News & Article

Rubrica „Interviuri cu și despre oameni” are plăcerea de a vă prezenta primul interviu: „De vorbă cu un psiholog”. Domnișoara psiholog, Ruxandra Iancu, a răspuns afirmativ invitației mele, iar în această seară de ianuarie, ne va împărtăși din culisele acestei profesii. Așadar, vă invit să vă așezați comod și să luați parte la discuția noastră! Ruxandra, bună! Mulțumesc că ai acceptat invitația de a ne vorbi puțin despre tine și  despre ce însemnă, pentru tine, meseria de psiholog. Care este începutul poveștii tale? Bună, Lelia! Îți multumesc, în primul rând, că m-ai inclus în acest frumos demers al tău, acela de a aduce un omagiu Bunicului tau, și nu în ultimul rând că fac parte din categoria  oamenilor deosebiți, speciali, așa cum i-ai denumit pe cei cărora le vei așterne povestea pe blogul tău. Începuturile poveștii mele, nu foarte mari, căci am abia 31 de ani, se află undeva într-o cameră de copii cu multe jucării, povești și mistere știute de două fetițe istețe. Am descoperit încă de atunci că îmi place foarte mult să ascult oamenii din jur, dar acolo s-a oprit informația aceasta, o vreme.   Ce îmi poți spune despre pasiunile tale? Se regăsea acest tip de activitate printre ele? Cred ca da! Sunt o persoană vizuală și acest lucru mi-a fost stimulat de  pasiunea pe care sora mea o avea pentru a-mi relata cărțile citite de ea sau poveștile pe care și le imagina. Mă regăsesc în activități artistice, îmi place muzica și pictura, cu care uneori mai cochetez, îmi place mișcarea și sporturile care aduc aduc boost de adrenalină, cărțile și oamenii. Văd o legatură cu profesia ta atunci când incluzi conexiunea cu oamenii la pasiuni! Și că tot am ajuns la profesie, potolește-mi curiozitatea și dezvăluie-mi de ce profesia de psiholog? M-a fascinat ideea acestei „științe a sufletului” (Etimologic: psykhê – suflet, logos – studiu, cuvânt despre = psihologie –știința sufletului). Atât de tentant este să lucrezi cu ceva ce nu poate fi văzut, atins, simțit. Un obiect fără obiect! Și mi-am găsit confirmări că sunt pe drumul cel bun din feedback-urile pe care le primeam de la cei cu care aveam ocazia să interacționez. Am înțeles că psihologia nu este o joacă și că un psiholog nu oferă sfaturi, așa că am decis să o învăț temeinic și să o aprofundez pe tot parcursul vieții. Care sunt satisfactiile acestei profesii? Infinite aș putea spune! Și de cele mai multe ori non-materiale. Sunt, așa cum spune și definiția acestei meserii, daruri pentru suflet. Când vezi că ai putut ajuta pe cineva să își găsească sensul, răspunsurile la întrebări sau să aibă Insight-uri  (înțelegerea unei anumite relații cauză-efect într-un context specific), știi că ți-ai făcut treaba bine. Dar provocarile acesteia? Este într-adevăr o meserie care te provoacă. Psihologia se împarte în mai multe ramuri distincte, deși societatea noastră, din păcate, încă nu cunoaște aceste diferențe. Fiecare ramură vine la pachet cu provocările sale, însă, din perspectiva mea, care sunt și psiholog clinician dar și psihoterapeut, consider că psihoterapia este în vârful piramidei din perspectiva provocărilor. Provocarea principală o primești tu, ca om, cu fiecare client cu care intri în contact, deoarece suntem unici și ceea ce a funcționat pentru mine va fi diferit de ceea ce va funcționa pentru tine, fie că vom prezenta aparent aceeași problemă. Capacitatea de a empatiza cu cel din fața ta în manieră funcțională, fără a te regăsi în povestea clientului este esențială. Și nu în ultimul rând conștiința înțelegerii și acceptării faptului că, nu de terapeut depinde în totalitate procesul schimbării/vindecării și astfel nu devii responsabil pentru ceea ce aleg clienții tăi. Ai recomanda domeniul psihologiei ca job, având în vedere piața muncii în România? Este o întrebare dificilă. Depinde de rațiunea care te îndreaptă către alegerea acestei profesii, dacă o faci din pasiune sau din rațiuni economice. Nu este o sursă de îmbogățire rapida! 🙂 Care sunt pasii și/sau sacrificiile pentru a deveni un psiholog de succes? Mi-ai anticipat gândul! Nu este un proces simplu, cel puțin în România, să devii psiholog, indiferent de ramura aleasă. Este nevoie de timp și de resurse financiare susținute pentru că procesul de formare este permanent; facultate, masterat, formare continuă, conferințe, workshopuri etc. Toate implică capital financiar și nu mereu ,cei la început de drum, dețin acest capital. Dar, să rămân pozitivă, dacă motivația este intrinsecă, nimic nu este imposibil. Psiholog la stat, la privat sau liber profesionist? Fiecare din cele trei variante vine la pachet cu avantajele și dezavantajele sale. Depinde foarte mult unde dorești să îți aduci aportul. Însă, cele trei nu se exclud reciproc. Poți activa și ca liber profesionist indiferent că ești angajat într-o instituție. Rămâne de gestionat doar problema timpului! După cum cred că știi, oamenii consideră că a fi psiholog înseamnă să ai răspuns la toate întrebările, să deții soluții pentru toate problemele! Există adevăr în această credință? Așa cum îți spuneam și mai devreme, aceasta este o provocare a psihologului/terapeutului în societatea noastră. Omul a căutat din cele mai vechi timpuri răspuns la întrebările care l-au macinat și cred că și-ar dori să existe cineva care să dețină „adevărul absolut”. Noi, psihologii, suntem înainte de toate, oameni. Oameni normali cu același tip de probleme, bucurii și provocări în viață ca oricine altcineva. Ceea ce ar trebui oamenii să înțeleagă este că ei sunt sigurii „căpitani” ai bărcii vieții lor și, deci, unicii răspunzători de mersul ei. Noi suntem „vântul care le suflă în pânze”, dacă decid să le întindă. Chiar și acum lumea se teme de psiholog, consideră că a merge la psiholog înseamnă a avea o problemă la nivel psihic. Ne poți explica beneficiile accesării unui psiholog, atunci când situația o cere și care este diferența dintre a merge la un psiholog vs.un psihiatru? Voi face referire la mentalitatea societății noastre, într-adevăr persistă ideea asocierii consultului psihologic cu existența unei afecțiuni în sfera mentală. Oamenii nu au suficiente informații sau acces la acestea încât să poată face distincția între beneficiile sau necesitățile unei vizite la psiholog și unei vizite

A avea un job bine plătit într-o instituție, de stat sau privată, care să ne garanteze continuitatea și siguranța zilei de mâine, cred că este visul fiecăruia dintre noi. Dar cum trebuie să procedăm pentru a ne îndeplini visul? Care sunt pașii pe care trebuie să îi urmăm? Cum putem obține interviul și mai apoi job-ul mult visat și ce trebuie să facem pentru a ne păstra ceea ce am obținut? Toate acestea și, mai ales, importanța Resurselor Umane atât pentru angajat cât și pentru angajator, le vom descoperi astăzi, împreună cu invitata mea, Oana, specialist HR și deținătoare a unui blog de profil, Oanahrp.com, unde putem găsi informații și sfaturi prețioase pentru „Cea mai bună investiție pe care o poți face este în tine. Întotdeauna va merita.” Bună Oana, În primul rând doresc să-ți mulțumesc pentru că ai acceptat să îmi acorzi acest interviu. Deoarece tu lucrezi în domeniul Resurselor Umane, te rog, să împărtășești și cititorilor mei din experiența ta și ce provocări ridică un astfel de job. Înainte de toate, care este povestea ta? Simplă, m-am născut într-o zi de toamna, am crescut în aerul de Capitală de la 4 ani, am urmat traseul școlar al unui tânăr obișnuit. Mi-au plăcut economia și psihologia, dar pentru că eram obligată să intru la buget, am ajuns să dau probă la  economie și să intru la Academia de Studii Economice. Mi-a lipsit în acei ani zona de psihologie, poate și din acest motiv am făcut Masterul pe Comunicare și Resurse Umane la SNSPA. Ulterior am intrat în câmpul muncii, am activat în supply chain, achiziții, suport vânzări și de 3 ani în Resurse Umane. Cum ți-ai început cariera în acest domeniu? În 2008 am început în cadrul unei Asociații pentru ca îmi place sa ajut oamenii și mai ales pe copii. Făceam recrutare de voluntari implicați în diverse activități ale organziatiei: marketing, reprezentare internațională, PR etc. În companie, propriu zis, am început în 2015 în Accenture pe un job de Generalist HR pe legislația din Marea Britanie. Am întâlnit oameni foarte faini aici, cu care mai țin legătura și acum. Care sunt cele mai mari provocări dar și satisfacții din zona de recrutare personal? Provocarea majoră este sa găsești omul potrivit și el însuși să devină un angajat mulțumit, schimbarea lui profesională să aibă sens, nu să fie un punct în carieră dintre altele la fel de irelevante. Cum se desfășoară procesul de recrutare și ce instrumente folosești? Dacă te referi la prima parte a procesului, adică sourcing, când caut candidații, folosesc Linkedin, Facebook și site-urile de joburi. Dacă te referi la interviul propriu zis, interviul în sine este un instrument prin care analizez potrivirea pe zona tehnică și de personalitate a candidatului cu rolul respectiv și cultura organizațională a companiei. Folosești întrebările standard? Ne poți explica, te rog, rolul acestora! Nu știu la ce te referi prin întrebări standard. De ce ai plecat de la fostul angajator? Aceasta este o întrebare, pentru mine, standard și îmi oferă informații despre modul în care și-a gândit evoluția profesională, prioritățile la momentul respectiv și ce l-ar putea motiva să plece și de la compania în care îl plasez. Care sunt domeniile pentru care tu faci recrutare? Medical și IT. Sunt greu de găsit candidații potriviți? De ce? Da sunt pentru că în zona de blue collars au emigrat mulți și școlile de meserii de la noi nu mai produc noi specialiști, neexistând interes din partea tinerilor pentru dezvoltarea în această direcție. Mai sunt și pentru că fiecare companie are modul ei de lucru, anumite tehnologii specifice și este greu să integrezi în echipă un om dintr-o altă industrie, care să se adapteze rapid la noua poziție și să producă rapid rezultate. În aria mea este dificil pentru că mulți medici aleg calea străinătății, cei rămași – parte dintre ei preferă sistemul de stat, unde salariile au devenit competitive și cazurile medicale sunt foarte complexe, presupun echipe interdisciplinare, chiar din spitale diferite. Și în mediul privat există asemenea cazuri, dar nu au aceeași frecvență pentru că nu toți pacienții români își permit costurile respective. În IT, tehnologiile și pachetul de beneficii fac diferența. Mulți dintre IT-iștii cu care am avut de a face sunt pasionați de domeniul lor și vor firme în care să se utilizeze ultimile tehnologii, să existe posibilitatea de work from home și un pachet măcar la fel de bun ca cel pe care îl au, ceea ce este perfect justificat. Atunci este o adevărată provocare! Ce calități/abilități apreciezi la un candidat? Onestitatea, interesul real pentru poziția respectivă. De ceva ani a apărut un nou termen în domeniul HR: Internship. Câteva avantaje și dezavantaje ale acestuia pentru angajat și angajator, ne poți enumera! *Nu sunt un specialist în legislație, de aceea pentru a nu dezinforma voi prezenta ce știu, cu amendamentul ca cei interesați să consulte legislația, un expert în domeniu. Durata unui program de internship este de maximum 720 de ore pe parcursul a 6 luni consecutive, se încheie un contract de internship și la final internul primește un certificat de internship. Certificatul va menționa durata acestuia, programele de internship pe care le-a urmat internul în compania respectivă și va face referire la contractul de internship, înregistrat în Revistă. Constituie vechime în muncă, unul din avantajele pentru intern, plus că se și plătește – egal cu cel puțin 50% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și se acordă proporțional cu numărul de ore de activitate desfășurată. Angajatorul care, în termen de 60 de zile de la finalizarea programului de internship, încheie un contract individual de muncă cu persoana care a desfășurat programul de internship primește, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, o primă de promovare a angajării în cuantum de 4.586 de lei pentru fiecare persoană astfel angajată, după îndeplinirea obligației de menținere a raporturilor de muncă pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 24 de luni. Suma se actualizează în funcție de rata inflației. Prezintă avantaje pentru ambele părți implicate, deci este