News & Article

1. Introducere   Premii câștigate: Michael L. Printz Award Honnor Book (2018) Goodreads Choice Award Nominee for Young Adult Fantasy & Science Fiction (2017) 2. Laini Taylor – Făuritoarea de vise   O carte din categoria High Fantasy ce depășește orice așteptări! Am găsit-o întâmplător! Mai mult din nevoia de a-mi satisface setea de a citi și altceva. Un subiect care să reușească să mă transpună în alte lumi, care să-mi invadeze mintea și să-mi incite imaginația. Și… s-a întâmplat acest lucru! Am descoperit lumea viselor! Titlul, frumos încadrat pe o copertă de un albastru sideral, un albastru ireal așa cum au fost și rândurile parcurse. „Albastră ca opalul, ca azurul. Albastră ca albăstrelele sau ca aripile libelulelor, ca un cer de primăvară, nu de vară.„ Povestea ce se ascunde între aceste coperte este țesută din mii de simboluri. Chiar dacă pot părea dificil de parcurs primele 100 de pagini, așa cum au afirmat unii bloggeri, mie exact acest lucru mi s-a părut fascinant! Pentru cititorii atrași de descrieri lungi, dar care au un rol bine definit, acestea devin o sursă inepuizabilă de care nu ne putem lipsi. Trebuie doar să ne lăsăm purtați pe aripile cuvintelor, relaxându-ne și uitând, pentru o infinitate de clipă, de noi! Autoarea, apelând la întreaga istorie a umanității, mai ales la cea mitologică, la psihologie și alchimie, țese o nouă geneză. Ajutându-se de metafore maiestuoase, reușește să creeze un portal în care ne invită să pășim, lăsând în spate lumea reală. Plasând întregul subiect în locuri ce îmi amintesc de regatele din Game of Thrones, ajungem să fim înghițiți de misticismul relatărilor. Aici, literele ce se unesc între ele ca într-un dans, capătă nuanțe melodice, creând senzația că ne aflăm pe o gamă muzicală, iar cu fiecare notă pe care o apăsăm vom afla un nou mister. Și continuăm să citim dorind să găsim cheile lipsă pentru a deschide și celelalte uși ale acestui univers fantastic ce ne ține cu respirația întretăiată. Din vise și visuri a fost creat Orașul Nevăzut, pe care unul dintre personajele principale, Lazlo Rătăcitorul, îl caută încă de când era un sărman orfan de 5 ani, adoptat de către călugării de la abația Zemonan din Regatul Zosma. Un copil de culoare cenușie căruia nimeni nu i-ar fi dat nicio șansă să trăiască. Totuși, Lazlo a trăit, a crescut, purtând un nume dat de către Fratele Argos. Orașul Nevăzut sau Plângerea, la modul în care este descris și de misterul de care este înconjurat, m-a dus cu gândul la tărâmul fantastic al Atlantidei sau al Lemuriei. Numai în aceste orașe, conform relatărilor istorice, poți găsi o înaltă dezvoltare spirituală, ființe magice și secretele după care omenirea încă tânjește! Însă Orașul Nevăzut se topise în urma magiei sau al întâmplărilor ireale ce puseseră stăpânire pe el: Viața copilului Lazlo se va construi în jurul acestor legende ce îl atrag precum un magnet! “Acela era visul lui, îndrăzneț și magnific: să meargă acolo, să străbată o jumătate de lume. Era imposibil, firește. Dar când îl oprise asta vreodată pe un visător să viseze?” Nici el nu știa din care colț al inimilor sau al minții provenea această atracție irezistibilă de a citi și de a afla cât mai multe, dar o simțea pulsând și încercă cu disperare să afle secretul cel mare: cum de numele acestui oraș a fost smuls din mintea oamenilor? Nici după șapte ani de studiu în marea Bibliotecă a Zosmei și nici în cele mai îndrăznețe  vise ale lui nu și-ar fi putut imagina cu adevărat orașul dispărut, ce parcă îl chema cu disperare! Povestea continuă scoțând în evidență drumul inițiatic al eroului, dar aș vrea pe voi să vă las să călătoriți alături de Lazlo Visătorul. Vă garantez că veți fi prinși în mrejele acestei proze, dar nu veți dori să scăpați de acolo. Dimpotrivă, veți regreta că s-a terminat mult prea repede și veți căuta cu ardoare și curiozitate nestinsă, cel de-al doilea volum: Muza coșmarurilor. Vi se vor dezvălui scene, oameni, zei șiiii… mai ales vise! Vise pe care inconștientul nostru le poate făuri, transformându-le în orice dorim noi, deoarece în această lume onirică suntem stăpâni! Dar mai sunt și coșmarurile ce ne inundă subconștientul, scoțând la suprafață durerile, frustrările, fricile și sentimentele noastre de vinovăție. Acestea coboară asupra tâmplelor noastre sub forma unor mici molii, cu aripi moi, ce ni se așază pe tâmple, măiestrit orchestrate de o fată cu pielea albastru incandescent. Cu mii de ochi și pe întreg teritoriul unui oraș suferind, ea nu lasă amintirile să moară. Le învie în fiecare noapte, acesta fiind darul ei. O corcitură, alături de alte câteva sau, din punctul meu de vedere, bastarzi ai zeilor poposiți dintr-o altă galaxie, necunoscută pământenilor. Din nou, aici, putem întrevedea numeroaselor teorii legate de așa zisele civilizații cu un stadiu de dezvoltare avansat, ce au ales Pământul. Nu lipsesc nici denumiri împrumutate din limbajul indo-european sau oriental, precum: shrestha [șres-ta], substantiv: Când un vis devine realitate – însă nu pentru cel care-l visează. Cuvânt arhaic; vine de la Shres, cinicul zeu al norocului, despre care se crede că își pedepsește adoratorii dacă ofrandele lor i se par nepotrivite, dăruind altora împlinirea poftelor inimii lor; deșertul Elmuthaleth, “un blestem pe buzele crăpate” ale personajelor, dar a cărui inspirație a fost nesfârșitul deșert al Saharei; thakrar (THA-krar), substantiv. Punctul precis al spectrului uimirii în care mirarea se transformă în groază sau groaza în uimire. Arhaism; de la preotesele extatice din Thakra, care venerau serafimii și al căror dans ritualic exprima dualismul frumuseții și terorii; cuspidă: termen ce se regăsește și în astrologie, având sensul de graniță între zodii pentru ca în DEX să îl regăsim definit precum “1. Formaţie anatomică terminată printr-un vârf ascuţit. 2. (Bot.) Ghimpe. [< fr. cuspide, cf. lat. cuspis – vârf]. (Dicţionar de neologisme)” mahal (ma-HAL), substantiv: Un risc care se va solda fie cu o răsplată uimitoare, fie cu niște urmări dezastruoase. Arhaism; de la cuvântul „mahalath”, o ceață transformatoare mitică, ce poate preface pe cineva în zeu sau în monstru; alchimia:

Au trecut și Sărbătorile de iarnă ale anului 2021, dar Antologia Editurii Siono rămâne încă pe lista cărților ce trebuie citite. Legat de această antologie, am avut onoarea ca povestea mea, “Ascensiunea Scorpionului pe alb de decembrie”, să se regăsească printre cele alese spre publicare. O puteți găsi în primul volum al antologiei – Șotron pe zăpadă – Let it snow – la pagina 155. A fost o bucurie și o confirmare totodată ca debutantă în proza scurtă. Nu am găsit inspirația să vorbesc despre această poveste până acum! Sincer… nu știu de ce! Dar totul a început de la o poezie scrisă pe 06 iunie 2021 – Balada Scorpionului. Studiind și astrologia, fiind de asemenea născută și în zodia Scorpionului, am simțit nevoia de a descrie această zodie, așa cum o percep eu. Încă nu mă simt pregătită să scriu articole astrologice, dar modul în care sunt priviți sau judecați, mai mult sau mai puțin, cei din acest semn zodiacal, m-a determinat să fiu un fel de avocat al apărării. Trebuie reținut faptul, pentru cei necunoscători, că nu există zodie bună sau rea! Fiecare ne-am născut în zodia în care ne putem îndeplini misiunea în această viață. Așadar, plecând de la această idee, personajul meu principal a decis să mă înscrie la acest concurs literar! Și nu glumesc când fac această afirmație! , Aveam de ceva timp în minte o idee ce mă chinuia în fiecare noapte, pentru că era momentul nașterii ei, a celei ce domină povestea. Dar nu știam încă în ce fel de text aș fi putut s-o încadrez. Mi se întâmplă des să am nopți albe din cauza a mii de gânduri și subiecte ce-și cer dreptul de a fi așternute pe hârtia virtuală. Unele sunt doar niște umbre străvezii ce nu prind niciodată contur deoarece nu au destulă personalitate. Altele însă, sunt atât de puternice încât până nu le dau drumul, mă bântuie cu obstinență. Exact așa s-a întâmplat și cu Andreina M., personajul principal al povestirii “Ascensiunea Scorpionului pe alb de decembrie”! Era acolo, o vedeam clar, îi puteam desluși trăsăturile fizice și pe cele comportamentele! Se foia nervoasă în gândurile mele, pregătită să iasă pe scenă și să-și joace rolul, doar că eu nu o simțeam pregătită. Dar ambiția Scorpionului o înconjura într-o aură plină de mister, de dorință, iar cuvintele-i deveneau porunci! Pentru ca într-o zi de august să apară anunțul Editurii Siono! Anunțul de mai sus a fost momentul în care Andreina, deoarece despre ea este vorba, a preluat controlul. Singură și-a ales numele și felul de a fi! M-a îndemnat să citesc de câteva ori cerințele, iar mai apoi, a început să scrie rând după rând, fără răsuflare. Degetele mele nu erau decât instrumentele necesare ei și le făcea să zboare pe tastatură. Știa deja tot! Renumitul doctor Domotei a apărut de nicăieri. Andreina l-a creat din propriile trăiri. Cam într-o oră jumătate povestea era deja finalizată. Atunci am putut s-o întrevăd cu ochii minții cum s-a așezat liniștită pe un fotoliu și și-a aprins țigara. O priveam uimită și neîncrezătoare! Am recitit povestea ei, cu voce tare, de câteva ori, pentru a-i găsi un titlu și pentru eventuale corecturi. A fost clar o abordare atipică a unui subiect ce în mod normal te face, cel mult, să retrăiești amintirile dulci ale copilăriei, numai că pe Andreina M. n-o interesa acest aspect. Nu am crezut în această poveste, dar tot ea s-a îndreptat elegant spre laptop și a trimis email-ul către redacție. În momentul afișării rezultatelor, femeia fermecătoare și plină de patos, jubila, râzându-mi în față. Era de fapt povestea noastră, trăiri, emoții, dureri, toate contopite în 5 pagini de format A4, conform cerințelor. Am fost nevoită să-i recunosc meritul și să o apreciez pentru curajul ei de a se “dezbrăca” în fața unui public necunoscut și de a mărturisi ceea ce simte! “Tânăra, de o frumusețe ce depășea tiparele, se ridică în toată splendoarea, precum o zeiță a iernii: rece, de gheață, cu irișii strălucind în semi-întunericul zonei în care se afla. – Bună ziua! Mă numesc Andreina M. și am decis să urmez această terapie, deoarece am ajuns să distrug tot ceea ce am construit prin efort și sacrificii, se prezentă fata.” (Fragment din “Ascensiunea Scorpionului pe alb de decembrie”) Nu voi scrie aici întreaga poveste! Prefer să vă las pe voi să descoperiți ceea ce a creat acest personaj încăpățânat :)! Între timp, puteți comanda cele două volume și multe alte cărți interesante, în locațiile menționate în poza de mai jos: primul volum – “Șotron pe zăpadă – Let it snow “ cel de-al doilea volum – “Litere pe fulgi de nea – Break the ice” Lectură plăcută vă doresc, iar Andreina M. așteaptă cu interes impresiile voastre! 🙂 Surse: poze preluate de pe paginile de Facebook și Instagram ale Editurii Siono și Siono Literar

Cruella – unul dintre cele mai vizionate filme pe marile ecrane la momentul actual, care se potrivește perfect actualei generații de adolescenți! The Walt Disney Company prin această peliculă a reușit să se autodepășească, punând în scenă, într-o manieră cu totul inedită, cunoscutul desen animat 101 Dalmațieni. Răi ne naștem sau devenim? – aceasta este întrebarea principală în jurul căruia se desfășoară subiectului noii producții Disney Întrebarea este, de asemenea, încadrată în Londra anilor 1970! Revoluția punk și ascensiunea industriei modei, toate acestea ducând la reconstruirea genezei uneia dintre cele mai fascinante icoane malefice din istoria animată! La acest rezultat remarcabil, din punctul meu de vedere, a contribuit foarte mult și distribuția. Rolurile principale sunt deținute de Emma Stone (Estella versus Cruella de Vil), Emma Thompson (Baroness von Hellman). Să nu uităm însă nici regia semnată de Craig Gillespie. Geneza iconicului ticălos Disney a fost transformată într-o poveste ce îți reține atenția și îți trezește curiozitatea pe parcursul celor 134 de minute. Dacă vă gândiți că veți întâlni doar o nouă readaptare a celor 101 Dalmațieni, vă înșelați! Da, există câteva elemente de bază ce fac trimitere spre desenul copilăriei noastre, dar acestea au fost readaptate în așa manieră încât nu veți regăsi aproape nimic din trecut. Particularități: Antiteza dintre cele două personaje principale, amândouă având la bază un caracter malefic și obscur! Baronesa von Hellman fiind malefică și narcisistă nativ, pe când Cruella de Vil își descoperă această latură după o serie de evenimente. Cele două actrițe, ambele câștigătoare ale premiilor Oscar, reprezintă două fețe ale aceleiași monede și arată diferit răutatea, lăcomia, ferocitatea celor care ar face orice pentru a obține ceea ce vor. Și din punct de vedere psihologic este interesant de urmărit, deoarece întâlnim bătălia a două personalități diametral opuse în aceeași persoană! Încercarea inițială de a găsi un echilibru între Yin-ul și Yang-ul dintre Estella și Cruella de Vil. Cine și cum va învinge vom afla la finalul filmului! 🙂 Modul în care a fost pus în scenă: un carusel opulent de costume, culori, coafuri, machiaj și petreceri opulente, de la Ziggy Stardust la Stooges, de la musicalul ultra-pop al lui Luhrmann până la o inevitabilă înmuiere morală și narativă pentru clasicul Disney. Opinia generală a criticilor este că filmul este too dark pentru o producție a faimoasei companii, dar totuși rezultatul este impresionabil! Chiar dacă Cruella a devenit unul dintre cei mai capricioși copii ai ciclului de acțiune live a celor de la Disney, fiind cel mai rock n ‘roll, cel mai puțin descifrabil sau atribuibil oricărei scheme de basm sau cerințelor copilărești, există totuși acel ceva ce te atrage ca un magnet! Este o peliculă ce scoate în evidență slăbiciunile umane, dar și cum acestea pot fi transformate în puncte de forță. Cruella înțelege acest lucru și învață să le întoarcă în favoarea ei, lecție pe care nu ar fi rău s-o învățăm și noi! Mai jos, puteți regăsi și trailer-ul oficial al acestui controversat film! Pentru cine dorește să-l urmărească din confortul casei, las link-ul site-ului unde l-am vizionat eu: Cruella 2021 Aștept și părerile voastre! Merită sau nu de a fi vizionat? Surse: https://it.wikipedia.org/wiki/The_Walt_Disney_Company https://voxfilmeonline.biz/cruella-2021-online-hd-subtitrat/ https://it.wikipedia.org/wiki/Emma_Stone https://it.wikipedia.org/wiki/Emma_Thompson https://it.wikipedia.org/wiki/Craig_Gillespie https://vezionline.net/one-hundred-and-one-dalmatians-101-dalmatieni-1961.html https://www.youtube.com/watch?v=gmRKv7n2If8 https://bleedingcool.com/movies/cruella-5-new-character-posters-and-1-new-international-poster/

Într-un final a ajuns și la mine antologia Editurii Siono, compusă din două volume: primul volum – “Șotron pe zăpadă – Let it snow “ cel de-al doilea volum – “Litere pe fulgi de nea – Break the ice” Pe aceasta cale, doresc să mulțumesc, din nou, colectivului Siono și lui Răzvan, care mi-a acordat tot ajutorul pentru a intra în posesia cărților! Cred că mai repede ar fi ajuns din Laponia, direct de la Moș Crăciun, dar de la serviciile Poștei Române mă pot aștepta la orice, dar nu acest subiect doresc să îl abordez acum! Totul e bine când se termină cu bine, nu? 🙂 Așadar, după zece minute de la sosirea curierului, m-am și apucat să citesc primul volum – Șotron pe zăpadă – Let it snow “– unde se regăsește și povestea mea la pagina 155 – “Ascensiunea Scorpionului pe alb de decembrie”. Însă, despre aceasta am decis să scriu un articol separat, când voi simți că este momentul potrivit. După ce am parcurs cam un sfert dintre povești, 12 din 31, aș vrea să vi le prezint pe cele pe care mi-au atins cele mai sensibile corzi ale sufletului. Povești în care am regăsit bucățele din mine și/sau din trecutul meu. Încadrate în peisaje și situații de viață diferită, m-au făcut însă să vibrez și să mă întorc în timpuri apuse, din care au rămas doar frânturi… frânturi aromate cu iubire și cu o copilărie ce a trecut mult prea repede. Este un top aleatoriu, fiecare dintre narațiunile alese fiind în sintonie cu credințele și amintirile mele. Dar tot volumul merită citit. Autorii și-au pus sufletul în aceste rânduri, s-au “dezgolit” pentru a ni le dărui nouă, cititorilor. Povești diverse, pentru toți, indiferent de vârstă, mediu sau țară! Despre aceste sentimente închise în sertare uitate ale sufletului, vorbește și autoarea Ami Ancelin, în povestea “Andru și căsuța din globul de cristal”. Indiferent că plasarea poveștii se află în cruntul prezent al copiilor ce sunt nevoiți să crească departe de părinții care muncesc peste granițe, Ami a reușit să dea timpul înapoi pentru mine. Ochii îmi fugeau peste rânduri, dar inima mea se afla în casa bunicilor. Pentru câteva momente m-am simțit din nou învăluită în acel miros atât de drag de sobă aprinsă, care răspândea o căldură binecuvântată în încăperi. L-am revăzut pe bunicul cu brațele pline de lemne, pe bunica și mama ce pregăteau zile întregi cele mai bune bucate. Papilele mele gustative au resimțit din nou gustul prăjiturii Albă ca Zăpada, dulce și mirosind a lămâie. Am revăzut vechile noastre tradiții de familie ce acum își au locul doar în fotografii, pe tata. Pe noi ocupate să punem la punct ultimele detalii pentru spectacolul susținut anual în seara de Ajun în fața familiei. Am revăzut ulițele satului în care mi-am petrecut primii ani din viață, acoperite cu zăpadă pufoasă. Pe mine și pe sora mea plecate la colindat cu trăistuțe făcute de bunica special. Ne întorceam cu ele pline precum sacul Moșului, iar mirosul de nuci, portocale, turte sau cozonaci răzbăteau în aerul rece al finalului de decembrie. Pentru această întoarcere într-un timp pe care nu-l voi uita niciodată, îți mulțumesc Ami, chiar dacă povestea ta vorbește despre o realitate mult mai crudă și dificil de schimbat, dar las cititorii să descopere rândurile tale scrise cu atâta emoție! Cea de-a doua poveste care mi-a adus zâmbetul pe buze de această dată, este cea a Mariei Andreescu – “Cadoul zăpezii”. Este scrisă cursiv, copilărește, amintind și Maria despre copilărie. Dar ceea ce mi-a atras atenția și m-a determinat s-o aleg printre favorite a fost unul dintre personaje. Un ghem de blană, asemănător nu doar cu Garfield, dar și cu iubitul meu pisoiaș, Arancino. Narațiunea Mariei poate fi citită copilașilor în jurul pomului de Crăciun, dându-le speranță, oferindu-le bucurie și lăsându-le imaginația să plăsmuiască vise ce numai copiii pot crea! Urmează o a treia poveste aleasă, cea a lui Mihai Bălăceanu – “Iarna care mi s-a dat”. Este o poveste atipică de iarnă, în care sunt scoase la suprafață toate frământările omenești. Un amestec de filozofie, ironie, sarcasm, ridică cititorului semne de întrebare cu privire la ceea ce ne înconjoară, la sentimente, la viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi și la modul cum decidem să alegem un lucru sau un altul. Adâncimea gândurilor personajului te scufundă într-o realitate rece ca zăpadă! “O portocală de Crăciun” scrisă de către Aurelia Chircu mă duce cu gândul la deșertăciunea umană. Am ajuns în stadiul în care ne este frică și de propria umbră, ne-am auto-marginalizat, trăim în lumi iluzorii, construindu-ne castele de nea ce vor fi dărâmate la primul viscol. Mergem pe stradă cu ochii plecați în telefoane, cu căștile în urechi, cu gândurile și visele noastre. Rar se mai întâmplă să facem un gest frumos și uneori din teamă sau din dorința de a scăpa de cineva. Suntem bombardați cu știri tot mai negre, mai pesimiste și fataliste ce ne activează vechile sisteme de apărare, dar ne determină să punem mereu și răul în față. Nu afirm că ar trebui să fim naivi, pentru că, într-adevăr societatea actuală și-a deformat foarte mult valorile, dar tocmai acest lucru a surprins, cu eleganță și empatie Aurelia Chircu. Am uitat de foarte mult timp una dintre învățăturile principale ale Bibliei: un om nevoiaș ce îți apare în cale poate fi oricând Iisus sau poate unul dintre îngeri, coborât să ne pună la încercare sau să ne împiedice de la anumite acțiuni necugetate!   Întrebarea care rămâne în aer după citirea acestei povestiri: oamenii mai pot fi salvați sau mai bine zis, își mai doresc cu adevărat să fie salvați?   De la povești cu îngeri, am fost iar întoarsă spre copilărie, dar copilăria din timpurile părinților mei. “Povești la gura sobei” scrisă de Victor Cobzac seamănă cu poveștile lui Ion Creangă.   Pe atunci lumea era simplă și exact cum spune și autorul “veșnicia s-a născut la țară”! Spre sfârșitul acesteia putem găsi comparația cu ceea

Filmul “Atracția”,ce a apărut în 2017, l-am gasit din întâmplare, astăzi pe internet, în timp ce căutam un film on-line. Am un mod foarte “diferit” de a alege filmele, adică, nu țin cont de comentarii, ci dacă coperta îmi place sau nu. Acesta s-a încadrat perfect în “lista mea de cerințe“, fiind unul dintre filmele SF și aproape apocaliptice. Vă voi spune, pe scurt, despre ce este vorba, dar sincer, merită sa îl vedeți, fie de acasă, fiind disponibil deja pe site-urile de filme, fie în cinema. Menționez că se vede bine și este tradus și corect din rusă în română. Sinopsis: Film rusesc din 2017…by the way, filmele rusești chiar sunt bine făcute. Acest film mi-a amintit de un altul, “Metroul“, daca nu ma înșel, la fel de bine realizat. Partea inițială a filmului este prăbușirea unui obiect neidentificat odată cu ploaia de meteoriți, într-unul din districtele Moscovei. Tragedia prăbușirii în urma atacului armatei, provoacă o adevarată criză, capitala fiind pe jumătate închisă și izolată. Ministerul Apărării Rusești vor încerca să ia legătura cu “musafirii”. Dar nu acesta este scenariul ce m-a impresionat pe mine, ci modul în care pe fondul unui dezastru se poate dezvolta dragostea, gelozia care la urmă va avea de pierdut, răutatea și neștiinta “poporului” care încearcă să distrugă atunci cand nu cunosc ceva, neîncercand mai întai să vadă despre ce este vorba, relația dintre părinte-copil în toată această poveste, modul în care ne autodistrugem fără ca macar să ne intereseze cu adevărat acest lucru. Cum am mai spus, este un film cu mesaj puternic, fiind tratate pe rând: iubirea, teama, ignoranța oamenilor de rând, gelozia și egoismul. Așadar, vă doresc vizionare placută și aștept cu interes părerile voastre pentru a le dezbate. Link-ul unde puteți viziona trailer-ul filmului, mai jos: