Fericirea stă în lucrurile simple, „Fericirea stă în lucrurile simple, iar simplitatea înnobilează pe oricine.”(Angela Peschir)
SuperBlog

„Fericirea stă în lucrurile simple, iar simplitatea înnobilează pe oricine.”(Angela Peschir)

Alarma ceasului deșteptător suna încontinuu.

Yolanda, cu ochii închiși, încerca să găsească dușmanul somnului ei.

Și, ca de fiecare dată, micuțul ceas era pedepsit și aruncat undeva pe jos. Dar nu renunța. Aștepta ca fata să adoarmă și suna din nou și din nou, mai înverșunat.

[…]

Într-un târziu, plapuma se dădea la o parte, dezvelind o saltea roasă de timp, din ale cărei găuri ieșeau la iveală ghemotoace de burete.

Nici lenjeria, care încerca să acopere acest neajuns, nu ajuta prea mult.

Dintr-un material îndoielnic, își pierduse culoarea încă de la prima spălare.

Iar, pentru a nu face notă discordantă cu tot acest peisaj anost al locului unde omul ar trebui să-și găsească odihna, urmau pernele.

Moi și fără viață, de o culoare galben pal păreau obrajii unui suferind.

[…]

Yolanda se ridică, obosită și fără vlagă, din patul care scârțâia din toate încheieturile.

Dădu la o parte jaluzele de lemn roșii și deschise fereastra pentru a lăsa aerul răcoros al dimineții să pătrundă în încăpere.

Era obosită, dar de o oboseală interioară, cronică!

Își dorise atât de multe de la viață, dar se pare că destinul îi jucase o urâtă festă și o aruncase în acest cartier periferic. Îi mai oferise un job de muncitoare într-o fabrică și multă singurătate.

Nu dorise destinul acesta al ei să fie îndurător și să-i ofere măcar un suflet cu care să împartă aceste neajunsuri.

– Dar gata cu văicăreala! Nu este totul chiar atât de negru! își șopti ea, mângâind o cutiuță veche de lemn.

Își îndreptă pașii spre bucătărie, ținând-o strâns lipită la piept.

[…]

Aprinse lumina! Același peisaj în care neajunsurile economice se vedeau în fiecare colț.

Scaune vechi, aparținând unei epoci demult apuse, înconjurau masa rotundă și decolorată.

Yolanda ignoră aceste detalii.

Luă unul din scaunele pe care le știa mai rezistente și-și așeză trupul chinuit de febra musculară a muncii fizice din fiecare zi.

Deschise cu mișcări tremurânde, cutiuța din lemn.

În ochi îi străluci o lumină de speranță.

Mici suluri de plastic colorat umpleau conținutul micului seif.

Așezate în funcția valorii, îi zâmbeau încrezător, purtând-o în lumea viselor și a speranțelor.

– Am strâns ceva bănuți! se auzi vocea ei, în liniștea bucătăriei. Încă puțin efort și-mi voi permite să încep redecorarea acestui apartament.

[…]

– Dar, de unde să pornească oare cu schimbarea?

Își roti privirea prin bucătărie.

– Dezolant! exclamă ea.

Degeaba revopsise pereții. Aerul de vechi și de sărăcie nu dorea să plece! Și cum ar fi putut scăpa de această atmosferă dacă totul stătea să cadă, să se strice.

Din păcate, nu-și putea îngădui o schimbare generală a mobilierului. Trebuia să procedeze cu înțelepciune, să calculeze cu atenție și să investească inteligent.

Dar să deseneze camerele așa cum și le imagina, nu o costa nimic.

Frumusețea desenelor reflecta delicatețea sufletului și a bunului gust ce o însoțea chiar și în situația actuală.

[…]

Sunetul telefonului avu darul s-o trezească din visare.

– Alo, bună dimineața, doamna Marinescu!

– Bună dimineața, fetiță! Sper că nu te-am trezit!

– Ia zi-mi, ai luat cafeaua? o interogă repede, doamna.

– Nu, nu încă!

Tânăra își tăiase de o lună porția de cafea pentru a strânge mai repede suma de care avea nevoie.

Pentru a se consola, încerca să se convingă că această licoare dătătoare de energie nu este decât un viciu. În definitiv, ea își lua energia de la mica cutiuță din lemn, ce îi ascundea prețioasa comoară.

– Hai la mine atunci! Domnul Marinescu tocmai ce a plecat spre birou. Acum ai și computerul liber să te uiți la cataloagele alea de mobilă sau cum s-or numi! o îmbie, vecina.

– M-ați convins cu asta, dragă doamnă! Ajung în câteva minute!

[…]

Doamna Marinescu, vecina Yolandei, era considerată cea mai înstărită locatară a cartierului.

Ce făcuse ea la viața ei nu prea știau cei din jur, dar cea mai mare realizare a acestei femei era cea de-a doua căsătorie cu domnul Marinescu.

Cum o fi reușit gureșa femeie de 50 de ani să pună mâna pe acest bărbat care nu oferea o privire sau un salut nimănui, nu se știe!

Cert este că, după ziua în care a intrat în casa lui, a mai ieșit după o săptămână… cu inelul pe deget!

Dar, oricât era de ciudată povestea de viață a Mioarei Damian, acum Mioara Marinescu, această femeie era pâinea lui Dumnezeu.

Pe cât de arogant și țâfnos îi era bărbatul, pe atât de deschisă și prietenoasă era ea.

Și o îndrăgea mult pe Yolanda.

Știa cât și cum muncea, știa de sacrificiile pe care le făcea și de ghinionul ei în viața amoroasă. De aceea o chema la ea de fiecare dată. Uneori, sub diverse pretexte, îi mai strecura și câte o bancnotă în buzunar.

– I-ai mamă, i-ai! Că n-are cine să-ți dea și ție un capăt de ață! Să-mi aprinzi o lumânare când n-oi mai fi! 

Așa-i spunea mereu în încercarea de a o convinge să primească banii.

[…]

– Uite și cafeluța fetiță dragă! îi arătă vecina, ceașca fierbinte, Yolandei.

– Ți-am pus și un strop de lapte așa cum îți place ție! continuă ea, în timp ce se așeza lângă fată.

– Vă mulțumesc frumos! Nu trebuia să vă deranjați! îi răspunse, politicos, Yolanda.

Calculatorul încărca repede paginile în urma cuvintelor scrise, dar nici madam Marinescu nu se lăsa mai prejos. Ciripea ca o vrăbiuță în urechea tinerei.

– Și… ia zi-mi, te-ai hotărât ce să cumperi?

– Eu te sfătuiesc să începi cu bucătăria! declamă ea, convinsă de logica ei de nestrămutat.

– La bucătărie m-am gândit și eu azi dimineață! confirmă Yolanda.

– Fată înțeleaptă!

– Bucătăria este inima casei, este camera în care preparatele prind viață indiferent că ești singură sau alături de cineva! adăugă Mioara Marinescu.

– Păi și ai văzut ceva care să-ți placă? întrebă ea, din nou.

– Da! răspunse, entuziasmată, Yolanda.

– Mi-a spus ieri o colegă numele unui site… are un nume legat de inspirație…

– Ia dă-i să caute acolo, inspirație! o îndemnă doamna.

Yolanda bătu, fericită, din palme.

– Acesta este: SomProduct, Inspiring Comfort!

– Dar cine sunt?

SomProduct este un nume cu autoritate și vechime pe piața produselor Home&Deco din România.

– Povestea lor începe în anul 1995 odată cu deschiderea fabricii de la Baia Mare, de saltele manufacturate. Calitatea și confortul oferit de către produsele lor, au fost elementele de bază ce le-au asigurat nu numai menținerea în domeniu, dar care au dus și la dezvoltarea și lărgirea investiției. Astfel, în 2008, deoarece au dorit să fie cât mai aproape de client, au pătruns și în mediul online.

– Diversitatea produselor, ce provin din toate colțurile lumii, calitatea acestora, dar și dedicarea și orientarea permanentă către nevoile clientului, m-au cucerit! încheie Yolanda.

– Mămică, dar nu ar fi indicat să vezi totuși produsele! îi sugeră vecina.

– Da, pot face și acest lucru pentru că cei de la SomProduct au și Showroom-uri tematice, numite “În lumea somnului” în București, Brașov, Cluj Napoca și în Ungaria. 

Chiar săptămâna viitoare mă gândeam să-l vizitez pe cel de din Bulevardul Ghencea 126, București.

– Hai că te-am zăpăcit iar cu vorbăria mea și uite, ți s-a răcit cafeaua! se învinovăți femeia, părăsind camera.

[…]

Yolanda avea, în sfârșit, parte de puțină liniște.

Cerceta cu atenție paginile magazinului online și nota cu grijă modelele cei atrăgeau atenția.

Găsise pentru bucătărie, un frumos set de masă cu scaune.

Fericirea stă în lucrurile simple, „Fericirea stă în lucrurile simple, iar simplitatea înnobilează pe oricine.”(Angela Peschir)
Set masă extensibilă din lemn de salcâm și stejar + 6 scaune “Clemence” Grey / Oak, L120-165xl90xH80 cm

Eleganța designului clasic, o cucerise imediat. De asemenea, lemnul de salcâm și de stejar, din care era lucrat, îi garantau rezistența și durabilitatea în timp. În plus, s-ar fi integrat perfect în bucătăria ei.

Îl privea fascinată și deja își imagina cum va fi redefinit spațiul și ce notă de autenticitate și de confort va reuși să ofere doar prin simplitatea unei mese și a 4 scaune.

Pe măsură ce admira produsele după site, încântarea îi creștea progresiv.

O altă descoperire o făcu să viseze cu ochii deschiși: finețea modelului unei mese rotunde, de un alb imaculat. Imaginea acesteia nu te putea lăsa indiferent!

Era perfectă atât în bucătărie, dar și în colțul gol al sufrageriei sale.

Ar fi dat viață acelui colț unde, la mijlocul zilei, lumina pătrundea din plin, desenând curcubee.

Acolo ar putea să-și așeze acuarelele și planșele și să lase drum liber pensulei și imaginației.

Însă, ce-și dorea cel mai mult să găsească, era un scaun de bucătărie confortabil și inedit. 

Visa la un fel de balansoar în care să se afunde și să-și legene gândurile.

– Uite-l, exact acesta este! Noul cu vechiul transpuse în acest model atât de actual și o pată de culoare în peisajul static al casei mele! exclamă ea fericită de descoperirea făcută.

Fericirea stă în lucrurile simple, „Fericirea stă în lucrurile simple, iar simplitatea înnobilează pe oricine.”(Angela Peschir)
Scaun balansoar cu șezut din plastic și picioare metalice “Chloe” Blue, l61xA43xH70 cm

[…]

Pașii moi ai doamnei Marinescu o făcură să tresară.

– Te-am speriat, fetiță! se scuză doamna.

– Ai găsit ceva frumos pe acolo?

– O da, sunt atât de multe modele… fiecare îmi inspiră confort și sentimentul de ACASĂ. În plus, prețurile sunt accesibile!

– Ce ai ales? continuă guraliva femeie.

Yolanda îi arătă setul de bucătărie pentru care optase.

– Frumos, elegant, cu stil! aprobă alegerea doamna Mioara.

– Dar niște perdeluțe drăguțe nu ai găsit? 

– Să ne uităm împreună! Poate mă ajutați cu un sfat! 

După câteva click-uri descoperi un model de perdea ce îi plăcu. Modelul era disponibil pe 4 nuanțe și era o combinație perfectă.

[…]

Timpul petrecut pe site trecuse pe nesimțite.

Dându-și seama că deja exagerase de bunătatea doamnei Marinescu, Yolanda se ridică și se pregăti de plecare.

Aștepta cu nerăbdare să ajungă acasă și să facă niște calcule.

Ar fi dorit să mai cumpere în bucătărie și o față de masă, un set de ustensile de bucătărie și niște cuțite noi de care chiar avea nevoie.

[…]

Doamna Marinescu, femeie cu experiență de viață, îi citi îngrijorarea în ochi.

– Rămâi o clipă! o rugă ea.

Yolanda aștepta rezemată de ușa întredeschisă.

– Uite fetița mamei! și-i întinse un teanc de bancnote nou-nouțe.

– Ooo Doamne! exclamă șocată Yolanda.

– Îmi pare rău dar nu pot primi! îi răspunse ea, în timp ce se chinuia să îndepărteze mâna cea darnică.

– Yolanda! îi spuse cu voce serioasă, femeia.

– Dacă nu vrei să-i iei ca și dar, hai să facem o înțelegere!

– Promite-mi că, în momentul în care vei avea destui bani … și vei avea pentru că ești fată muncitoare și deșteaptă… să întorci binele primit! Fericirea vine din lucruri mărunte și poate însemna un set de masă cu scaune de bucătărie sau poate un ceas de perete

Yolanda o privea cu ochii în lacrimi, murmurând cuvinte de recunoștință.

– Du-te și ia-ți lucrurile alea frumoase pe care le-ai văzut! Iar cu banii aștia schimbă și tu odată salteaua aia că ți s-a deformat de tot coloana.

Fericirea stă în lucrurile simple, „Fericirea stă în lucrurile simple, iar simplitatea înnobilează pe oricine.”(Angela Peschir)
Basic memory touch 1200×800

Au și saltele acolo, nu?

– Da, da, au! răspunse Yolanda.

Îi strecură banii în buzunarul gecii, șoptindu-i:

– Data viitoare servim cafeaua în noua ta bucătărie!

Articol scris pentru cea de-a 9 a probă din competiția Spring Superblog 2019

Surse:

Cele recomandate de către sponsorul SomProduct:

Fericirea stă în lucrurile simple, „Fericirea stă în lucrurile simple, iar simplitatea înnobilează pe oricine.”(Angela Peschir)

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor / 5. Număr voturi:

Un comentariu

Lasă un răspuns