi prea permit să fiu afectată, căci n-aș mai fi ceea ce au ei nevoie! Le-am integrat poveștile și cred că nu mă mai miră nimic, m-au călit suferințele lor și scopul meu a devenit binele lor! Este un proces greu, de lungă durată, dar la final îți oferă o satisfacție de neegalat!

Știu că tu lucrezi și în cadrul cabinetului tău individual! Cât este de dificil să ai un cabinet de psihologie, din punct de vedere financiar și cum îți faci publicitate?

Recunosc că nu este foarte ușor din punct de vedere financiar să deții un cabinet! Implică o serie de cheltuieli pe care de multe ori nici nu reușesti să le amortizezi. Însă nu-mi doresc ca acest lucru să mă împiedice să îmi ofer serviciile cât mai multor oameni care aleg să acceseze serviciile terapeutice pe care le ofer!

Cei interesați mă pot găsi pe pagina mea de Facebook:

Vă aștept cu mare drag să ne cunoaștem!

Ce te diferențiază față de alți psihologi? Dacă ar trebui să merg la un psiholog, de ce ar trebui să te aleg pe tine?

Îmi place să cred că am integrat capacitatea de a oferi oamenilor curajul de a folosi cheile pe care le dețin în rezolvarea problemelor personale și, de asemenea, asigurarea unui mediu securizant în tot acest proces de transformare!

Alegerea terapeutului se face cel mai bine la primul contact, căci dacă nu există rezonanță orice recomandare profesională nu va mai valora nimic!

**

Wow Ruxandra! Trebuie să recunosc că sunt profund impresionată.

Discuția purtată cu tine a fost o adevărată lecție, nu numai despre psiholog și psihologie, ci și despre modul în care noi, ceilalți, privim și judecăm situațiile și pe cei din jurul nostru!

Cuvintele tale sunt acel indicator ce te îndeamnă să te oprești și să reevaluezi situția!

Îți mulțumesc încă odată pentru timpul acordat, pentru sinceritate și deschidere, iar cei care doresc să discute sau să îți ceară sfatul, te pot găsi la pagina de Facebook menționată mai sus!

De asemenea, dragi cititori, dacă aveți întrebări legate de articol, ca întotdeauna, mă veți găsi acasă, pe acest blog!

Să vă fie de folos!

Înainte de încheiere, mi-am rugat invitata să-mi indice o melodie ce îi place sau în care se regăsește.