Angajații companiei de PR au primit pe email o notificare prin care li se aducea la cunoștință o ședință urgentă. Era o perioadă extrem de aglomerată. Toți erau stresați de termenele-limită, inspirația le cam dispăruse și priveau nedumeriți notificarea. Ședința era singurul lucru ce lipsea după lista lor. […] Echipa aștepta nerăbdătoare intrarea în sala de protocol. Membrii acesteia nu puteau înțelege de ce secretara nu le dădea voie înăutru. Dimpotrivă, au fost rugați să aștepte în liniște. […] În sfârșit, ușile sălii de protocol s-au deschis! – Vă rog să intrați doi câte doi! le ceru secretara. S-au supus, iar acum nedumerirea luase locul nerăbdării și agitației. Ca la un semn al pașilor lor, muzica a pornit. Au rămas uimiți de versurile ce continuau să le însoțească această intrare, dar și mai mult nu înțelegeau rolul și semnificația acestora. „Suntem copii, de acum vom fi / Plini de uimire, plini de iubire / Cu ochii, vă urmărim / Ştim de pe acum ce ne aşterneţi la drum / Nenumărate flori şi palate / Să avem noi mâine aur şi pâine / Voi sunteţi nişte nişte eroi / Dar într-o zi şi noi (şi noi) (…)” (Locul potrivit – Guess Who) Cunoșteau cu toții imaginația șefului lor, ce de multe ori depășea limitele, dar la așa ceva nu se așteptaseră. […] Angajații și-au ocupat locurile în sală. Melodia continua să se audă pe fundal. În plus, pe pereți au început să apară tot felul de citate, scrise în culori diferite, precum: „Copilul râde: înţelepciunea şi iubirea mea e jocul; Tânărul cântă: jocul şi înţelepciunea mea e iubirea; Bătrânul râde: iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”.(L.Blaga) „Un copil care nu se joacă nu este un copil, dar omul care nu se joacă a pierdut pentru totdeauna copilul care trăia în interiorul său și de care îi va fi groaznic de dor.”(Pablo Neruda) „Un copil poate oricând să înveţe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce îşi doreşte.” (Paulo Coelho) „Maturizarea omului înseamnă să-și recâștige seriozitatea pe care a avut-o la joacă, atunci când a fost copil.” (Friedrich Nietzsche) […] Șeful companiei a așteptat, în tăcere, ca angajații să rezoneze la nivel emoțional, cu ceea ce vedeau și auzeau. Hotărâse să le acorde timp, în speranța că, măcar unul dintre ei va fi capabil să facă legătura cu ceea ce se întâmpla în realitate. După 30 de minute în care și-a „teleportat” echipa în anii copilăriei, a aprins lumina. A apărut în fața lor cu un zâmbet larg, spunându-le: – Ei bine dragilor, joaca este începutul cunoașterii! Din păcate, voi ați cam uitat să vă jucați! – Nu v-ați întrebat niciun moment de ce randamentul vostru a scăzut atât de mult? – Nu v-ați întrebat unde a dispărut entuziasmul vostru de altădată? – Nu v-ați gândit nicio secundă să vă priviți în oglindă? – Dar nu fugar, ci cu atenție mărită! – Să vă analizați chipurile, ridurile care vi s-au accentuat atât de mult pe chip! Membrii echipei erau mișcați de cuvintele lui. Toți nutreau în gând, dorința de a se repezi la primul spectru pe care l-ar fi întâlnit, pentru a-și vedea chipul! – Dar nu vă îngrijorați! Am găsit eu soluția potrivită pentru voi, pentru mine, pentru companie! […] – Mâine este final de săptămână și… veți veni la birou! Pupilele perechilor de ochi din sală s-au dilatat laolaltă când au auzit aceste cuvinte. – Nu, nu trebuie să vă speriați! Mâine nu vom lucra, mâine ne vom juca! – La urma urmei nu suntem doar colegi, nu sunteți doar angajați… suntem prieteni de ani buni. Murmurul vocilor a aprobat ultimele cuvinte ale directorului. Șeful savura aceste reacții atât de naturale și se desfăta de fiecare dată când își surprindea oamenii, prietenii. Îi cunoștea foarte bine. Petrecuse împreună cu ei clipe minutate și trecuse prin momente de cumpănă tot alături de aceștia. Erau prietenii lui. – Jocul, a continuat el, înseamnă evadare, înseamnă menținerea legăturii cu copilăria și dezvoltarea imaginației, a aptitudinilor. Cum voi, de foarte mult timp, sunteți secați de energia pură ce ne-a adus întotdeauna rezultate remarcabile… mâine ne vom juca! – Cum? Ce fel de jocuri? s-au auzit câteva voci curioase. – Ne vom juca… Jocuri de Societate! le-a răspuns el după câteva secunde de suspans. – Jocuri de societate?! au repetat cei din încăpere. – Da! – Am găsit pe internet un interesant magazin online de jocuri ce m-a inspirat! a continuat el. – De curând, au adoptat numele de Oxygame, dar site-ul este cutia.ro ce are peste 10 ani de activitate. – Ideea magazinului online, s-a născut în 2006 în urma unei competiții Carcassone, pe care au pierdut-o, dar au decis să meargă mai departe cu participarea, atât de mult le-a plăcut. – La un an după, în 2007, au lansat magazinul online cutia.ro, specializat pe jocuri de societate, dedicate atât celor mari cât și celor mici, jocuri de logică, puzzle-uri etc. […] Odată cu încheierea acestei prezentări, proiectoarele au început să prezinte titlurile jocurilor pe care șeful le alesese cu înțelepciune pentru angajații și prietenii lui: Port Royal, Extensia Port Royal: Doar încă un contract, Ligretto, Qwirkle, cubul Rubik etc. Pe peretele din dreapta a apărut un simpatic și colorat cub Rubik. – Salut! Eu sunt cubul Rubik și m-am născut în 1974, în Ungaria, din ingeniozitatea arhitectului și profesorului universitar, Erno Rubik. – Sunt una dintre cele mai vândute jucării din toate timpurile și, vă anunț, că pot deveni extrem de „enervant” atunci când nu sunt rezolvat! În timp ce vorbea, cubul Rubik se rotea în sute de combinații astfel încât să aibă o culoarea unitară pe fiecare latură. – După calculele oamenilor de știință am aproximativ 43.252.003.274.489.856.000 permutări posibile. De asemenea, am și un frate ce costă foarte foarte mult, dar el este confecționat din diamante, rubine, smaralde și safire. Echipa privea înmărmurită dansul micului cubuleț. […] Directorul opri filmulețul. Înainte de a mai adăuga ceva, i-a cuprins pe toți în privirea sa de un albastru senin. – Mâine,
