„Cea mai frumoasă și mai prețioasă minune a vieții: să dai viață!”- Oana Adelina V.

Prima mămică ce a dat curs solicitării mele este Oana Adelina V. din orașul copilăriei și adolescenței mele – Buzău.

Pe Oana am cunoscut-o cu mulți ani în urmă, în perioada liceului și chiar dacă am fost colege doar pentru o scurtă perioadă de timp, îmi amintesc și acum zâmbetul ei ghiduș și pofta de viață pe care o emana prin toți porii.

Acum, reîntâlnind-o, după 20 de ani, am observat că zâmbetul ei nu numai că și-a păstrat prospețimea adolescenței, însă are și ceva aparte. Însoțit de strălucirea din ochi, atunci când vorbește despre cum a devenit și ceea ce înseamnă să fii mămică, despre binecuvântarea pe care a primit-o când nimeni nu credea că va fi posibil, Oana este una dintre dovezile împlinirii materne.

Vă las să descoperiți povestea unei persoane minunate!

Bună dragă Oana,

Înainte de toate te rog să ne vorbești puțin despre tine înainte de a deveni mămică.

Acum spun cu mândrie că sunt mămica a doi baieței de 5, respectiv 12 ani.

Înainte de a deveni mamică, eram o  la vârstă la care multe fete/femei nu se gândesc încă la acest aspect, ce este drept, nici eu. Deși am iubit copiii dintotdeauna și mi-au fost dragi. În acel an am dat examenul de licență, lucram deja, eram căsătorită, aveam casa noastră, ne bucuram de ceea ce ne oferise viața.

Îți este dor sau regreți acea perioadă?

Nu regret acea perioadă, deoarece, consider că fiecare perioadă a vieții are frumusețea și bucuriile ei. Important este să știm să ne bucurăm de ceea ce avem.

Decizia de a rămâne însărcinată a fost planificată sau a venit pe neașteptate?

Povestea începe un pic trist, deoarece am avut niște mici probleme de sănătate, și la o ecografie care nu avea legatură cu această ramură, medicul mi-a spus că aș avea probleme, că nu voi putea rămâne însărcinată, și că nu voi putea duce o sarcină.

Dacă vreau, totuși să încerc, să o fac acum cât încă sunt tânără deoarece șansele sunt altele. În acel moment, „mi-a fugit pământul de sub picioare”, nu mă gândisem la acest aspect, și eu, care iubeam atât de mult copiii, nu voiam să accept că nu voi fi niciodată Mamă.

Așadar, am luat drumul capitalei, am ajuns la un medic celebru, care, după muuuuulte analize, cu două zile înainte de Crăciun, îmi povestea de fertilizare în vitro, fără a avea vreo problemă anume confirmată.

Cu cât trecea timpul, cu atât eram mai disperată, vedeam tot timpul femei însărcinate, bineînțeles, numai eu nu. Doar că, o prietenă m-a dus la o domnișoară doctor, un om minunat pe care îl port în suflet, și cu ajutorul căreia, în scurt timp am rămas însărcinată.

Ce ai simțit în momentul în care sarcina ți-a fost confirmată?

Să fac o mica paranteză, doamnele de la farmacie, știau deja ce voiam când intram, întrucât devenisem un „client fidel al testelor de sarcina”, iar eu eram de fiecare dată dezamagită. Până când, într-o zi de primăvară, vestea mult așteptată a sosit, și testul de sarcină a arătat, în sfarșit două liniuțe, nu una. Cele mai frumoase liniuțe roz din viața mea. Am plâns și am țopăit de fericire…..aș fi strigat în gura mare…. mi-aș fi strigat fericirea…

Multe femei sunt speriate mai mult de perioada de sarcină, de schimbările ce intervin. Povestește-ne puțin ce înseamnă perioada de sarcină! Cum ai întâmpinat schimbările, la nivel fizic și mental, în cele 9 luni?

Ținând cont de faptul că așteptasem atât de mult, m-am bucurat din plin de perioada de sarcina, și nu pot să nu îmi aduc aminte, cu plăcere și bucurie, de acea perioadă.

Bineînțeles că ești mult mai sensibilă, bineînțeles că intervin și schimbări pe plan fizic, dar orice aș fi făcut și aș fi trecut prin orice… în așteptarea marelui moment. Bineînțeles că ești râzgâiată de toată lumea… dar momentul în care simți acel fluturaș în burtică… .acel moment nu îl pot reda în cuvinte…

Experiența nașterii este unică. Ți-a fost teamă de marele moment? Cum ai ales să naști și care au fost motivele acestei alegeri?

Deși mi-aș fi dorit o naștere naturală, nu s-a putut, datorită faptului că poziționarea uterului nu mi-a permis, astfel că am avut parte de operație de cezariană.

La prima naștere am avut anestezie totală, la cea de-a doua, parțială, epidurală.

La prima sarcină m-am simțit mult mai bine, și din punct de vedere fizic și mental, consider ca mi-a fost mai bine mie. La cea de-a doua plusurile sunt că este mai putin toxică anestezia epidurală, medicii au mai mult timp la dispoziție pentru interventie, și îți vezi imediat Bebelușul.

La ambele nașteri, cand i-am vazut, am plâns… e cel mai frumos sentiment… și așteptarea… și orice sacrificiu… orice durere…. pălesc în fața acestui sentiment.

Care a fost primul gând pe care l-ai avut în momentul în care ți-ai ținut copilașul în brațe?

Cand i-am ținut în brațe, i-am mulțumit lui Dumnezeu, m-am simțit cel mai norocos și mai fericit om de pe Pământ, mai ales, în condițiile în care mi se spusese că nu voi avea parte de această minune.

Țin să precizez, că și înainte de a doua sarcină, un alt medic mi-a spus același lucru (între timp aflasem de alte probleme medicale tiroidiene): „cu toate problemele tale, să zici mersi și să îi mulțumești lui Dumnezeu că ai un copil”. Numai că in scurt timp, a apărut și a doua minune. Pentru că eu consider cu tot sufletul și cu toată încrederea că un copil este o minune, cea mai frumoasă și mai prețioasă minune a vieții: să dai viață…

Consideri că instinctul matern este suficient în creșterea și educarea unui copil?

Nu… nicidecum… instinctul matern consider că te ajută să reacționezi în anumite momente și situații în procesul de creștere și educare a unui copil…. însă… îți trebuie, în primul rând foarte multă răbdare, să te bucuri și să înveți în același timp cu copilul.

Cine crede că poate crește un copil din cărți…. se înșeală. În primul rând, ambii părinți trebuie să se implice în acest proces… și fiecare copil este diferit… și noi suntem diferiți… important este să investești cât mai multă răbdare și iubire.

Care consideri că sunt cele mai importante valori ce trebuie insuflate unui copil?

Le spun copiilor mei să fie, în primul rând buni…. este foarte greu să fii om bun… să fii răbdător. Orice lucru în viață trebuie să știe, că se obține cu răbdare, perseverență și muncă….  Îmi doresc să fie oameni buni copiii mei… pentru că toate ușile se vor deschide.

Venirea copilului în ce mod v-a schimbat viața?

Copiii nu mi-au schimbat viața… mi-au îmbunătătit viața… mi-au dat-o cu susul în jos… au dat un alt sens vieții mele.

Există o rețetă în a menține echilibrul între viața de familie și job?

O rețetă… cu siguranță nu… doar că… una fără cealaltă nu ne aduce o mulțumire totală. Mai ales că nu au fost puține zilele în care abia așteptam să ajung la serviciu ca să fiu eu cu mine… dar nu vreți să știți cum așteptam să ajung înapoi acasă, la zarva și zâmbetele lor.

Prezența ambilor părinți în creșterea copiilor este extrem de importantă. Cum îți implici partenerul în acest sens

La noi în familie lucrurile sunt simple… SUNTEM O FAMILIE… deși fiecare are partea lui de responsabilitate… dar dacă nu colaborăm și nu suntem o echipă… nimic nu funcționează… și aici vorbesc inclusiv despre copii.

Ne poți spune care a fost cea mai frumoasă amintire de când ai devenit mămică?

Cea mai frumoasă amintire… păi sunt multe… atunci când ți se spune prima dată MAMA, când se trezește și își pune mânuțele mici pe fața ta… și când îți spune că te iubește… sunt cele mai fericite clipe.

Dar cel mai dificil moment/perioadă?

Cele mai dificile momente sunt atunci când se îmbolnăvesc… toată lumea mea se năruiește… pentru că, de multe ori ești neputincioasă și aștepți doar să treacă timpul și să redevină copilul vesel pe care îl știi…. am trecut, personal, prin momente grele din punct de vedere medical… însă, nimic nu m-a dărâmat și nu m-a afectat ca atunci cand ei suferă… pentru că atunci când devii mamă, copilul este mai presus decat persoana ta…

Cunoaștem cu toții sinceritatea copiilor. Tu ce lecție ai primit sau învățat de la copilul tău?

Să știi că există o vorbă : dacă vrei să afli un adevăr, întreabă un copil… așa este… ei nu cunosc decât această latură până la o anumită vârstă… cel mai tare m-a amuzat, când pe stradă, un domn „l-a scuipat de deochi”, că este tare frumos… și el s-a oprit și a zis: „tu ești urât”.

Îți închipui că am intrat în pământ, dar domnul avea simțul umorului, și se pare și al realității… și a spus : „eu știam, dar nimeni nu a avut curajul să îmi spună în față până acum, așa că nu ești doar frumos, dar ești și un băiețel curajos”.

Un copil sau mai mulți, cum crezi că ar fi mai indicat?

Ținând cont de faptul că eu mai am două surori, m-am bucurat din plin de acest lucru și mi-am dorit să nu am un singur copil. Motiv pentru care, sunt nespus de fericită, când, chiar dacă eu nu îmi văd capul de treabă, mă opresc și savurez chicotelile lor. Casa este mult mai plină de fericire cu mai mulți copii.

Ce mesaj ai transmite proaspetelor mămici?

Să se bucure de fiecare moment… să nu rateze nici o clipă pe care o pot petrece cu copilul lor… să le fie alături indiferent de împrejurări… eu, încă învăț și încă mă bucur.

Dar celor ce nu își doresc copii?

Nu au trăit încă adevărata bucurie a vieții… au trăit viața doar pe jumătate…. bucuria de a fi părinte este incomparabilă cu orice lucru de pe acest pământ.

Oana îți mulțumesc tare mult pentru că ne-ai împărtășit povestea ta.