News & Article

Category: Blog|SuperBlog>Superblog Spring ’22

Termometrele Geratherm – alături de tine când nu te simți bine

– Bună, draga mea copilă!, spuse o voce veselă, în timp ce se chinuia să iasă din ambalaj. Azzurra se uita cu curiozitate la acel instrument. – Îmi cer scuze dacă te-am speriat! continuă vocea. – Dar cine ești? dori să afle fetița. – Prietenul cel mai bun atunci când ai nevoie și când uiți să mănânci câte un merișor pe zi, astfel încât, să nu ajungi la doctor! răspunse el pe un ton poznaș. Din nou, în ochii copilei se citea nedumerirea. – Îmi cer scuze, nu prea mă pricep la glume și tu ești încă micuță…! Ei bine, hai să mă prezint cum se cuvine! Eu sunt Termometrul Geratherm Non Contact și am venit cât am putut de repede pentru că mămica ta mi-a cerut ajutorul. Sunt creat pentru a ajuta bebelușii, copilașii cuminți și frumoși așa cum ești tu, dar și pe cei mari: părinți și bunici! De fapt, eu vin în ajutorul tuturor, încheie termometrul zâmbind. – Și în ce fel ne poți ajuta? întrebă Azzurra. – Vrei să asculți o poveste înainte de culcare? Fetița dădu din cap în semn că da și se așeză mai comod în pătuț! – Draga mea, povestea mea este lungăăăă… până la nașterea mea având o mulțime de strămoși ce au încercat să fie de ajutor omenirii. Ideea de bază a rămas însă mereu aceeași: măsurarea temperaturii corporale, de aici și denumirea ce am primit-o, cea de termometru. Primele încercări de măsurarea ale temperaturii au avut loc în anul 170 d. Hr. pe teritoriul Greciei antice. De aici, au început să se extindă și în alte țări, până când, în anul 1867, medicul englez, Sir Thomas Allbutt, a inventat termometrul medical. A urmat apariția unuia dintre stră-stră-bunicii mei, termometrul ce putea măsura temperatura din ureche. Acesta a apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, părintele său fiind doctorul Theodore Hannes Benzinger. Cam la jumătatea de secol după, în anul 1984, a luat naștere bunicul meu, termometrul infraroșu creat de către David Phillips.   După cum vezi istoria noastră este bogată și continuă încă, fiindu-i aduse numeroase inovații. – Wowww! se miră ea. Și tu cum ai apărut, cu ce ești diferit față de ceilalți și de câte feluri sunteți? se îngrămădeau de-a valma întrebările micuței. – Ușor draga mea! O să îți satisfac dorința de cunoaștere imediat! Așadar, ai înțeles că scopul nostru este acela de a măsura temperatura. Diferă însă modul în care este măsurată, în funcție de modelul fiecăruia dintre noi. De exemplu, eu pot măsura temperatura corpului, dar și a biberonului cu lapte al unui bebeluș, iar frații mei pot lua temperatura din guriță, de la subraț sau din funduleț. Am fost conceput din dorința de a diminua transmiterea virușilor și a altor patogeni de pe o suprafață pe alta, lucru ce reduce riscul infectării altor persoane, mai ales în spitale. Dar capacitățile mele nu se opresc aici. Gândește-te ce face mămica ta înainte de a-ți face băiță!     Azzurra se strădui să-și amintească acest ritual. – Gata, știu! spuse ea, după un timp. Mami te folosește pentru a vedea ce temperatură are apa! – Bravo! confirmă termometrul infraroșu. Totuși, oamenii ne folosesc cel mai des atunci când cineva este bolnav, așa cum ești și tu acum! Iar mămica ta va veni în timpul nopții pentru a verifica dacă ai sau nu febră. Cu ajutorul meu, vor fi suficiente doar câteva secunde pentru a primi răspuns și nici nu va fi nevoie să te trezim. – A, da? Cred că am febră, deoarece am obrăjorii fierbinți. – Febra este cel mai frecvent simptom care apare în cadrul unei infecții virale sau bacteriene, iar măsurarea temperaturii corporale ajută părinții și doctorii să înțeleagă dacă copilul sau pacientul se află sau nu în pericol. Eu, prin capacitățile cu care am fost investit, voi scana zona de deasupra sprâncenelor pentru un rezultat cât mai exact. În cazul în care temperatura corpului depășește 37.4 C, voi afișa pe ecran culoarea roșie și voi da drumul la un semnal sonor, folosit atât pentru avertizare, cât și ca o confirmare a faptului că citirea s-a efectuat în mod corect. – Ce super puteri ai! – Într-adevăr! confirmă acesta. Nu uita motto-ul nostru: “Termometrele Geratherm – alături de tine când nu te simți bine!”   – Am uitat să specific că vin însoțit de un manual de utilizare unde pot fi găsite toate informațiile necesare. – Totuși, câți anișori ai spus că ai? a întrebat, uimit, Termometrul Geratherm Non Contact, copila. – N-am spus ce vârstă am, dar sunt pasionată de tehnologie și atunci când voi fi mare vreau să mă fac om de știință! i-a mărturisit Azzurra, extrem de mândră de planurile sale. – Mai devreme, începu fetița, spunea-i ceva și despre niște frați pe care i-ai avea… – Într-adevăr, îți amintești bine! Suntem mai mulți, fiecare model dedicat pe categoriile de vârstă ale oamenilor și ale eventualelor suferințe. – Îmi povestești, te rog și despre ei! se rugă ea. – Da, dar pe scurt pentru că ești bolnăvioară și ai nevoie de foarte multă odihnă. – Bine! spuse aceasta. – Unul dintre frații mei se numește Geratherm – Termometru rapid și este un termometru digital, cu un timp de măsurare foarte scurt, așa cum îi spune și numele. El este foarte util pentru copiii care au alergii la metale, datorită vârfului aurit.     – Îi va fi un foarte bun prieten surorii mele mai mari! se bucură fetița. – Sunt bucuros că vă putem fi aproape! spuse și termometrul, făcând o plecăciune. – Dar dacă mami sau tati se îmbolnăvesc sau dacă sunt nevoiți să ajungă la spital, pe ei cine îi va ajuta? – Îl voi trimite pe fratele meu Geratherm – Termometrul clinic. Și el este tot un termometru digital, foarte apreciat de către cadrele medicale, care se va ocupa de părinții voștri.   – Iar la final, l-am lăsat pe fratele nostru cel mai mare, Geratherm – Termometrul classic. Este acel termometru pe care îl vei găsi cu

Poartă-mă în piscina visurilor mele!

1. Introducere Aceste versuri le scria Ioana, așezată în scaunul ei cu rotile. Vara venise și se simțea în fiecare bucată de pământ, în aerul nemișcat și în acele raze dogoritoare de chihlimbar. Duse ușor la ureche scoica de mare, ce păstra în sine murmurul mării, lăsându-se pătrunsă de dulci amintiri. Vlad o privea de la fereastra bucătăriei, încercând să găsească o soluție pentru a o ajuta. Se afla încă în terapia de recuperare după acel accident stupid, dar nimeni nu îi putea garanta dacă va mai putea merge. – Fizioterapie, vară, soare dogoritor, apă EGAL firmă cu experiență în constructii piscine! își spuse el, dintr-odată. Cu aceste gânduri în minte, Vlad, privea bucata de teren aridă din fața casei. Uneori avea impresia că Fata Morgana dansa lasciv pe pământul însetat. Această senzație îl convingea tot mai mult că soluția salvatoare era construcția unei piscine. În definitiv, își spuse el, o piscină rezidențială nu mai este de mult un lux. Odată cu trecerea timpului, piscinele au devenit mult mai accesibile. În plus am putea înfrumuseța tot acest spațiu gol de care dispunem, l-am putea înfrumuseța, creând o adevărată oază de relaxare, își continua bărbatul firul gândurilor.   Luă repede o foaie și un pix pentru a nota avantajele și dezavantajele acestei investiții:       Văzând cât de lungă era lista de avantaje, zâmbi mulțumit. – Care ar fi următorul pas? se întrebă Vlad, în timp ce își aprindea o țigară. Dorea să-i facă Ioanei o surpriză, dar ar fi avut mare nevoie de sfaturile ei. Ea era creierul familiei, dar, de această dată, era nevoit să se descurce singur. Trebuie să mă documentez, cercetând piața! În acest mod, voi putea afla costurile de amenajare ale piscinei, a instalațiilor de pompare a apei, de încălzire și filtrare. Totuși, din ce bănuia el, de fapt, costurile mai mari erau exact cele referitoare la instalație, filtrare și încălzire, însă își propuse să facă un research în online pentru a fi sigur. Era imperios necesar să acorde atenție și să fie precaut având în vedere valoarea acestei plasări de capital. Era vorba despre o decizie ce trebuia gândită pe termen lung, la fel cum au făcut și când au cumpărat această casă cu teren inclus. Și cât se încăpățânase el înainte de a o cumpăra! Ioana nu era însă genul de femeie care să renunțe la ceva, parcă ar fi presimțit ce avea să se întâmple… Scutură capul pentru a goni imaginile dureroase! Stinse țigara, strivind-o puternic de pereții scrumierei, de parcă prin acest gest putea pedepsi soarta pentru cele întâmplate. Ieși afară să verifice dacă soția lui avea nevoie de ceva și după ce se asigură că totul este în ordine cu ea, urcă nerăbdător scările spre biroul lui pentru a începe marea căutare.   2. Piscina – piesa lipsă din puzzle-ul curții    Vlad știa de mult timp că Ioana visa la o astfel de piscină, dar niciodată nu avusese curajul să-i mărturisească deschis. Ea asocia piscina cu propriul ei colț de rai, cu momentele romantice, dar și cu cele de relaxare. Cu locul din poveștile ei, mai aproape de natură, un alt fel de concediu fără stresul bagajelor, zborurilor și al hotelurilor. Putea avea la ea acasă măsuța plină de gustări și băuturi delicioase, o carte bună și o muzică lounge relax, trecând peste căldura verii cu o altfel de atitudine.   Însă, acum, piscina devenise inclusiv o necesitate pentru că bărbatul era convins că o astfel de investiție o va determina și o va ajuta pe Ioana să se ridice din acel scaun cu rotile și să redevină femeia independentă, aventuroasă și plină de viață.   2.1. Ce trebuie să știi înainte de a alege și de a instala o piscină   Vlad se afundă în paginile internetului pentru a găsi răspunsuri sau un îndreptar legat de construcția piscinelor. După ceva timp, a înțeles că avea nevoie să contacteze o firmă cu experiență în construcții piscine. Nu trecu mult, iar numele ElcoraPiscine.ro ieși în evidență încă din primele pagini de căutare.   Pe site-ul acestora găsi toate demersurile ce trebuiau făcute pentru realizarea visului Ioanei. Etapa 1 – Alocarea bugetului necesar pentru o astfel de investiție Primul pas era stabilirea unui buget pentru tipul de piscină pe care îl dorea. Bucuria i-a luminat chipul atunci când a descoperit multitudinea de modele și dimensiuni disponibile oferite de către compania Elcora Piscine. Era însă normal ca această firmă să aibă un portofoliu atât de bogat. Pe lângă faptul că erau specializați în construcția piscinelor publice și rezidențiale, a centrelor spa și a parcurilor acvatice, aveau și aproximativ 15 ani de experiență în domeniu și produse deosebite, îndeplinind astfel visul a peste 500 de clienți. Vlad a intrat pe pagina unde se regăseau costurile de achiziție ale unei piscine sub formă de kit complet. Așadar, a văzut că prețurile piscinelor erau foarte variate, începând de la 20 de euro până la 10.000 de euro sau chiar mai mult, acestea fiind influențate de factori, precum:     După atâtea informații noi, pentru un necunoscător în domeniu, deja era mult prea mult, dar continuă să citească. 2.2. Tipuri de piscine   Vlad analiză fiecare tip de piscină pentru a vedea care model ar fi cel mai potrivit nu numai din punct de vedere financiar, dar și pentru a înțelege care dintre acestea s-ar potrivi spațiului pe care ei îl aveau la dispoziție. Află că erau divizate pe categorii: piscine îngropate sau semi-îngropate, stil jacuzzi, pe sol (adică supraterane), cu hidromasaj etc.   2.3. Materialele din care pot fi construite tipurile de piscine Vlad dori să afle și ce fel de materiale se utilizează în construirea acestora, deoarece și prin materialele utilizate, costul lor se modifica substanțial. 3. Etapa 3 – Decizia finală în alegerea piscinei   Cunoscând acum unele dintre cele mai importante detalii despre tipul de piscine și materialele din care acestea pot fi făcute, urma pasul în care bărbatul trebuia să se decidă asupra unui model. Și-ar fi dorit mult o piscină

Hotel Opal – cristalul ce depășește strălucirea diamantului

1. Introducere   În ultimul timp, nopțile lui Darius se transformaseră în zile. Îi promisese Cleliei că el se va ocupa de organizarea nunții, până în cele mai mici detalii, dar cea mai mare provocare era alegerea locației. Clelia era născută și crescută la munte, dar pentru a-și clădi o carieră, venise în București. Alesese bine, deoarece acum ocupa funcția de director într-o companie multinațională, însă fugea de tot ce era sub 1000 de metri înălțime. Iar Darius, tocmai asupra acestui aspect dorea să-i schimbe viziunea. Să-i arate frumusețea unei uniuni pe viață, la malul mării, desculți, cu apa ce i-ar fi atins poalele rochiei de mireasă. Orchestră să le fie cântecul pescărușilor și valurile Mării Negre, ce s-ar fi lovit de mal pe diferite tonalități.     Și nu doar Cleliei, ci și tuturor invitaților ce erau copii ai munților! Dar oare care putea fi cea mai potrivită locație? Un hotel la mare poziționat într-un loc feeric, dar care să ofere în același timp și toate facilitățile organizării unor astfel de evenimente la mare.     Tot răsfoind paginile de internet, ajunsese să cunoască litoralul românesc pe de rost! Totuși, nimic din cele aflate, nu îl făcuse să exclame “EVRIKA!” Încercă să fure moșului Ene puțin praf de somn, astfel încât să poată avea mintea limpede. Se chinui mult până când Morfeu se îndură de strădaniile lui și-i trimise în vis o frumoasă piatră de opal în culorile curcubeului. Se trezi la miezul nopții cu un singur gând în minte – piatra de OPAL. Se repezi la laptop, căutând frenetic numele Opal pe litoralul românesc. Nu dură mult și-i apăru scris mare – “Hotel Opal – Bine ați venit la Cap Aurora!”     Fericit și mulțumind lui Morfeu, începu să cerceteze zona și ceea ce putea oferi Hotelul Opal pentru o nuntă la mare de neuitat. Prima dată se axă pe locație pentru a vedea dacă aceasta putea fi ceea ce își dorea. 2. Stațiunea Cap Aurora – „Regina litoralului românesc” Află despre stațiunea Cap Aurora că era cea mai tânără și mai mică dintre toate stațiunile de la malul Mării Negre. Având în vedere că plănuise ca luna de miere să se desfășoare tot aici, Darius căută și opțiuni de petrecere a timpului liber. Clelia era o fire aventuroasă, îi plăceau sporturile extreme, iubea hipismul și adrenalina. El încerca să țină pasul cu ea, îndeplinindu-i și cele mai ciudate dorințe, doar să-i vadă strălucirea ce izvora din irișii de culoarea smaraldului.   3. Hotel Opal – cristalul ce depășește strălucirea diamantului   Terasele cu deschidere spre mare, spațiile verzi, vegetația luxuriantă, locurile de relaxare și/sau pentru divertisment în aer liber… fiecare detaliu contribuia la o vacanța la mare parcă desprinsă din povești. Și pentru copiii invitaților, locul era ideal, datorită golfurilor mici ce păreau mai curând insule tropicale în miniatură, cu zone în care adâncimea apei era foarte mică, perfectă pentru prichindei.   De asemenea, locul de joacă special amenajat pentru aceștia în incinta Hotelului Opal era dotat cu trambuline, perete interactiv de cățărat, trasee presărate cu aventuri, jocuri și jucării, peste toate domnind veselia, distracția și relaxarea atât pentru cei mari cât și pentru cei mici.   Darius nu a avut nevoie de mai mult pentru a decide că Hotel Opal era locul ideal pentru nunta lor. Încărcă bagajele și plecă direct spre acel colț de rai unde urma să-i ceară alesei inimii sale să îi fie alături pentru tot restul vieții. În timp ce conducea pe Autostrada Soarelui, se gândea că până și denumirea hotelului era predestinată pentru ei.   Piatra de opal, una dintre cele mai impresionante pietre semiprețioase din lume, era chiar piatra celor născuți în luna octombrie, iar ziua Cleliei era chiar atunci. Superbul și misteriosul cristal depășea până și strălucirea diamantului, având rolul de a aduce prosperitate, succes, dragoste și pace. Staff-ul Hotelului Opal fusese foarte inspirat în alegerea acestei denumiri pentru că aceasta reflecta strălucirea locației și a zonei în care se regăsea. 4. Hotelul Opal – locul ideal pentru evenimente de neuitat   Ajuns la hotel, bărbatului i se confirmă fiecare poză și descriere găsită în online. Se îndreptă spre recepția hotelului pentru a afla toate detaliile necesare organizării momentului special din viața lor. O tânără drăguță și amabilă îl întâmpină cu un surâs cald. După o discuție amănunțită, Darius află că, pe lângă serviciile de cazare, facilitățile hotelului permiteau posibilitatea de a oferi musafirilor toate condițiile necesare pentru evenimente de neuitat, la cele mai înalte standarde. Indiferent de tipul evenimentului: nuntă, botez, aniversare, banchet, evenimente pentru copii sau pentru evenimente corporate, precum întâlniri de afaceri, workshop-uri, training-uri, conferințe, prezentări, simpozioane, lansări de produse, gale și premiere, team building-uri  etc., Hotel Opal era în măsură să satisfacă și cele mai pretențioase cerințe.     Recomandau chiar tuturor celor ce le călcau pragul să îmbine munca cu relaxarea pentru că ar fi fost de-a dreptul păcat să nu profite de ceea ce aveau în jur. Hotelul Opal punea la dispoziție și un restaurant pentru evenimente, cu o capacitate de de 360 de locuri la interior și 120 de locuri pe cele două terase de la malul mării, ce creau o atmosferă modernă, relaxantă și perfectă pentru organizarea oricărui tip de eveniment. Tânăra de la recepție l-a invitat pe Darius să vadă restaurantul. Cu un decor elegant și un aer rafinat, amplasat excelent, cu terasa ce dezvăluia ochilor Marea Neagră, nu ai mai fi putut dori altceva. Tot domnișoara i-a explicat că locația putea fi aranjată, în funcție de ceea ce dorea să organizeze, iar echipa hotelului va sta la dispoziția oaspeților pentru a fi sigură că totul decurge în mod optim.     Fiind vorba despre o nuntă, Hotel Opal oferea următoarele facilități:   Lui Darius i se oferea posibilitatea de a degusta meniul, de a putea alege dintre mai multe variante, imediat după semnarea contractului. Toți angajații hotelului îl priveau cu stimă pentru ceea ce făcea: organizarea unui eveniment atât de important, de unul singur! Era inedit, captivant și fiecare

Farmec – Atelierul de frumusețe chiar la tine acasă!

1. Introducere Adolescența s-a îndepărtat de foarte mult timp de mine. Pe cât a fost de veselă și plină de peripeții, pe atât de ușor s-a ridicat spre înaltul cerului, zburând spre alte tărâmuri. Și cu toate acestea, mi-a lăsat amintiri frumoase și învățături solide pe care le aplic și astăzi, pentru că obiceiurile bune se transmit de la o generație la alta, definind familia și, în același timp, reprezentând un fundament pentru propria evoluție.   2. „Transmit mai departe valorile generațiilor viitoare”   Acestea au fost mereu cuvintele mamei, o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă nu a exagerat niciodată cu produsele de frumusețe sau cu haine care să atragă atenția asupra ei. Nici măcar nu a avut și nu are nevoie. Este îndeajuns să-i privești ochii sclipind de inteligență și de înțelepciune pentru a înțelege acest lucru. Cu toate acestea, ca orice femeie ce se respectă, nu i-au lipsit niciodată de pe măsuța de îngrijire personală, produsele de make-up și nu numai, precum: vestitul ruj bulgăresc, strugurelul și laptele demachiant Doina de la ”Farmec”, dermatograful de ochi, spray-urile, parfumurile, penseta și diverse sticluțe colorate de ojă, însoțite de dizolvant.     Având un caracter agil și intuitiv, nu degeaba este născută în zodia racului, a simțit cum perioada adolescenței a ajuns și la mine. Dintr-o dată, de la jocurile cu păpuși, mi-am dorit să devin domnișoară. Dar nu una oarecare, ci una frumoasă, elegantă și cizelată. Și cum poți face acest lucru fără ajutorul produselor de frumusețe și a unei vestimentații ce are rolul de a te scoate în evidență? Neuitând bineînțeles de cărți, pentru că, fără cultură, ești un măr strălucitor la exterior, dar putred pe interior. Eram atrasă precum un magnet de locul magic al mamei, unde, dacă te așezai pe acel scăunel moale, în fața oglinzii uriașe, te puteai transforma.     Totuși, în această perioadă cunoscută drept adolescență și în care nivelul de hormoni se manifestă din plin, ai nevoie de un ghid. Și cine poate fi acea zână bună care să te îndrume la fiecare pas dacă nu chiar mama ta?! Ei bine da, mama a fost persoana care m-a ghidat cât a putut și i-am dat și eu voie, fiind o fire destul de rebelă, prin această pădure hormonală. A fost îndeajuns să mă surprindă de câteva ori încercând să folosesc tot ce era acolo pentru a începe lecțiile de rigoare. Fiind și inginer-profesor, a știut cum să mă inițieze în această lume minunată a femeilor.   A. Tenul   Mama a considerat dintotdeauna că tenului trebuie să îi acord o atenție deosebită.   În primul rând, indiferent de câte coșuri aș avea pe față, să nu mă ating de niciunul dintre acestea. Mi-a explicat că încercarea de distrugere a unuia dintre ele nu este igienic, iar masacrarea lui va duce la apariția altora, fața mea devenind un teren minat de acnee. Am ascultat-o cu sfințenie, drept urmare am avut mereu și am încă un ten curat. Deoarece „farmecul se cultivă în familie” , mama mi-a explicat nu doar modul în care m-aș putea machia, dar și faptul că, seara nu trebuie să uit să mă demachiez și ce mișcări trebuie să folosesc pentru a-mi curăța cât mai bine chipul. Mi-a spus că, în timpul zilei, fețele noastre sunt expuse nu numai razelor solare, dar și a altor factori poluanți ce le pot afecta în timp. De aceea, indiferent că sunt sau nu machiată, trebuie să-mi curăț fața înainte de culcare. Având un ten normal mama nu mi-a dat voie să folosesc niciun fel de cremă până când am plecat de acasă, la facultate.   B. Mâinile – cartea de vizită a unei femei   Mami nu a omis nici sfaturile legate de mâini și implicit de felul în care trebuie să arate unghiile unei adevărate domnișoare. Mi-a dezvăluit un secret: “mâinile sunt cartea de vizită a unei femei”, acestea având rolul de a ne reprezenta, iar un aspect neglijent al unghiilor ne va afecta imaginea.       Mai apoi, deoarece mâinile mele au avut dintotdeauna tendința de a se usca, mi-a dat să folosesc o „cremă hidratantă” și nutritivă pentru mâini, mai ales când temperaturile erau scăzute sau când le țineam prea mult în apă rece. În privința unghiilor, am avut ceva neînțelegeri, dar nu cu mama, ci cu tata, dar din teama că eu am început să cresc și, probabil, în inconștient, nu a dorit să accepte acest lucru niciodată. În plus, mama nu a exagerat niciodată cu lungimea acestora pentru că nu se preta valorilor familiei și mediului din care făceau parte. Astfel și eu am purtat unghiile tăiate școlărește foarte mult timp, însă, după 32 de ani mi-am permis și îmi permit să le las lungi, dar mereu îngrijite în salonul de frumusețe, cel puțin o dată pe lună.   C. Îngrijirea trupului – momente de răsfăț   Mama nu a omis nici lecțiile despre îngrijirea corporală: de la spălat, epilat, la folosirea de creme de corp, spray-uri și parfumuri în ton cu personalitatea mea. Astfel, în timp, am devenit o adevărată colecționară de flacoane magice ce mă ajută să-mi păstrez un păr frumos și strălucitor și un corp curat și parfumat. 3. De la adolescență la maturitate   Cu sfaturile și îndrumările mamei m-am transformat din fată în femeie. Și eu îmi doresc să procedez la fel ca mama, să  „transmit mai departe valorile generațiilor viitoare” .     Iar pentru a duce la îndeplinire acest lucru, astăzi vă voi povesti ce produse de îngrijire și frumusețe folosesc și care sunt ritualurile mele. Înainte de toate, doresc să vă mărturisesc însă, că am rămas credincioasă a tot ceea ce înseamnă „produs românesc”, și nu a unuia oarecare, ci a produselor ”Farmec”.   3.1. ”Farmec” – produse românești legendare   Cu o istorie de peste 130 de ani, ”Farmec” reprezintă industria românească de cosmetice ce a impresionat o întreagă lume printr-un portofoliu multibrand ce conține produse eficiente, ce iau naștere în laboratoare performante. Gama ”Farmec” cuprinde o întreagă

Vrei să faci și tu parte din visul Allurene Cosmetics?

  1. “Un prieten este acela care îți oferă libertatea totală de a fi așa cum ești.” (Jim Morrison) Bună! Sunt Lelia, am 30+ de ani și I’m my best friend forever (my BBF)!     Știu că poate fi considerată o declarație neobișnuită, dar eu scriu ceea ce simt și cum simt! Cuvântul “cenzură” îl vreau eliminat din viața și din vocabularul meu. Acum, revenind la prietenie… Chiar dacă există studii care demonstrează cât de importanți sunt prietenii în viața noastră și că aceștia ar fi unul dintre cele mai însemnate ingrediente ale fericirii… prefer să mă abțin de la a analiza acest studiu. Merg mai mult pe ideea: “If you make friends with yourself you will never be alone.” (Dacă te împrietenești cu tine, nu o să fii niciodată singur.) – (Maxwell Maltz) De ce această alegere? Nu pentru că aș fi un lup singuratic sau pentru că nu aș simți nevoia, dar de multe ori am ridicat ziduri, nu pentru a ține oamenii departe, ci mai mult pentru a vedea cui îi pasă suficient de mult cât să treacă peste ele! În al doilea rând, sunt o fire extrem de suspicioasă și nu am încredere nici măcar în mine, ce să mai zic de ceilalți! În al treilea rând, nu îmi plac oamenii care țin să aibă ultimul cuvânt, uneori fără a avea argumente solide. Este îndeajuns că sunt eu o fire încăpățânată, dar când afirm ceva, mai întâi verific și mai apoi, mă exprim. Probabil, acest comportament mi s-a format și de când trăiesc în diasporă, având ocazia să pot compara un lucru/o situație în două țări diferite. Una este să ai o viziunea la nivel global și alta este să nu ieși din pătrățica ta și să ții neapărat de ideile tale, indiferent că nu sunt juste. În al patrulea rând, EU sunt singura persoană care știe ce și cum anume simte! Sunt cel mai mare critic, dar și admirator al meu, iar conversațiile cele mai sincere le port în fața oglinzii. Acolo, privind acea sticlă, ce-mi reflectă realitatea, nu mai am scăpare! Și da, sunt obsedată de oglinzi!     Mă atrag, își întind brațele precum niște tentacule invizibile pentru a mă prinde și a mă duce în nelumea lor, acel teritoriu dintre lumea reală și cea fantastică. În acel loc, unde mai putem înghesui, uneori, câte ceva, dacă nu dorim să îl pierdem pentru totdeauna. Ei bine, tentaculele acestui specul, mă lasă să stau în acea anticameră și să mă auto-analizez! Mă cert deseori cu mine, mă contrazic, mă supăr și de cele mai multe ori nu-mi ascult rațiunea, ci doar instinctul. Sunt o persoană instinctivă! Precum un animal, adulmec cu toate simțurile cum este și ce dorește cel/cea care intră pe teritoriul meu. Din umbră, observ fiecare mișcare, fiecare gând sau intenție. Dacă inima-mi spune “Hai încearcă!” îmi iau înfățișarea umană și mă îndrept către acea persoană, lângă care voi sta până la proba contrarie! Dar, repet, asta nu înseamnă că nu am prietene. Am prietene de aproape 20 de ani sau prietene mai recente și pe sora mea!     Da, vorbim, ne destăinuim uneori, ne contrazicem, trecem prin diverse etape, fiind total diferite, dar indiferent de sfaturile primite eu îmi urmez inconștientul. În viață, m-am ghidat mereu după premisa că mai bine să regret și să suport consecințele, decât să mă întreb obsesiv “Cum ar fi fost dacă?” În fiecare clipă când am renunțat la mine și nu m-am mai ascultat, considerând că poate ceilalți au dreptate, am comis erori pe care le-am regretat! Așadar, ascult sfaturile, le cântăresc, încerc să-mi dau seama dacă ascund sau nu vreun substrat și mai apoi decid ce anume am de făcut! Iar acest lucru este valabil în toate sectoarele vieții mele! Probabil este și nativ acest comportament, harta mea astrală având elemente care predispun la anumite linii de destin! Oricare ar fi motivul, pur și simplu așa sunt Eu! 2. “Unul dintre cele mai frumoase aspecte ale prieteniei este să îl înțelegi pe celălalt și să fii înțeles la rându-ți.” (Seneca)   Nu sunt convinsă că societatea actuală mai are această capacitate de empatie! Poate este doar o concluzie la care am ajuns în urma experiențelor mele, dar prefer să păstrez o anumită rezervă în această privință! La fel se întâmplă și atunci când decid să achiziționez anumite produse cosmetice de îngrijire a tenului.     Niciuna dintre noi nu cred să avem același tip de ten! Chiar dacă fetele îmi recomandă un produs a cărui eficacitate la ele și-a făcut efectul, eu prefer să aleg ceva specific tenului meu. Dacă aș asculta de ele aș repeta din nou experiența cu dieta! – De la ten la dietă? m-a întrebat, disperată, rațiunea. – Se pare că da! În definitiv și dieta face parte din procesul de îngrijire al unei persoane, nu? – Da, trebuie să recunosc că ai dreptate! Hai spune și povestea dietei până nu se plictisesc cititorii! m-a împins aceasta, de la spate. – Ok, să vă povestesc…. pe scurt! Urma nunta uneia dintre cele mai bune prietene! Amândouă am decis să ținem o dietă, aleasă de ea, după nenumărate căutări și recomandări. Eu urma să fiu și domnișoara ei de onoare, atunci era imperativ să arăt bine! Și uite cum ne-am apucat de acea dietă. Eram și colege de birou în acel moment al vieții. Gătea săraca mea Gilda în fiecare seară, iar toată săptămâna nu numai că mâncam sănătos și diversificat, dar ea slăbea și eu mă îngrășam ! Totuși, fiind perseverentă, timp de două/trei săptămâni am continuat. Într-un final, când am observat că hainele nu mai erau lejere pe mine, am renunțat, întorcându-mă la stilul meu de viață haotic. Din acel moment, am refuzat să mai urmez îndemnurile cuiva.     Așadar, atunci când îmi cumpăr produse cosmetice, chiar dacă uneori mai am obiceiul să le trimit poze cu lista de ingrediente, mereu găsesc ceva ce nu funcționează, chiar și la produsele super recunoscute. Cauza? Acordă foarte

Din nou în joc: Superblog Spring ’22

Ei bine da: am decis, după 3 ani de pauză, să reintru în competiție :)! Pe această cale, mulțumiri lui Albert și Claudiei – realizatorii neobosiți ai acestei competiții! Motivele reînscrierii în #Superblog ediția de primăvară 2022? Am un Uranus săltăreț în harta astrologică și dificil de controlat și uitați cum a preluat el conducerea și scrie articolul de participare ! Totuși, în afară de el, mai sunt pe acolo și câteva planete și tranzite drăguțe, care, conform teoriei, mă înzestrează cu ceva creativitate… Să vedem dacă teoria corespunde realității ! Din ce alte considerente a hotărât dumnealui, Uranus, că ar fi potrivit, nu știu ÎNCĂ să vă explic, dar știu care sunt motivele mele: ➡ mă aflu într-o perioadă în care am poftă să mai scriu câte ceva ➡ doresc să mă autoevaluez pe categoria scrierii de advertoriale ➡ aștept să învăț, alături de ceilalți concurenți, lucruri noi: îmi cunosc bine lacunele pe parte tehnică ➡ sunt curioasă de noile tendințe și cerințe ale sponsorilor și dacă și cum s-au schimbat viziunile de abordare în a atrage clienții sau de a-i fideliza ➡ așa cum ne-a sfătuit de fiecare dată Mona Simon (blogger, scriitor, mămică și multe altele), voi scrie cu drag și cu bucurie Ce nu voi face la această ediție? ➡ datorită proiectelor personale nu o să particip la toate probele ➡ știu bine ce înseamnă participarea integrală într-o astfel de competiție: muncă, dedicare, pasiune, ambiție, perseverență, nopți nedormite, nervi de oțel. ÎNSĂ, de această dată, voi încerca, să nu cad pradă decât sentimentului de fairplay! Doresc să cunosc oameni noi și de a mă juca pur și simplu, învățând! Trecem/trec printr-o perioadă mult prea încărcată din punct de vedere psihologic, pentru a/a-mi mai pune și eu paie pe foc. Soooo…. Let the game begin! Și să nu uităm, bineînțeles, de partea ludică! Mult succes tuturor participanților! De asemenea, o primăvară cu liniște și pace atât în suflete cât și în lume, vă doresc! Surse foto: foto copertă: pagina oficială Facebook – Superblog GIF intern articol: Drum beats gif

Primăvara: Bucurie, Culoare și Pace

– Un porumbel alb, un porumbel alb ca în povestea lui Noe! a răsunat vocea cristalină a unuia dintre copii. Mamele îngrijorate s-au înghesuit toate spre ieșirea refugiului subteran, iar una dintre ele s-a apropiat, trăgând copilul de mână cu putere. – Mami, dar afară este soare! a glăsuit Vlad, un băiețel cu păr bălai și ochi de azur. – Vlad, hai înăuntru! a insistat femeia, ținându-l tot mai strâns lângă ea. Totuși, spera ca acel semn să fie pacea cea mult dorită! Ilinca a văzut toată scena din colțul unde era așezat patul ei de campanie. Uneori, ca și acum, pentru câteva minute doar, deschidea telefonul și se uita în galeria de imagini salvată înainte de a începe războiul. Cel mai mult se relaxa privind pozele de pe motorul de căutare Biano. Visul ei era acela de a-și crea în micuța curte a casei un loc de poveste. Un loc unde să poată privi cerul înstelat indiferent de anotimp. Un tărâm magic în care să se retragă de fiecare dată când simțea nevoia. Fiind designer de locuințe, i-a fost ușor să deseneze din memorie produsele pe care și le dorea. Desenul făcea ca timpul să se scurgă mai repede și să alunge gândurile negre ce îi dădeau ocol precum un stol de corbi neobosiți. Colegele ei de suferință, observându-i talentul, au început să-i pună mai multe întrebări și chiar s-o roage să deseneze și pentru ele obiecte de amenajare a casei, a grădinii, a terasei sau ale balconului văzute pe acest site. Într-o astfel de atmosferă, zilele și nopțile curgeau lin printre cuvintele tinerei ce explica tuturor despre amenajarea spațiilor și despre cum pe site-ul Biano puteau găsi tot ceea ce aveau nevoie. Cuvintele fetei erau balsamul necesar contra bombelor ce șuierau în aer și speranța că nimic nu moare ci totul se transformă! Că totul se va încheia, iar societatea o va lua din nou de la început cu o nouă lecție învățată! – Acest motor de căutare, le spunea Ilinca, este genial! Nu mă așteptam să descopăr o gamă atât de variată de produse și o tehnologie care să permită construirea propriului proiect, fără niciun cost! – Trebuie doar să închidem ochii și să ne imaginăm că ne aflăm în interiorul acestui mall virtual, unde putem alege tot ceea ce ne dorim la prețuri inteligente! Câștigăm timp, economisim bani prin reducerile aplicate și găsim tot ceea ce avem nevoie pentru a ne crea spații originale și pe gustul nostru. La un moment dat, entuziasmul fetei a fost oprit de vocea groasă provenită de la stația radio de război: – Anunțăm către toate refugiile, că azi, 15/03/20xx, războiul a luat sfârșit! Prin sacrificiul soldaților noștri și al fiecăruia dintre voi, am reușit să doborâm cu succes “balaurul” ce s-a abătut asupra noastră cu gând cotropitor! Oameni buni suntem liberi! Puteți merge la casele voastre fără teamă! La final, imnul țării a răsunat în ecoul adăpostului. Urale de bucurie alungau întunericul, lacrimile curgeau neînfrânate, iar rugăciunile de mulțumire treceau dincolo de pereții groși, ridicându-se la cer precum fumul de pe altarele de sacrificiu de altădată. Ilinca a așteptat ca lucrurile să se liniștească, lumea să se pregătească de plecare și s-a strecurat, precum o umbră, spre ieșire. Ajunsă aici, un soare blând, cu raze moi și dulci ca mierea, a învăluit-o. A lăsat secundele să treacă, timp în care, precum un animal hăituit, a adulmecat aerul. Miresme de flori de primăvară i-au liniștit simțurile, iar trilul vesel al păsărelelor i-a dat speranță. Totul în jur era un tărâm de basm! O poieniță fermecată ce se așternea la picioarele ei. Verdele crud al firelor de iarbă, albul pur al ghioceilor întinși de-a lungul drumului, nuanțele de roz și lila al zambilelor, frunzulițele mici ce începeau să răsară timid pe ramurile goale ale copacilor din jur… A ridicat privirea și dincolo de crengile acestora a descoperit cerul! Cerul… atât de curat și pur, fără niciun nor sau dungă ce putea marca prezența vreunui avion! Era, în sfârșit, mult râvnita liniște pe pământ și pe bolta cerească! Mulți copii, conduși de Vlad, au ieșit din ascunzătoare, zâmbind către soarele rotund precum o bucată de pâine abia scoasă din cuptor. – S-a terminat războiul, s-a terminat războiul! cântau ei în cor. Peste puțin timp grupul era pregătit să părăsească adăpostul. S-au îmbrățișat cu căldură, luându-și rămas bun, fiecare plecând pe calea lui. Ilinca, alături de câteva fete, a pornit spre dragul ei oraș. Acolo, undeva la suburbia acestuia, fata lăsase în urmă o mică căsuță. Moștenită de la bunici, cu un petec de pământ ce îi înconjura zidurile de cărămidă roșie, era locul ei preferat. Înainte de război, planificase să transforme pământul gol într-o oază de liniște și de relaxare, primitoare, indiferent de anotimp, de lună sau de soare. Iar acum totul era posibil! Totuși, a fost trezită la realitate de imaginile ce i se înfățișau în timp ce se apropia tot mai mult de oraș. Bucăți întregi de pereți erau prăbușite la pământ, poduri distruse, găuri mari ce se căscau înspre ea din casele lovite de către bombe. Tancuri abandonate, pete de sânge pe care țărâna nu le-a putut încă ascunde în pântecul ei. Toate acestea erau urmele unui război nedrept, nedorit și inimaginabil pentru secolul în care trăia. Creativitatea și imaginația fetei, strângea în minte acele bucăți de puzzle ale unei lumi distruse, încercând cu multă răbdare să le pună la loc, să reclădească prin fantezie, ceea ce realitatea dezvelea privirii cu atâta cruzime. – Căsuța mea oare cum o voi găsi? a murmurat ea, ca pentru sine. Nu dură mult timp și primi răspunsul. Încă o răspântie și intră pe strada copilăriei. A văzut-o, era acolo, stând încă dreaptă pe mica movilă, chiar dacă răni deschise arătau că nu scăpase nici ea atacurilor. A salutat în grabă fetele rămase și a zburat cu adevărat spre aceasta. A deschis cu grija poarta de fier, ce, cu un sunet răgușit, i-a urat “bun venit!”. A rămas rezemată de aceasta, evaluând pagubele și

Corpul – templul inimii noastre

Primăvara se afla la apogeul ei, iar semnele erau în aer! Miresme și culori învăluiseră orașul. În parcuri se auzea muzica micilor insecte, cântul păsărelelor, iar fluturași multicolori se desfătau deasupra petalelor gingașe ale florilor ce întregeau acest peisaj paradisiac. Natura se trezise la viață, gonise iarna cu albul ei nemărginit și oferise coroana primăverii, pentru a stăpâni în pace! Amira și Jasmine stăteau pe una dintre băncile parcului central. Un copăcel verde, cu inserții roz-albe, le adăpostea de razele tot mai calde. Jasmine era cufundată în planșele ei de desen, încercând să imortalizeze în acuarele lacul pe care străluceau steluțe de lumină precum niște licurici. În schimb, Amira era absorbită de email-urile pe care le primea pe telefon. Diferența dintre ele era incomensurabilă. Calmul Jasminei și nervozitatea Amirei păreau yin-ul și yang-ul din cosmologia chineză. Dacă le priveai cu atenție, puteai vedea aura yin-ului întunecos al nopții pe chipul Amirei și yang-ul însorit în ochii de albăstrea al Jasminei. Cu toate acestea, cele două, aparent opuse, erau de fapt complementare, de aici și relația de prietenie ce le lega. Și cineva, de undeva din apropiere, chiar le studia cu atenție! Umbra femeii necunoscute, după câteva zeci de minute, hotărî să se îndrepte spre ele. Încet, cu pași ușori de pisică, ajunse în fața lor. – Bună ziua! li se adresă aceasta. Amira și Jasmine ridicară, uimite, privirea. – Îmi poți împrumuta o țigară? întrebă necunoscuta pe Amira. Tânăra, fără a spune nimic, îi întinse o tabacheră învelită în foiță de aur și o lăsă să-și aleagă. Femeia fără vârstă, luă țigara, iar cu degete delicate o aprinse cu grijă. – Tu ești o adevărată leoaică, dar cu planete guvernate de către frumoasa Afrodita! se adresă ea, Jasminei. Într-adevăr, Jasmina avea un păr bogat, de culoarea spicului de grâu, o adevărată coamă pe care o purta liberă, așa cum era și spiritul său. Doar o simplă mișcare mai puternică a capului îți aducea aminte de regele animalelor în toată măreția lui. Totuși cuvintele celei ce stătea în fața lor, fumând cu eleganță, o făcură să tresară! – Ne cunoaștem? reuși ea să articuleze. – Nu, deloc! Este prima dată când vă văd! – Atunci de unde știi aceste amănunte? rosti Amira mai mult enervată decât curioasă. – Uite un adevărat scorpion, poate cu un ascendent în… berbec? îi întoarse întrebarea străina. – Acum chiar ai reușit să ne deconectezi pe amândouă de la activitățile noastre! Ce vrei de fapt de la noi? Bani? Nu pare că ai avea nevoie! Sau ești cumva vreun client nemulțumit, deghizat, care a avut acces la datele noastre? enumeră în viteză bruneta cu ochi de cărbune. – Nici pe departe! Sunt o simplă trecătoare prin viețile voastre! Nu ne vom mai întâlni niciodată, doar azi și atât! Fetele o cercetară cu atenție, încercând să intuiască care era de fapt adevărul. Dar până ca ele să mai aibă o altă reacție, un fum ușor le învălui, intrând într-o hipnoză profundă! Ghicitoarea Circe zâmbi îngăduitor privirilor pierdute. Se uită cu atenție în jur pentru a se asigura că își poate lua forma reală. Și cum nimeni nu se vedea pe alea umbrită de verdele smarald al copacilor, redeveni nimfa ce l-a cucerit în antichitate, pe Ulise. – Ei bine, dragile mele! Am venit în semn de pace și să vă avertizez că veți fi atrase în aventura vieții voastre, ce va costa, poate, legătura voastră! Ceea ce se va întâmpla va fi asemănător poveștii mărului discordiei dintre cele trei zeițe ale Olimpului! Nu, nu veți readuce la viață un nou război troian în lume, ci veți deveni “două Elene” în lupta pentru ceva la care nici măcar nu visați! Rostind profeția, se topi în eter, disipată de adierea vântului de mai. Amira și Jasmine încă erau sub puterea vrăjii, când pânza subțire a nopții începu să se aștearnă peste oraș. – S-a făcut târziu! rosti Jasmine. Mergem spre casă? – Da! aprobă Amira, încă amețită. Ajunse în apartament, fiecare merse în camera ei, cu o stranie senzație că ceva urma să se întâmple! * Lumina proaspătă a dimineții trecu printre draperiile camerei Amirei! Somnoroasă încă, dar mereu cu gândul la job, întinse mâna spre telefon. În câteva secunde toată moleșeala dispăru la vederea unui email pe atât de neașteptat, pe atât de îmbietor. O invitație la o serată de bal mascat, cu mențiunea că putea veni însoțită! Nu mai stătu pe gânduri și se îndreptă, ca o vijelie, direct spre camera Jasminei. Se aruncă dintr-un singur salt pe partea goală a patului, speriind-o total pe aceasta. – Avem zece zile să ne pregătim pentru o super petrecere! îi spuse Amira. Blonda cu ten de porțelan o privea printre genele încărcate încă de vise. – Să facem ce anume? întrebă ea la un moment dat. Amira, fără să mai adauge nimic, îi arătă invitația. – Este pentru amândouă! o lămuri într-un târziu. Și trebuie să ne pregătim, să strălucim și… cine știe, poate fiecare dintre noi își va găsi “prințul” printre invitați. La auzul acelei predicții, Jasmine fugi direct în fața oglinzii. – Părul meu, corpul meu … toate au nevoie de un refresh! se plânse ea în fața sticlei ce-i reflecta imaginea. Amira o dădu la o parte și se așeză comod pe scăunelul de la măsuța de make-up. – Uite cine vorbește! o apostrofă ea. – Tenul meu este mai rău ca al tău. Lăsând ridurile de expresie, este tern, tutunul ăsta nu-mi face deloc bine, dar nu pot renunța fir-ar să fie!  – Cum putem în zece zile să ne reînvigorăm? o întrerupse Jasmine. O liniște adâncă se lăsă în camera plină de șevalete, acuarele și pânze. – Avem nevoie de produse minune care să ajungă cât mai repede la noi! gândi cu voce tare fata cu ochii cărbune. – Dar avem baia plină de tot felul de creme, loțiuni, uleiuri…îi aminti prietena ei. – Corect! confirmă Amira, dar nu avem ceea ce ne trebuie! Luă telefonul și începu să caute frenetic produse ce ar

Viziune și inovație pe piața construcțiilor din România

Au trecut anii de când un băiețel sărac pleca alături de un grup de bărbați din satul lui, Joseni, județul Buzău, în lumea mare. Orfan, dar harnic, a decis să-și facă un viitor departe de casă. S-a rugat de nea Ion Zidarul să fie acceptat în ceata de bărbați, gata de muncă, oriunde ar fi fost nevoie, timp îndelungat. Iar cum nea Ion nu avea copii, l-a luat drept copil de suflet. Au fugit cu greu din România acelor ani, dar fără a uita să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru fiecare pas ce îi aducea mai aproape de o altă viață. Niculăiță, deoarece despre el este vorba, s-a adaptat vicisitudinilor suferind și muncind cot la cot cu consătenii lui, ce i-au devenit o adevărată familie. Toate aceste amintiri îl însoțeau în drumul spre patrie, pe Nicola M., cum era acum cunoscut în lumea antreprenorilor. Avionul ateriză lin pe aeroportul Otopeni, iar băiețelul din el simți o adâncă emoție la primul pas făcut pe teritoriul românesc. Încerca cu greu să-și ascundă emoțiile. Învățase acest lucru cu mult timp în urmă, dar omul tot om rămâne! – Bună ziua, sefu’! Ați călătorit bine? întrebă șoferul ce îl aștepta. – Bună, Andrei! Da, zborul a fost ok, dar acum hai repede la birou! – Imediat! răspunse tânărul, pornind în grabă motorul. Nicola avea în minte deschiderea unei afaceri într-un nou sector, dar cu toată experiența lui nu știa de unde ar putea începe. De aceea, chiar în acea zi, urma să aibă o întâlnire cu doi prieteni care să-l ajute cu sugestii. După o oră, mașina se opri în fața unei clădiri de sticlă impunătoare iar șoferul se grăbi să deschidă ușa șefului său. În birou, secretara sa, pregătise totul, iar cei doi amici îl așteptau deja. S-au îmbrățișat, au savurat cafeaua caldă, iar mai apoi au trecut la afaceri. – După cum vă spuneam și zilele trecute la telefon, începu Nicola, vreau să deschid un restaurant în stațiunea 2 Mai! – De ce tocmai acolo și nu la Mamaia, unde găsești toată crema capitalei pe timp de vară? întrebă Marco, inginerul. – Pentru că vreau să dau o șansă și acestei locații. Să fie un punct de referință pentru turismul românesc! Cu prețuri decente dar, în același timp, să fie ceva nou, elegant, civilizat, ceva altfel! – La ce anume te-ai gândit? interveni și arhitectul Antonio. – Un restaurant, dar nu unul oarecare! a surâs Nicola. Inginerul și arhitectul îl priviră nedumeriți! – Cred că știți deja cât de mult îmi place să zbor! – Pentru mine aceste mașinării, care ne aduc mai aproape de Dumnezeu, îmi oferă de fiecare dată senzația de libertate. Este ca un fel de metamorfoză. Uit de trupul acesta și devin pasăre, călătorind printre spuma norilor, observând în bătaia vântului, întinsul apelor și zăpada munților. Exact aceeași senzație doresc să o ofer și clienților noștri! – Vreau să mă ajutați să construim, într-un timp cât mai scurt și cu costuri nu foarte ridicate, un restaurant în interiorul unui avion, pe plaja din această stațiune! La auzul acelor cuvinte, prietenii lui au rămas uimiți, ba chiar de-a dreptul șocați. – Ce părere aveți? întrebă Nicola, entuziasmat. – Numai tu puteai să te gândești la așa ceva! remarcă Antonio. Iar voi, continuă Nicola, vă veți ocupa de acest proiect: obținere de autorizații, plan arhitectural, design etc. – Și tu ce vei face? – Eu mă voi ocupa să aduc avionul militar cumpărat și să învăț câte ceva despre ce înseamnă să fii un proprietar HoReCa. Să negociez contracte cu furnizorii, să găsesc personalul potrivit, promovare etc. Sunt o mulțime de lucruri de pus la punct. Este un domeniu nou și am nevoie de timp. – Ok! aprobară cei doi. În cât timp ai nevoie de sugestii? – Ne revedem mâine la aceeași oră și aștept soluțiile voastre: calitate, fiabilitate, inovație și protejarea mediului înconjurător! Orele fugiră cu repeziciune parcă gonite de entuziasm, iar ziua stabilită sosi cu un soare de primăvară încântător! Marco și Antonio erau deja prezenți în biroul tânărului antreprenor vizionar. Masa cea lungă era plină de planșe și hârtii cu notițe. – Bună ziua, prieteni! Se pare că noaptea a fost un sfetnic bun, având în vedere bogăția de idei din această încăpere! le spuse Nicola. Cei doi zâmbiră. – Așadar, să auzim la ce v-ați gândit! – Pot începe eu? rosti Marco. – Sigur, sparge tu gheața! – Ei bine, așa cum ne-ai rugat ieri, credem că am găsit cea mai bună soluție pentru ceea ce ai tu în minte. – În primul rând, atunci când începi o afacere nouă, este nevoie să ai alături o echipă inovatoare și de încredere pentru a-ți ușura activitatea și a nu prelungi timpii stabiliți inițial. Căutând pe internet, am descoperit ceva interesant. Nu numai că îți va aduce beneficii prin costuri reduse, dar protejează și mediul înconjurător și, mai ales, sunt din județul Buzău, locul tău natal. – Serios? spuse încântat, Nicola. Continuă, mi-ai trezit interesul! – Vindem-Ieftin.ro este soluția noastră! anunță Marco vesel. – Și acum să-ți explic și motivele: în primul rând, ei sunt primul market network din domeniul materialelor de construcții, un domeniu în care ei doresc să-și transforme clienții în prieteni prin serviciile pe care le oferă; au o viziune modernă asupra modului cum trebuie să se desfășoare lucrurile în acest domeniu, astfel s-au gândit la un concept UNIC pe piața materialelor de construcții din România. O nouă alternativă la clasicul comerț cu depozite și hipermarketuri. – Ghicești ce idee au avut? i se adresă inginerul. Câteva secunde de tăcere, timp în care, Nicola încerca să-și dea seama care ar putea fi acest nou concept! La final se lăsă bătut și-i făcu semn lui Marco să continue. – Conceptul de Depozit Virtual! Ai mai auzit despre așa ceva? – Nu! recunoscu Nicola. – Îți explic imediat! – Ideea acestui Depozit Virtual este aceea de a reduce lanțul de producție la client, dar și costurile cu până la 10-15%, oferind în același timp și materiale

Claret Credit sprijină Antreprenorii Români

Soneria telefonului la miez de noapte îl trezi brusc pe David, tânărul antreprenor în afaceri imobiliare. – Bună David! Îmi cer scuze pentru oră, dar mâine dimineață trebuie să organizăm, URGENT, o întâlnire cu toți asociații. – Salut! răspunse și bărbatul. Dar ce s-a întâmplat? – Pe fondul situației mondiale, o nouă criză tocmai a fost declarată. Deja cotațiile la bursă au început să scadă, lumea a luat-o razna, ce să zic… trebuie să acționăm repede! încheie Marius, prietenul lui cel mai bun și contabilul-șef al companiei. – Ok! Mâine la 8:30 convoacă Consiliul de Administrație. – Da, perfect! Ne vedem la ora stabilită! spuse Marius, închizând telefonul. David rămase așezat pentru câteva zeci de minute în aceeași poziție incomodă. Nu realiză furnicăturile date de către amorțirea corpului. Se gândea doar cât de mult și-a dorit ca visul lui, devenit după ani realitate, să funcționeze. Reușise să coopteze în afacere două-trei personaje cu putere în lumea imobiliară și nu numai. Trecuse prin “furcile caudine” astfel încât să depășească criza pandemică, nerenunțând la niciun angajat. Iar acum, când cartierul lui rezidențial “Bine ați venit acasă!” începea să prindă formă, tocmai acum, când credea că toate marile provocări au trecut, o altă barieră se ivea! Nu reuși însă să mai adoarmă din cauza a mii de gânduri care mai de care mai absurde și mai insistente. Era deja gata de la ora 6:00! Luă mașina și făcu o plimbare lungă în jurul orașului, ca într-un final să ajungă în fața proiectului său. Îl gândise și regândise de mii de ori! Cauza era una dintre cele mai nobile: să ridice acest cartier ale cărui apartamente să fie închiriate la cele mai avantajoase prețuri de către studenți, familii la început de drum, chiar și de oameni în vârstă. Prețul chiriilor fusese studiat cu atenție, astfel încât să poată fi realizată și această operă de caritate, dar și compania lui să poată produce venit! Iar acum… asta! Ultimul cuvânt îl readuse la realitate! Privi ceasul de pe bordul mașinii și demară spre sediul companiei. Intrat în clădirea de birouri, simți cu neplăcere, o atmosferă încărcată de energii negative și de teamă. Se opri direct în sala de consiliu, unde era deja așteptat de către toți cei care contau în bunul mers al afacerii. – Bună dimineața! salută el. Să trecem imediat la discuții și printr-un mic semn, secretara dispăru din încăpere. – Ok! Acum suntem doar noi! Vreau să știu ce se întâmplă, cât suntem de afectați și soluții, soluții oameni buni, nu ne putem lăsa bătuți fără a încerca măcar să facem ceva! La aceste cuvinte, Marius, prieten și șef contabil al societății luă cuvântul. Explică amănunțit criza ce cuprindea toate domeniile la nivel internațional, conflictul ce o declanșase și ce perspective ar fi putut avea firma lor în aceste condiții. – Nu! răspunse David. Societatea noastră este tânără și în expansiune, nu putem pune lacătul pe ușă. – Dar, după cum a afirmat și Marius, nu avem necesarul financiar pentru a duce proiectul la final! remarcă unul dintre cei doi coloși din domeniu. – Nu-mi vine să cred! Tocmai tu, Liviu, care te-ai îmbogățit din această afacere? Tocmai tu, ale cărui blocuri, hoteluri și clădiri de birouri le întâlnim în toată țara?! Și doar au mai fost crize în toată activitatea ta! Cum ai trecut peste? i se adresă David, iritat. – David, respiră! încercă Liviu să-l potolească. Da, au mai fost crize și încă câte în 30 de ani de activitate, dar nu una declanșată de un război aproape de granițele țării noastre! – Eu vreau să fiu optimist! declară David. – Oricare ar fi motivul acestei crize, sunt organizații internaționale care se vor ocupa de stoparea acesteia, iar noi nu trebuie să ne oprim! Trebuie să mergem mai departe! Ce, pe vreme de război viața s-a oprit? Nu s-au mai căsătorit oamenii, nu s-a mai făcut dragoste, nu s-au mai construit case? – Ba da, aprobară cei prezenți! – Perfect! Marius vreau să rezolvăm într-un mod sau altul această problemă! – Nu avem îndeajuns capital să finalizăm proiectul prezent, am înțeles! Luăm legătura cu băncile cu care colaborăm și le cerem ajutorul! – Am făcut deja acest lucru! afirmă Marius. – Șiiiii? bătu degetele pe birou, nerăbdător, David. – Am fost refuzați, pe diferite motive, dar refuzați… O liniște adâncă precum aripile unui liliac uriaș, cuprinse sala de protocol. – Aș avea eu o idee! se auzi vocea subțire și timidă a unei stagiare din echipă! Toate privirile se îndreptară către acel corp micuț și către buzele ce rostiseră parcă un descântec. Marius se albise dintr-o dată. Fata nu trecuse nici măcar de contabilitatea primară. – Să auzim, o încurajă David! La ce anume te-ai gândit? – Dacă am fost refuzați de către instituțiile bancare atunci de ce n-am cere ajutorul unei Instituții Financiare Nebancare? spuse tânăra. – Ai deja pe cineva în minte? dori să știe David curios și agățându-se de această speranță cu putere. – Da! Am căutat mai devreme în online și am descoperit o astfel de instituție. Se numește Claret Credit.  – A fost înființată în anul 2013 și este autorizată de către Banca Națională a României, fiind înscrisă în Registrul Special al BNR sub numărul 41-110082/16.02.2018. Compania face parte dintr-un grup financiar internațional activ în SUA, Asia, Europa de Est și Europa de Vest și are ca obiect principal de activitate acordarea de credite persoanelor fizice și persoanelor juridice. – Această IFN oferă soluții rapide, eficiente și la îndemâna oricui are nevoie să obțină un împrumut. Spre deosebire de bănci, cu ajutorul lor, putem obține banii necesari, trecând peste multe etape și birocrația stufoasă. – Pentru a afla pașii necesari, putem lua legătura cu consultanții financiari care, cu siguranță, ne vor oferi cea mai bună soluție în situația dată. – Marius ce mai aștepți? Sună chiar acum să vedem dacă ne pot ajuta! îi ordonă David, contabilului șef. – Un credit IFN! Cum de nu m-am gândit mai devreme? se mustră contabilul, în sinea lui. Formă numărul de contact indicat pe

error: Content is protected !!